Psihologia copilului (vol 4)
Psihologia copilului (vol 4) | Autor: karmen
Sa continuam aici discutiile asupra problemelor de psihologia copilului.
Carmen Ghilescu
Raspunsuri
karmen spune:
Miruna Enescu
quote:
Draga Carmen,
Sunt cu ochii scosi dupa ce am citit toate cele trei volume ale acestui subiect! Mi se pare minunat ce faci tu aici!
Apelez si eu la tine cu rugamintea sa-mi dai un sfat in privinta baiatului meu de 6 ani (pe 15 mai), Tudor.
Tudor nu isi face prieteni si nu se (prea) joaca cu alti copii. Din cauza asta nici nu e prea fericit la gradinita. El are un frate cu 1 an mai mic, cu care se joaca frumos, dar nu se apropie de alti copii. La gradinita se mai joaca cu fetitele (se alearga, stau de vorba, dar rar, si pentru ca este curtat de ele si nu invers). Daca sunt in parc si se apropie vreun copil de ei, cel mic e prietenos dar Tudor nu il lasa nici pe el sa se joace cu alti copii.
Asa a fost dintotdeauna. De la 1 an el se indeparta de ceilalti copii si pleca sa adune ghinde, frunze etc. La 3 ani, inainte de gradinita, l-a evaluat o doamna psiholog, care l-a gasit in regula in toate privintele (si f. avansat d.p.d.v. cognitiv si verbal), a zis ca are un caracter flegmatic, dar cu aceasta problema de socializare. Ea mi-a spus ca este treaba mea sa ma duc cu el la copii, sa-l invat sa intre in vorba, sa se joace cu ei; dar apoi a venit gradinita si am sperat ca printre atatia copii nu va avea incotro si va reactiona cu ei.
Acum il intreb: cum a fost la gradi? - Frumos - Ce-ai facut, cu cine te-ai jucat? - Cu nimeni, am colorat/desenat/ stat pe fotoliu - Nu te-ai plictisit? - Ba da. - De ce nu te joci si tu cu alti copii? - Nu-mi plac, nu stiu sa se joace frumos/nu ma lasa sa fiu eu Batman/nu vor sa se joace cu mine - Vrei sa o rog pe doamna sa te ajute sa se joace si cu tine? - Da.
Am vorbit cu educatoarea, care zice ca el e mult avansat fata de ceilalti copii (noi citim mult, si vorbim mult despre lume si sentimente) si lui ceilalti copii i se par cumva plictisitori...!?!?
Ce sa fac? Sa il iau ca atare (asa e el) si sa-l las in pace? Sau exista vreun mod de a-l ajuta? Mi se rupe sufletul cand il vad la nisipar singur intr-un colt, in timp ce toti ceilalti copii se joaca impreuna. Mii de multumiri,
Miru
Miruna,
copilul tau are nevoie de noi provocari. Pune-i la incercare capacitatile, motiveaza-l sa participe la activitatile de grup, stimuleaza-i spiritul de competitie, invata-l sa-i ajute pe ceilalti. El trebuie sa-si doreasca sa fie in compania altor copii, trebuie sa aiba o motivatie intrinseca. Inscrie-l la diferite concursuri, propune-i activitati sau sporturi care implica participarea mai multor copii.
Carmen Ghilescu
catelut spune:
Am si eu o problema, fetita mea are aproape 5 ani si inca nu vorbeste corect are probleme de pronuntie si nu are vocabularul f dezvoltat. Cand o corectam pronunta bine dar cand incepe sa povesteasca ceva spune iar gresit. Este un copil agitat f energic si ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca nu poate sa se concetreze mai mult de 5 minute incepe sa se miste sa faca altceva dar nu sa ma asculte pe mine, inca are probleme cu recunoasterea culorilor. Noi locuim in Canada si aici se duce la gradinita, am observat ca intelege destule in engleza dar nu vorbeste deloc cu nimeni, se joaca in grup participa la activitati dar nu voreste cu nimeni, in schimb acasa nu ii tace gurita. A vizitat un logoped in tara si asta a ajutato mult.Am o gramada de carti acasa dar nu vrea sa lucreze cu mine, nu are rabdare. ma doare sufletul cand vad cum vorbesc copiii de varsta ei si ea nu poate. Va rog puteti sa ma ajutati cu niste sfaturi, va multumesc.
danais spune:
Draga Carmen,
Multumesc foarte mult pentru ceea ce faci pe acest forum. Sunt o cititoare fidela a ta de mai mult timp si as vrea sa te rog sa imi dai un sfat.
Denisa (2 ani si 3 luni) a vorbit foarte devreme si foarte bine pana acum vreo 3-4 saptamani cand dintr-o data a inceput sa se balbaie. Am mai scris si pe la Parintii intreaba despre asta. A inceput prin a pune niste aaaaaa sau iiiii in fata cuvintelor sau propozitiilor. Mai nou (de vreo saptamana) are momente in care parca se impiedica in cuvinte (ex: p-p-p-papusa) si se tensioneaza toata cand vrea sa le pronunte. Se incrunta, se incordeaza si cand in sfarsit spune ce are de spus, parca explodeaza cuvantul.
Nu stiu sa fi suferit nici un soc. Cat sunt la serviciu, sta cu bunica si mi-ar fi spus daca s-ar fi intamplat ceva deosebit. Sau poate s-o fi speriat de ceva si noi nu ne-am dat seama?
Repet, pana acum 3-4 saptamani vorbea foarte bine, mult si corect. Chestia asta a aparut cam dintr-o data, si vad ca se acentueaza. Nici acum nu face asa permanent, are faze, mai ales cand este mai multa lume in jur. Sincera sa fiu, incep sa ma ingrijorez serios.
Crezi ca ar fi cazul sa o duc la logoped, sau e prea mica, dupa cum sustine pediatrul ei? Ce atitudine ar trebui sa avem noi - sa o corectam sau sa o ignoram cand face asa? Ar trebui sa facem ceva special pentru a remedia defectul de vorbire - exercitii de pronuntie, respiratie, ceva?
In speranta ca nu te-am zapacit de tot, asteptam cu nerabdare raspunsul.
Multumim,
Daniela si 
Denisa
P.S. Era sa uit. In aceeasi perioada am inceput sa avem probleme cu olita, dupa ce scapasem de pampers de ceva timp si eram fetita mare cu chilotei.
Miruna Enescu spune:
Multumesc mult, Carmen, pentru ca ai avut rabdare sa citesti si sa te apleci cu atata atentie asupra mesajului meu. Sa stii ca voi face exact asa cum m-ai sfatuit. Abia acum realizez ca Tudor s-a apropiat mai mult de colegii de la dansuri (desi sunt mai mari decat el) decat de cei de la gradinita.
Stii tu cate multumiri se indreapta spre tine? Cred ca undeva acolo sus sunt adunate pentru binele tau. Te pup,
karmen spune:
Alynuta
quote:
Draga Karmen,
Te rog mult sa ma ajuti cu un sfat. Fetita mea va face in curand 1 an si 7 luni si ceea ce ma nelinisteste este faptul ca nu prea vorbeste. Spune 2,3 cuvinte pe care le pot intelege si restul numai de alea de ale lor. Adica imita ca vorbeste la telefon, ca vine sa ne explice ce e la televizor, ca aude cum latra catelul afara, etc., dar sunt sunetele specifice celor mici. Cine sta cu ea pe timpul zilei e o matusa de a mea care e foarte vorbareata. Deci nu exista lipsa de comunicare. Sa nu uit sa iti spun ca mai am o fiica mai mare de 11 ani si ca toata ziua vorbeste cu surioara ei.
Pe la 1 an si 2 luni spunea mama, tata, Ada(Mada-surioara ei) acum nu mai vrea sub nici o forma sa le spuna. Ii spunem noi sa spuna mama si incepe sa rada strengareste.
Mie frica sa nu fie vreo problema in dezvoltarea ei, sau pur si simplu e un pic mai "lenesa"?!
Astept un raspuns, multumindu-ti anticipat.
Nu aveti ce face, decat s-o lasati pe ea sa vrea sa vorbeasca. Motivati-o pentru a rosti cuvinte, prefaceti-va ca nu intelegeti ce vrea, nu-i dati un lucru pana nu incearca sa il ceara. Recompensati pozitiv orice progres in vorbire. Copiii sunt foarte diferiti la acest capitol, dar in general dupa 2 ani vorbirea se dezvolta mai vizibil. Poate colectivitatea (cresa,prezenta altor copii de varsta ei) o ajuta sa progreseze in plan verbal. Mai ai rabdare, acusica nu-i va mai sta gura si ma vei intreba cum s-o faci sa taca
.Carmen Ghilescu
karmen spune:
Catelut,
cred ca fetita ta are nevoie de atentia unui specialist logoped/psiholog. Daca are unele probleme de concentrare a atentiei trebuie luate in consideratie de un specialist. Poate si invatarea mai multor limbi a derutat-o, un logoped ar putea sa o ajute.
Carmen Ghilescu
catelut spune:
Multumesc pentru sfat dupa cum am spus a vazut un logoped in c-ta si a ajutato destul de mult, in vara mergem iara in tara si vrem sa o ducem din nou la acelasi logoped.In Canada am incercat sa o duc la un "speech therapist" asa cum spun ei si este greu ptr ea micuta si nu o pot duce decat o data pe saptamana deci nu este prea mult.In Constanta mi sa recomandata de un dr sa ii dau Encefabol, ceea ce am facut dar aici in canada nu mi sa recomandat nimic. Va rog din tot sufletul daca stiti sa imi recomandati un bun doctor in Constanta. Va multumesc inca o data.
trandafir spune:
Draga Karmen,
Am si eu o mare problema. Dupa ce fetita mea a stat in Romania (de la 1 an si 1 luna pana la un an si 10 luni) 9 luni la parintii mei am adus-o din nou acasa acum 2 luni. Pot sa-ti spun ca acolo a fost foarte iubita de toti si foarte adorata. Impreuna cu parintii mei locuieste sora mea cu sotul si fetita ei. Pot sa spun ca toti au iubit-o si au facut poate mai mult decat as fi dorit eu ca sa faca ei pentru ea. Dar sa ma explic.
Din cauza ca toti au iubit-o atat de mult, fiecare s-a considerat tatal sau mama ei. Din acest motiv mama mea si sora mea erau strigate de ea Mama, iar cumnatul meu era strigat Tata. La inceput am incurajat aceasta atitudine pentru ca era familia mea si-ii iubesc pe toti foarte mult. Dar din pacate, fetita mea a inceput sa-mi refuze acum prezenta. De cate ori incerc sa ma apropii de ea ma respinge si pe mine si pe sotul meu (tatal ei).De multe ori este apropiata de noi, dar aceste momente sunt foarte rare. Mama mea (pe care am adus-o la noi ca sa stea cu fetita mea) doarme cu ea si de asemenea ii face toate mofturile. Ma doare faptul ca inca dupa atata timp are perioade cand ma respinge si nu accepta sa stau langa ea. Cu bunica ei nu am vazut sa aiba aceleasi probleme. Ma doare faptul ca nu este mai apropiata de noi si ca ne respinge, cu toate ca ii facem toate mofturile si suntem foarte atenti si foarte apropiati de ea. Dupa ce am adus-o din Romania in fiecare zi o striga pe "mama" si eu stiam ca de fapt o striga pe sora mea. Ce pot sa fac sa ma apropii mai mult de ea??? Cum sa procedez. Fetita mea are 2 anisori acum.
O alta problema ar fi ca sora mea doreste sa vina cu familia ei in vizita la noi. Stiu ca fetita mea inca nu i-a uitat si ma intreb daca este un lucru bun sa vina aici. Nu stiu daca sunt foarte coerenta, dar nu doresc sa-i dau din nou viata peste cap fetitei mele. Ma tem sa nu se apropie din nou foarte tare de ei si sa sufere, sau sa devina confuza. Nu stiu cum sa procedez. Pot sa precizez ca inca nu vorbeste la cei 2 anisori, dar intelege absolut tot ceea ce-i spui.
Multumesc mult pentru ca ai avut rabdarea sa citesti tot ceea ce am scris cu toate ca nu stiu cat de clara am fost, dar doresc nespus de mult sa ma apropii de fetita mea, dar fara ca acest lucru sa o faca sa devina alintata. Adica nu as dori sa-i fac toate mofturile doar din dorinta de a mi-o apropia.
karmen spune:
Trandafir,
fetita ta s-a atasat de persoanele care au ingrijit-o, cu care a stat impreuna 9 luni de zile, perioada importanta in dezvoltarea ei, atunci cand copilul constientizeaza rolurile parentale, se ataseaza de parinti in mod deosebit. Reactia ei acum e oarecum normala, va avea nevoie de timp (1 an, poate)pentru a se atasa de voi, pentru a va recunoaste ca parinti. Poarta-te firesc cu ea, nu-i face toate mofturile, arata-i ca o iubesti fara sa o rasfeti prea mult, vorbeste-i de celelalte persoane care au ramas in tara, spune cine sunt ele de fapt. Va trebui sa se adapteze la aceasta situatie si va intelege pana la urma care ii sunt parintii (nu uita ca legatura de sange nu se uita). Ocupati-va de educatia ei cat de mult puteti, nu implicati alte persoane in viata copilului de care ar putea sa se ataseze.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Danais,
asteapta o vreme si apoi apeleaza la un logoped. La unii copii se rezolva balbaiala de la sine, asa brusc precum a aparut. Incearca sa o temperezi, sa o linistesti, s-o faci sa se simta confortabil in acele situatii in care apare de obicei balbaiala. Poate intr-adevar ceva a declansat aceasta problema. Nu uita ca este ceva subconstient, de cele mai multe ori nu poate controla vorbirea, asa ca nu face mare caz pe tema asta, atrage-i atentia de cateva ori dar nu insista. N-o face sa se simta prost in fata celorlalti. Cand se afla intr-o situatie confortabila tot se balbaie?
Carmen Ghilescu