Alma-sufletel mic si iubit

In sfarsit scriu si eu cate ceva despre aparitia pe lume a minunii noastre mici, Alma Bianca Aimée, un sufletel iubit de toti, cum ii zice si numele.
Planurile noastre de a avea un bebe au incoltit cu ocazia sarbatorilor de iarna 2003, cand sotul meu mi-a dezvalutit dorinta lui arzatoare pentru 2004:un bebelus. Dorinta lui a fost cu atat mai surprinzatoare cu cat el se declara mereu insuficient de pregatit pt. a deveni tatic. Dar se pare ca il vrajisera bebelusii colegilor care se nascusera in 2003 si il tenta si pe el acum aceasta postura.
Eu nu am stat nici o clipa pe ganduri si i-am aprobat dorinta cu un sarut si o imbratisare calda, desi atunci eu as fi vrut sa mai astept, sa incerc sa imi construiesc o cariera aici.Pentru ca inima-mi spunea ca un copilas trebuie sa apara in momentul in care e dorit de ambii parinti si sa se nasca din iubire, am purces insa la treaba.
Pe 1 ianuarie am avut parte de menstruatia mea lunara (data super usor de retinut) si am inceput sa studiem toate datele despre ovulatie iesite in cale (majoritatea pe internet).
Intre timp ma lasasem si de fumat deoarece eu presimteam ca sarcina o sa prinda imediat. Si a venit apoi inceputul lui februarie..1, 2, 3, 4...nici urma de menstra.Imi venea sa sar deja in sus, desi nu aveam inca vreo certitudine.Pe data de 5 nu am mai putut rabda, nu mai puteam de curiozitate si m-am prezentat la cea mai apropiata farmacie pentru un deja renumit test de sarcina.Surprise:cruciulita albastra (asa sunt testele Deep Blue de aici)!Vine sotul de la servici si vede si el minunea, dar Toma Necredinciosul 2 o suna pe o prietena comuna care facuse acelasi test cu un an in urma si cere detalii. Prietena noastra, o rusoaica pe nume Vlada, nu se poate abtine si vine cu cea mai mare viteza posibila la noi sa vada cu ochii ei minunea si verdictul ei:Bravo!Felicitari! Au urmat pupaturile si sticla de sampanie de rigoare (care deja nu mai era de nasul meu), telefonul la socrii mei , care si ei, incantati peste masura, se infiintara in nici o ora la noi.
Asa a inceput sarcina care pe mine m-a marcat profund, m-a facut sa-mi descopar noi emotii si o iubire profunda pentru minunea mica ce o purtam in pantec. Pe 11 martie am avut parte de prima ecografie (si ultima aici), cand mi-am vazut si auzit odorul pentru prima data.M-a cuprins o senzatie de nedescris, un fel de fericire infinita, de emotie sublima si aveam ochii inundati in lacrimi desi radeam cu gura pana la urechi.Pe ecran era o mogaldeata mica care isi ducea manuta la capsor, fapt ce a facut-o pe doctorita sa-mi "boteze" bebelusul "Ganditorul".
Cu exceptia a doua saptamani presarate de momente de greata si ameteli, totul a descurs super usor in primele luni.Pe 19 mai am mai facut o ecografie, de data aceasta cu multe fotografii,cu sexul copiluluisi o inregistrare pe DVD.Domnisoara mea era super vioaie, se invartea, dansa, numai ea stia ce facea acolo, dar pe mine m-a distrat teribil si m-am indragostit iremediabil de ea.Sotul meu nu stia de aceasta ecografie, el urmand sa primeasca DVD-ul si fotografiile drept cadou de ziua lui, pe 30 mai. A fost mai mult decat marcat, vrajit de minunea mica.
Si am inceput sa alegem nume...si ne-am oprit la Alma, nume latin cu conotatie frumoasa.Si am continuat sa ne facem planuri, am creat un cuibusor aparte, o camera facuta cu dragoste de noi doi pentru sufletelul nostru drag.
Si a venit vara, vacanta noastra in Romania,caldurile insuportabile pentru mine care ma deplasam din ce in ce mai greu, picioarele umflate peste masura si un sot pe care incercau sa-l agate vanzatoarele din Cluj pana cand apaream eu cu burtoiul si le disparea instant elanul, apoi au urmat cursurile de dinainte de nastere, gimnastica pentru viitoare mamici.
Si a urmat toamna cu zilele ei racoroase.Burta mea avea dimensiuni incredibile pentru oricine, dar mai ales pentru un piticot ca mine. Kilogramele se depuneau in nestire, eu nu mai incapeam decat in slapi si numaram zilele tricotand in acelasi timp fara oprire la pulloverase de bebelusi.Si trece DPN-ul,7 octombrie,si nu se intampla nimic. In cate o zi parca apareau contractii, dar la fel de repede dispareau.
14 octombrie - o programare de rutina la ecograf pentru ca sarcina mea avea 41 de saptamani. Il vad pe ginecolog serios, tacut si mi se pare ca prea mult insista pe o anumita zona.Observand nervozitatea mea imi spune ca vestea m-ar putea ingrijora si ca mai intai vorbeste cu un pediatru sa-i confirme banuiala.Pediatrul, ia-l de unde nu-i, dar eu nu rezist si-i cer sa-mi spuna.Ginecologului i se parea ca observase un chist ovarian la fetita, destul de mare.Si ma pune sa revin a doua zi si a treia zi, pana la nastere. De atatea ori vede acelasi lucru:o pata mare neagra care insemna umiditate. Am trecut atunci prin toate starile posibile si plangeam si pentru ca nu ma mai puteam misca si din cauza ca eu nu aveam certitudinea ca fetita mea era OK.Noroc cu al meu sot care se comporta exemplar si cu forumul DC, unde ma mai linisteam.
20 octombrie-ora 7.45 dimineata - internare pentru inducere de sarcina, la cererea ginecologului.Dupa niste semnaturi si o cafea sunt dusa intr-o sala, care era ca o mini camera de hotel, dotata cu toate cele:pat rabatabil, televizor, monitor CTG,2 bai: una cu WC si dus, alta cu cada.Mi se aplica un gel care la mine isi facu imediat efectul deoarece pe la ora 9 eu aveam deja contractii.Glumeam cu al meu sot (eram singura in camera cu el si ascultam muzica, beam suc sau ne uitam la televizor) ca poate seman cu mama si nasc si eu asa repede cum o nascuse ea pe sora mea : 2 ore.Ei, n-aveam eu de unde sti ce va urma.La ora aia eu ma puteam plimba, oprindu-ma doar la cate o intepatura (asa percepeam eu contractiile de inceput).
Ora 12 - "dilatatie 2" a fost verdictul moasei din tura 1.Durerile mele sunt insa din ce in ce mai mari si apar la intervale tot mai scurte, asa ca sunt trimisa sa fac o baie fierbinte.Apa era de 48 de grade,si, daca in conditii normale nu as fi intrat in ea, acum era o binecuvantare pentru spatele meu.Dar peste 1 ora si jumatate nu isi mai facea nici apa efectul (sotul avea grija ca temperatura sa ramana cam aceeasi).In plus, am crezut la un moment dat ca nu mai pot respira si am avut si scurgeri de sange, asa ca am fost scoasa rapid afara din cada si asezata in pat.Abia acum realizam , de fapt, intensitatea contractiilor.
Ora 15-moasa din tura 2 ma saluta si imi zambeste.Verdictul ei:"dilatatie 4".
Ora 16 - dilatatie 6.Se lua decizia de a mi se administra oxitocina in doza dubla deoarece lichidul curgea in suvoaie pe sub mine.Peste 10 minute aveau contractiile mele o intensitate ce nu mi-as fi inchipuit-o vreodata. Veneau deja la 2-3 minute.Moasa ma asigura insa ca inca nu au venit cele puternice, ca mai am de indurat.
Ora 18 - "inspira, fa puf, puf de 7 ori treptat, cum ne-au invatat la curs si expira aerul afara" - astea erau acum instructiunile sotului meu care ma sprijinea la spate, dar eu il auzeam vag si resimteam contractiile ca o durere crunta continua,desi monitorul spunea ca veneau din minut in minut. Nu mai stiam cand se termina una si cand incepea cealalta.La un moment dat am uitat sa mai respir, nu mai puteam, eram in transa, aveam frisoane, toti in jurul meu aproape ma certau ca nu le urmez indicatiile si nu respir cum trebuie. Cu frisoane si in acelasi timp leoarca (si alba-vanata la fata- avea sa-mi spuna sotul mai tarziu), aproape doborata de durere, imi adun ultimele puteri si incep sa tip "vreau calmant ca mor aici"."Nu se recomanda si nici nu e cazul" mi se raspunde."Strange-ma de degete, rupe-le de vrei, numai sa iti fie tie bine" zice sotul, vazand ca ma agat disperata de mainile lui.
Ora 19.30 - eu parca deja eram pe alta lume, patul era ud, nu suportam atingeri, fierbeam de durere si ca prin vis imi aud sotul"Chemati anestezistul ca va strang de gat" - avertizare adresata moasei si asistentelor care se executa si suna anestezistul care era acasa la caldurica.
Ora 20 - "simtiti ceva?", intreba anestezistul administrandu-mi epidurala. Dar de unde sa mai fi simtit eu ceva de contractii?Peste 10 minute nu mai simteam decat mici presiuni la burta, desi monitorul imi arata ca era vorba de contractii si mai serioase.
Ora 23.30-parca, parca simteam din nou ceva durere.Epidurala isi diminuase efectul.
Ora 00.30-moasa din schimbul 3 constata dilatatie maxima. Sunt rugata sa-mi pun picioarele pe 2 dispozitive de metal si, la indicatiile ei, sa imping. Simteam ceva miscare acolo jos. Bebe era inca foarte activ.Impingeam de zor la indicatiile moasei. Si tocmai cand eu insami simteam nevoia de a impinge este chemat de urgenta ginecologul de serviciu.Constatare:capul bebelusului se afla intre oase,bebe pare foarte mare si trebuie scos de urgenta afara. In 5 minute apare medicul din nou cu o pompa vacuum si ma anunta ca daca nu reuseste din prima ma duce la sala de operatii.Nu reuseste si acum mi se striga:"Nu impinge, nu mai impinge!Hai ca poti, hai ca poti!Nu impinge".In acest timp sunt dusa exact ca in serialul Er, cu viteza luminii cu patul cu rotile in sala de operatii unde ma astepta deja o armata intreaga de cadre medicale, toate costumate, toate pe posturi, la datorie.Mi se administreaza inca o doza de epidurala, mi se atinge zona ce urma a fi taiata si eu tip cat ma tin rarunchii ca ma doare, semn ca nu a mai functionat epidurala.Imi vad sotul scos afara (am aflat mai incolo ca a revenit dupa ce mi s-a administrat narcoza) , mi se pune o masca pe fata si ma intreaba care e culoarea mea preferata:rosu.
Rosie, imbujorata era fetita cu care m-am trezit in brate, la ora 2 pe 21 octombrie si pe care o nascusei cu o jumatate de ora in urma. Sotul ma anunta ca s-a indragostit pentru a doua ora si e sigur ca n-o sa-l cert. Doar era vorba de fiica lui.Eu vorbeam ca cetateanul turmentat, dar stiam ca sotul mai avea de vopsit a doua ora raftul de deasupra comodei Almei in culoarea mango, asa ca mie la ora aia imi ardea inca de instructiuni.
Toata noaptea nu am inchis un ochi. Asistentele care ma ingrijeau credeau ca din cauza durerii nu puteam dormi si imi ofereau acum tot felul de calmante (poate de teama ca iar o sa incep sa tip), dar eu nu-mi puteam lua ochii de la sufletelul meu, pe care-l tineam in brate si pe care nici nu am vrut sa-l mai dau pana dimineata cand a venit sotul din nou,in vizita.
Peste nici 2 ore implineste Alma 4 luni. E o fetita vesela, activa, sociabila. Nu mai are rost sa spun ca atat noi , cat si intreaga familie, suntem cu totii topiti dupa ea.
Ce ar mai fi de adaugat:comunitatea DC mi-a fost un real sprijin pe parcursul sarcinii (si imi e si acum), conditiile din spital au fost cu mult peste asteptari (avand spitalele din Romania ca termen de comparatie) si in zilele de spitalizare am fost tratata ca o eroina, doar pentru ca am adus un mic sufletel de om pe lume.Nasterea a fost grea, dar rezultatul ma bucura in fiecare zi, sufletelul nostru ne-a furat inimile si ne incanta in orice clipa cu zambetele-i dulci.Penntru senzatia de dupa, de infinita tandrete,dar si pentru Alma as vrea sa mai avem un sufletel peste vreo 2 ani.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare si ca nu am scris prea haotic povestioara. Numai clipe minunate alaturi de piticii vostri va doresc.


Daniela Veuger si bb Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma, sufletel mic si iubit

Alma, sufletel mic si iubit -noi

danyce spune:

Am uitat sa specific ca dupa nastere i s-au facut Almei mai multe controale, mai multe ecografii si s-a constatat ca nu era vorba de nici un chist, doar de o vezica plina negolita.La o ecografie a facut Alma o demonstratie live:in timp ce ea facea pipi se diminua considerabil pata de pe ecran.Am fost insa mai mult decat stresata in zilele acelea de incertitudine si destul timp ingrijorata dupa nastere (inainte de Craciun am aflat ca ea sigur nu avea nimic).

Daniela Veuger si bb Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma, sufletel mic si iubit

Alma, sufletel mic si iubit -noi

ellinia spune:

Felicitari Danyce! Sa va traiasca minunea mica! Citesc cu sufletul la gura povesti cu nasteri ... iar in curand am sa vin eu cu a mea, sper cu amintiri frumoase si cu un bebe sanatos!
Numai bine!

Cristina si bebe DPN 06.03.2005

mama lui Licurici spune:

Danyce pentru tine si Alma!
Pe mine m-a emotionat tare povestea voastra si m-a hotarat ca intr-o buna zi s-o scriu si eu pe a noastra!

Angela si Licuriciul ei mic
DAVID LICURICI mic (3 sept)

ana_a spune:

pupici pentru Alma care e mereu vesela si zambitoare!
Multa sanatate si numai bucurii!!!!
Poate intr-o zi...o sa scriu si eu povestea noastra desi inca nu pot exprima in cuvinte experientza avuta....


Maria Sa Stefan Speculant mic ( 19.08.2004) - POZICI
flori din gradina mea
Ana si Stefan, minunea lui mami si tati!

Cary spune:

FELICITARI! si multa sanatate,iar micuta ALMA sa va lumineze viata!

ionella3003 spune:

Daniela, esti cu adevarat o eroina!!! Sa-ti traiasca minunea si sa va bucurati toata viata ca acum de ea! Si... cat de repede un fratior!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

danyce spune:

Multumesc fetelor pentru felicitari!Sa va bucurati si voi, la fel ca mine, de minunile voastre!Celor care inca nu au bebelusi, le doresc din suflet sa li se implineasca visele si sa le fie in curand vietile luminate de rasete cristaline si zambete dulci de copilasi la fel de scumpi ca Alma!

Daniela Veuger si bb Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma, sufletel mic si iubit

Alma, sufletel mic si iubit -noi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei

miana spune:

Danyce, La multi ani si numai fericire! Daca anul trecut de ziua ta erai la inceputul sarcinii anul asta esti cu minunea alaturi de tine, sunteti in trei. Sa va traiasca si sa va lumineze viata cum se poate mai mult!

Miana

Anina_n spune:

danyce, multumim pentru emotionanta poveste a nasterii sufletelului vostru ! Sa va traiasca si sa va incante mereu sufletele !

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002), www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346" target="_blank">Povestea nasterii


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=42199" target="_blank">Copii capricorn

danyce spune:

Peste 4 zile face sufletelul mic 5 lunisoare si spune acum "pa", o prescurtare de la "papa" (tati) in olandeza. Abia astept sa vina tati ei din delegatie a o auda.

Daniela Veuger si bb Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma, sufletel mic si iubit

Alma, sufletel mic si iubit -noi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei