Cum pot sa-mi conving sotul??

Ma numesc Diana si abia m-am inscris pe forum. Sunt casatorita de 2 ani si 1/2. Eu imi doresc f mult un copil dar sotul meu imi spune ca nu e momentul pt ca eu nu am un servici stabil. In prezent lucrez la un magazin cu hainute de copiii dar care este doar jumatate de norma.
Locuim in Canada si aici gradinitza costa f mult. El are un servici stabil. Nu mai am rabdare,imi doresc un copil din ce in ce mai mult. Va rog poate putetzi sa-mi datzi un sfat.
Multumesc

Anca Wish spune:

Diana, te intzeleg perfect. Acum cativa ani exact asta simteam si io. Ii era teama de aceasta responsabilitate. Nu uita ca barbatzii sunt niste copii mai mari, cu care trebuie sa avem rabdare si sa fim diplomate.
Lucreaza-i la sensibilitate. Arata-i copii pe strada, spune-i ce tata minunat o sa fie si ce vesela va fi casa cu un ras de copil.
Explica-i ca vrei sa fiti parintzi tineri si ca tu simtzi ca acum e momentul.
Pe mine m-au ajutat socrii foarte mult in "lupta" mea. Si cand deja inceputem sa merg din doctor in doctor si sa cauta calea pentru a-mi implini visul, intr-o zi la o ecografie, am aflat ca s-ar putea sa fiu insarcinata.
Am ajuns acasa fericita si i-am zis sotului. Stii cum a reactionat??? S-a inchis in dormitor si n-a mai iesit de acolo cateva ore. Ulterior, cand mi-a venit ciclu si am avut congingerea ca nu eram, l-am intrebat de ce a reactionat asa, mi-a zis "mi-e frica ca n-o sa fiu un tata bun".
Cred ca asta e pana la urma.
Bafta multa si sa vii cu vestea buna cat mai curand.


anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish

maggda spune:

Incearca si gaseste-ti un serviciu stabil dupa care vezi ce mai zice.Eu am fost f transanta cu sotul meu.Am nascut exact la 4 ani de casnicie.Dupa 2 ani as fi vrut copil, el nu era pregatit.Trecuse printr-un divort, ramasese un copil fara tata si ii era frica sa nu se repete.Atunci sincer nu l-am prea inteles dar acum privind in urma il admir pt puterea pe care a avut-o sa o ia de la inceput .Tu sti in Riomania un divort e saracie, imparti tot.Acum avem 10 ani de casnicie si o familie minunata, ne-am facut f multe impreuna.In al treilea an de casnicie am spus ori-ori, nu mai eram f tanara(27ani).Ramanem impreuna facem copil, nu facem dar nu ramanem impreuna.Omul s-a gandit si si-a dat seama ca merit totusi un copil .Si-a dorit f mult un baiat dar acum o adora pe Bianca.
Eu iti dopresc din tot sufletul sa-ti intemeiezi o familie si sa va bucurati de un bebe frumos si sanatos.Tu oricum inca nu esti "batrana")am glumit), mai ai timp.
tot binele din lume

Magda si Bianca 6 ani

Chi spune:

Exact cum a spus Anca, rabdaaaareeee !
Nu te astepta sa reusesti intr-o zi, dar picatura chinezeasca e o arma redutabila.
Nu te grabi, ai tot timpul in fata.
Succes.

Diana25 spune:

Va multumesc pt mesaj. Ma simt singura aici de f multe. In mai putin de 2 ore o sa plecam sper aeroport. Mergem in rep. dominicana unde sper sa ne simtim bine si sa ajungem la un rezultat.
Deci eu o sa implinesc anul acesta 26 iar sotul meu 32. Eu nu pun mare accent pe faptul ca sunt tanara. Tineretea nu este mereu un atu...Si mereu mi-am dorit sa fiu mama tanara...
problema este ca aici lumea este mult mai inchisa decat in Romania. Toti gadesc in prisma banilor si nu fac altceva decat sa invete, sa aiba bani, si cam atat. Ma gandesc uneori ca si anturajul este daunator pt noi. El imi spune mereu ca prietenii mei fac copiii si gadesc ca mine( se refera la prietenii din Romania) iar prietenii lui gandesc ca el. Eu incerc sa-mi gasesc altceva de munca. De cand am venit am lucrat mereu doar ca numai jumatate de norma. Asa se prcatica aici. acum merg la cursuri, pt ca faculatatea din Romania nu ma ajuta(am terminat Geografie).Imi impart timpul intre munca, scoala si casa.
Cu sotul meu nu ma cert decat doar cand intervine subiectul copil, el zice ca vrea dar cand eu voi avea un servici stabil, si in coditiile de fata e cam greu.
Prietena mea din Romania este insarcinata in luna a 6-a si am observat cat de mult a schimbat-o pe ea.
Va pup si mai vorbim cand ma intorc. Cine stie poate venim in 3 la intoarcere....

Kariris spune:

Cum? pur si simplu ramai insarcinata! la inceput va face probabil circ...dar apoi cand va realiza ca in burtica la tine e un samburel de la el sa vezi ce mandru va fi si ce pretioasa vei fi tu pentru el! Un copil e un dar de la Dumnezeu si nu ar trebui atatea calcule pentru aducerea lui pe lume pentru ca cu siguranta nu o sa muriti de foame datorita unui copil in familie! Planurile sotului tau suna un pic egoist...

Oana_B spune:

Initial creeata de Diana25

quote:

---

Buna fetelor! Cum am mai scris sunt casatorita de aproape 3 ani iar sotul meu nu vrea copiii pt ca zice el ca nu ne permitem financiar. Eu stiu ca pt a avea un copil iti trebuie bani dar totusi mai intai de toate cred ca il faci din dragoste. Cand ii spui lui asta zice ca ce daca ai bani il faci. Ma iubeste pt ca mi-a dovedit-o de multe ori dar este atat de egoist atunci cand vine vorba de bebe. Nu stiu el are 33 de ani iar eu voi implini 26, in mare masura cred ca si varsta este de vina, pt ca il vad ca nu suporta sa auda copiii plangand...ma rog nu stiu ce sa mai fac.??
Pana la urma cu lungi discutii si suparari s-a hotarat sa facem anul asta in oct. Nu pot spune ca sunt fericita pe deplin pt ca mi-as fi dorit ca un copil sa vina din dragoste de comun acord amandoi nu asa cand hotaraste el.
Voi ce credetzi??? Cine greseste eu ca imi doresc atat de mult un copil si nu ma intereseaza banii, ori el ca nu vrea copil decta cand si-l poate permite financiar???
Va pup si numai bine tuturor.
Diana

---

Denisam spune:

Buna Diana,
Si eu tot in Canada locuiesc-mississauga, si te inteleg cu gradinita, dar nu este oscuza..
Mai vorbeste cu sotul tau si sper sa se rezolve-totusi spuneai ca vrea ca din octombrie sa va apucati de treaba..Succes, sper sa iti iasa repede, eu am 29 de ani si vrem si noi kids, chiar ne apucam de fabrikat un bebik, asa ca iti doresc succes.
Dc ai nevoei de un sfat, scrie-mi..
Bafta!
Denisa

adelamaria spune:

Diana, daca ai sti cat de bine te inteleg! Ma rog, nu vreau sa par atotstiutoare, dar avem aceeasi varsta si aproximativ aceeasi situatie: eu 26, el 30, in Romania, dar cu dosarul de emigrare depus pentru Canada...casatoriti de aproape 2 ani, suntem impreuna de vreo 7...Eu vreau bebe, el...
Motivul? Ca o sa ne chinuim cu el daca plecam din tara; ca nu vrea sa aiba decat grija lui (si a mea, eventual), nu sa stea stresat din pricina unui copil! Ca mai bine il facem acolo, sa fie cu cetatenie! Si nici asta n-ar fi rau, dar stiu sigur ca nu vom avea un bebe prea curand in conditiile astea, nu inainte de a fi cat de cat aranjati, cu job, cu masina, casa, etc... Si atunci? Ma apuca disperarea pentru ca asta s-ar putea sa insemne multi ani ...
Si totusi, se poate si mai rau decat aceasta amanare; mi-a zis la un moment dat:"Il facem cand vrei tu, ca doar tu o sa ai grija de el, pe tine o sa te streseze...si tu oricum n-ai rabdare...Si sa te vad atunci!" Cu alte cuvinte, as putea face un copil si maine, daca ma simt in stare sa port doar eu aceasta responsabilitate! Cum ti se pare?
Ah, si mai are o faza cu care ma termina:"Tu hotarasti cand, eu fac cum crezi tu ca e mai bine!" Adica din nou, toata responsabilitatea deciziei pe umerii mei! Daca iese bine, sa vezi ce mandru o sa fie, dar daca vor fi momente nasoale (si vor fi, probabil!)...numai eu sunt de vina!
Vezi, ti-am zis ca se poate si mai rau?
Si sa nu ma intelegi gresit, nu e un om rau; are o gramada de calitati, dar probabil ca nu se poate imagina in postura de tata. Intrebarea mea e ca si in cazul tau: Ce sa fac? Sa fortez un pic nota? Stiu ca are un fond bun si nu-mi imaginez ca nu si-ar iubi copilul, dar nici n-as suporta sa-mi reproseze ceva vreodata! Sau sa-l las in pace, sa-i vina mintea la cap? Si cat sa astept?
Asa ca spun si eu, exact ca si tine:"Mi-as fi dorit ca un copil sa vina din dragoste si de comun acord"...Da, o urmare fireasca a iubirii dintre noi...Pentru mine insa, se pare ca asta ramane un vis care nu se va implini...Sper din suflet ca tu sa ai mai mult noroc!

Mia. spune:

Noi am fost de comun acord,in schimb toata lumea ne-a judecat ca facem copil fara situatie financiara stabila si stind intr-o garsoniera si chiar am fost doar cu un salariu o vreme cind am fost gravida si tot am facut copilul!Crezi ca a murit cineva de foame?Nu! Ne-a ajutat D-zeu sa avem de toate pt copilul nostru,si haine,si pampersi,si carut,absolut de toate si problema financiara s-a rezolvat in timp ,dupa ce am nascut si am ajuns si in Canada...Daca stai sa astepti sa indeplinesti toate conditiile ,timpul trece in defavoarea ta!Stiu cazuri care n-au mai putut face decit cu tratament costisitor,sau deloc.Toata lume zice ca se pot face copii si mai tirziu,e drept,dar nu e vorba numai de momentul conceptiei,copilul ajunge si la adolescenta si are nevoie de tine si un adolescent cu parinti la virsta pensionarii,crede-ma(ca am fost in situatia asta)e o combinatie periculoasa!
Eu am hotarit singura momentul si cu asta basta si se obisnuieste el..sa vezi ce-l iubeste toata lumea acum pe copil!

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

Diana25 spune:

Buna!
va multumesc tuturor pt mesaje. Am ajuns de comun acord amandoi(bine mai mult sotul meu decat mine) ca o sa ne apucam de treaba in oct. anul acesta. Mie una mi se pare ca mai este mult pana atunci dar asta este, nu am cum sa-l conving mai devreme.
Sper sa ne ajute bunul Dumnezeu sa nu avem probleme si sa raman repede insarcinata.
AdelaMaria ce pot sa-ti spun aici este f scumpa gradinitza de copiii adica este 700$ pe luna in Toronto vorbim daca optati pt Montreal acolo este mai ieftina doar 200-300$. Acum voi decidetzi cum este mai bine, eu am cunoscut o familie ea a venit gravida in 9 luni aici si cu un baietel de 1 si 1/2. Asa ca se poate.
Sotul meu este cam greu de convins el nu-mi spune sa fac cum cred eu ca e mai bine.....din pacate.
Va doresc mult succes fetelor, sa va ajute Dumnezeu sa avetzi un bebe sanatos si cat mai repede posibil.
Mai vobim,
Diana