Sunt cameleonica

Am, ca oricine, zile bune, pline de bucurie, zile rele in care ma simt rau, sunt trista...
Am, ca oricine, o casnicie perfecta uneori, alteori ne mai certam, ma mai simt neinteleasa...
Uneori sunt sentimentala, alteori sunt corelata la realitatea secolului 21 : rece, calculata...
Problema e ca atunci cand am o problema sau o mare bucurie as vrea sa o impartasesc cu cineva, sa rad sau sa plang cu cineva... Dar
m-am obisnuit ca telefonul sa nu sune niciodata cand as avea mai mare nevoie, iar eu imi rezolv problemele ( fie ele de orice natura ) singura sau cu sotul.Si odata rezolvata problema, gata, nu mai discut de ea...sau discut, dar asa, ca stire, la suprafata, nu mai pot transpune toata incarcatura emotionala din acel moment...
Ce rost are sa-i mai zic cuiva ca aseara m-am certat cu sotul si am plans pana la 4 dimineata ? Ca oricum intre timp ne-am impacat si eu nu mai vreau sa ma gandesc la neintelegeri si tristete...
Sau ca m-am simtit intr-o seara atat de rau ca am chemat salvarea ?
A trecut, s-a rezolvat, am aflat ce am, e o alta zi, ma simt bine...
Am inceput cu o chestie si vad ca ma indrept inspre alta...
S-au transformat toate relatiile secolului 21 in relatii gen buletin informativ : " Ce mai faci ? " " Bine, uite, ne plimbam prin parc de azi-dimineata ca azi-noapte au intrat hotii peste noi in casa si nu suport sa ma duc acasa... " " Hai, ma !!!??? Cum asa ? Si ce v-au luat ? " Si apoi urmeaza genul de intrebari care sunt puse cu scopul de a alcatui o stire - bomba pt alti prieteni, rude sau vecini... sau avem noi relatii nepotrivite, cu oameni nepotriviti...
Se mai bea cu prietenii de bucurie ca ti-ai luat si laptop desi mai aveai inca un calculator super=performant sau ca a primit sotul o super-masina ca a fost avansat, se mai plange ca esti speriat ca ti-au intrat hotii in camera copilului, sau ne transformam toti in caractere de piatra, trecem peste orice bucurie sau necaz singuri sau cu mini-familia si zambim dimineata la vecini ca si cum nimik nu s-a intamplat...
Sau gresesc eu ...
Dar daca nu a sunat telefonul cand plangeam, iar a doua zi sau saptamana simt ca vrei doar niste informatii cu scopul de a le transforma in stiri, ma comport ca si cum nimik nu s-a intamplat, si ma intreaba cate cineva : " Tu chiar ai fost internata ? Ca nu mi-ai zis nimik, si in plus arati bine, esti vesela... "



Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !

ana maria spune:

Mesajul tau a vrut sa fie trist poate dar pe mine m-a si amuzat. Ai descris foartre bine....

Si eu cred ca relatiile s-au deteriorat destul de mult. Nici macar rudele nu mai sunt foarte interesate de necazurile noastre. Poate daca avem un prieten adevarat care sa fie interesat de noi e mare lucru... Si mai mult decat atat, cred ca multi oameni nu mai nici maracr acel "bun simtz" din nascare sa nu spuna prostii cand te doare mai tare...



Ana Maria si bebe Victor Stefan (15 12 2004)

Succes si s-auzim numai de bine!!!

ivonagabriela spune:

Esti pe gustul meu cel putin din relatarea ta, dar hai sa-ti mai adug eu ceva... parintii, socrii si evident fratii. De ei ce sa mai zici cand in momente dificile stau si se uita la tine ca "omizile la sudura" si bineinteles ca tu esti de vina in orice situatie dificila te-ai afla. Eeee e grea viata ce sa mai vorbim de prieteni. Eu una imi mai descarc sufletul pe site-ul asta ca, mai aflu una alta ca cei care ar trebui sa fie cu adevarat sprijin .....
Dar cand au ei nevoie indiferent ca fac parte din familie sau nu treb. sa fii "drepti" la suspinul lor. Poate ca sunt rea, dar sunt asa de scarbita de tot ce ma inconjoara ca maine as pleca de pe pamantul asta plin de rautati si pacate. Pe mine Dumnezeu ma mai intareste si imi este sprijin. Ma rog mult si imi pare rau ca nu mai pot merge duminica la Biserica, am copilul totusi micut si nu-l pot lua dupa mine. Faptul ca nu pot merge la Biserica parca ma amareste si mai rau si ma simt vinovata pt. asta .
Draga mea dupa cum vezi toti avem probleme, unele mai mici altele mai mari, unele le amplificam noi, nu stiu ce sa zic. Un lucru pt. mine este cert: apropierea de dumnezeu iti da aripi; mergi la Biserica si roaga-te pt tine si fam. ta, dar sa o faci din toata inima si cu credinta si smerenie. Te sarut. Gabriela.

P.S. Daca vrei scrie-mi pe adresa de mail.

Kittie spune:

Mda....

Si adica vrei sa spui ca esti chiar vesela? ca nu aratzi bolnava???!

Haidade.. Ui aci

deci sun o persoana importanta din viatza mea sa-i dau vestea care mi-a tulburat sufletul de luni .. Nu sunt insarcinata. Ba chiar mai rau de atat, am o chestiune rara si anume o formatiune nu mai stiu de care, petrificata, rezultata in urma mortii unui fat... Asta dupa ce visasem aproape 2luni , aproape saptamanal, ca am o fetita, ca o nasc, ca e mare...ba chiar ma sunase si o prietena sa ma intrebe daca sunt bine, sanatoasa, ca visase ca sunt insarcinata si ca astept o fetita... Ehe.. dupa asa intamplari, cu care persoana respectiva,importanta, nu spui ce! era , evident, la curent, si dupa cateva teste de sarcina negative, am hotarat sa merg la echo si la echo mi s-a aratat ce tocmai am relatat. Si ce =mi spune persoana!!!!????!! Eee, esti tare domne pe planul imaginarului! Daca te-ai gandit tu asa de tare incat ai reusit sa materializezi o formatiune in uter, gandeste-te si la bani...poate faci si d'aia... Si in socul declaratiilor de la celalalt capat al firului invizibil, am decis sa deschid gura si sa spun.. bine MAMA, iti multumesc, vorbim in alta zi!....



mamica de ( 13oct04 )

---