am mare nevoie de sfaturi!
Povestea despre mine si puiul meu e una dintre cele care n-au inceput prea bine si ameninta sa se termine si mai rau. Sunt intr-un moment critic si am nevoie de ajutorul vostru!
Am fost casatorita timp de 6 ani, iar sotul meu n-a vrut niciodata copii. Am ramas insarcinata chiar in perioada in care pregateam nunta, insa el m-a convins sa renunt la copil fiindca nu avem aia, nu avem aialalta, prietenii nostri care au copii n-o duc prea bine, mai avem de invatat etc. M-am lasat convinsa, din pacate. Pe urma am folosit sterilet, iar dupa ce l-am scos n-am mai ramas insarcinata. Probleme cu ovulatia care nu puteau fi rezolvate decat prin tratament. Nu l-am facut. Vroiam un copil, dar nu ma tragea foarte tare inima sa-l am cu un sot care-mi spunea: daca vrei un copil, fa-ti-l...
Am divortat in urma cu aproape doi ani, insa dupa divort am locuit o vreme in aceeasi casa fiindca ar fi trebuit s-o impartim cumva si nici unul nu avea alta varianta intre timp. De fapt, o vreme am fost eu plecata din tara cu o bursa, iar la intoarcere m-am intors, normal, in casa mea - unde locuia inca si el. A urmat o perioada tare rea pentru mine, cu dezechilibre de sanatate si probleme psihologice (nici nu e de mirare). Dar aveam relatii civilizate - ba chiar ne intelegeam mai bine decat in ultimul an dinainte de divort. Am si iesit impreuna de cateva ori. Nici unul dintre noi nu avea o "relatie", asa ca am ajuns sa impartim din nou si patul de cateva ori.
In mod cu totul neasteptat, am ramas insarcinata. Dupa toate problemele de fertilitate pe care le avusesem nici nu ma puteam gandi sa fac altceva decat sa pastrez copilul, desi stiam ca el o sa fie absent din povestea asta. Regretam deja de destui ani faptul ca facusem un avort. Reactia pe care a avut-o el cand i-am spus a fost: trebuie sa ma mut cat mai repede, fiindca o sa creada lumea ca e al meu...
S-a mutat curand, ce-i drept, eu am facut un credit imobiliar si i-am platit jumatate din valoarea casei ramanand in ea.
Am nascut o mandrete de baietel si toti prietenii mei (care sunt in cea mai mare masura si ai "nostri") plus rude etc. au incercat sa ma convinga sa-i cer sa recunoasca copilul. N-am facut-o - stiam ca nu vrea si n-aveam nevoie de batai de cap intr-un moment in care trebuia sa ma concentrez asupra copilului. Acum imi dau seama ca trebuie totusi, s-o fac. Nu e drept nici fata de copil si desigur ca in conditiile in care platesc si rata la casa nu mi-e usor fara pensia alimentara pe care s-ar cuveni sa o primesc. In fond, nu e pentru mine - e dreptul copilului, garantat de stat. I-am spus ca vreau sa deschid procesul de paternitate, iar raspunsul a fost unul de amenintare. Ca o sa arate lumii intregi ce fiinta lipsita de moralitate sunt eu, fapt care l-ar indreptati pe el sa refuze recunoasterea copilului.
Pe ce se bazeaza acuzatia? Pe o corespondenta pe care am avut-o cu un prieten drag aflat departe si cu care mail-ul trebuia sa inlocuiasca o relatie romantica (de vazut ne-am vazut in total de vreo 4-5 ori). Scrisorile contin de altfel cam tot ce i-ar trebui unei relatii de calitate: de la sex la discutii filosofice, psihologice, politice etc. E mai mult vorba despre faptul ca aveam nevoie acuta de comunicare, iar persoana respectiva a fost un interlocutor minunat si chiar m-a ajutat. In sfarsit, ex-ul meu a comis indiscretia de a sustrage scrisorile respective din computerul meu, iar acum ameninta sa le faca publice daca ii cer sa recunoasca copilul.
Altfel spus, daca ma gandesc bine, ameninta o femeie singura cu un copil de crescut (in speta, al lui) si care are si rate la casa.
Sigur ca intr-o societate marcata inca de multe prejudecati ca a noastra nu mi-ar prinde prea bine sa ajunga textele mele intime la indemana tuturor. E posibil sa am probleme legate de promovarea profesionala - deci de principala sursa de venit. In asta consta de fapt principala amenintare.
Dar pe de alta parte - daca am avut pana acum indrazneala de a-mi asuma copilul constienta de dificultatile ulterioare, ma gandesc ca nu e cel mai potrivit moment sa ma las intimidata.
Totusi e greu. Asa ca va rog sa ma ajutati cu sfaturile voastre!
Mii de multumiri!
Raspunsuri
Reliana spune:
Uf, nasoala situatie....de la prima vedere te-as sfatui sa-i dai papucii definitiv, si sa zici merci ca ai scapat de asa specimen...Daca de sānge din sāngele lui nu-l intereseaza si e atāt de nemernic sa te acuze de imoralitate. Si apoi cum vrei sa accepte sa-ti plateasca pensia pentru copil daca lui ii e bine merci fara recunoastere. Parerea mea e sa-l lasi in plata Domnului si sa-ti vezi de viata ta cu cel mic, stiu ca e greu dar mai bine asa decāt sa te chinui...Nu uita ca atunci cand va fi nevoit sa recunoasca copilul poate avea si pretentii asupra lui!
Dumnezeu sa te lumineze, si fii tare in indiferent ce decizie iei!
It is better to have loved and lost than never to have loved at all!
http://www.yamafoto.com/?ref=12560
Roxy Trixy spune:
Draga mea, daca tu stai in Romania, cata pensie alimentara crezi ca ai putea lua de la individ? mai multi bani vei cheltui prin tribunale...
Apoi, eu ma aflu in situatia in care nu pot pleca din tara cu puiul meu, nici chiar in alt oras, pentru ca am nevoiede acordul lui... la gradinita trebuie inscriere cu acordul celuilalt.... etc cu alte cuvinte nu poti face nici o miscare.
Mai bine nu te lega la cap daca nu te doare, daca el nu a vrut sa recunoasca din start copilul inseamna ca nu merita sa fie tata.
Mergi inainte cu viata ta si vei intalni cu siguranta un suflet care sa va iubeasca pe amandoi si atunci puiul tau va putea sa aiba un tata care sa-l adopte (chiar cunosc un caz asemanator!) si cu care sa aveti o viata asa cum meritati.
Succes!
Roxana & Bianca micuta
Elly1977 spune:
Draga mea,
fetele te-au sfatuit tare bine. Lasa-l in pace si vezi-ti de viata ta. Tipul pare fara inima, si de acele scrisori se poate folosi mai tarziu sa-ti ia copilul, numai asa ca sa te faca sa suferi. Si va suferii si copilul.
E tare greu singura si cu copil, dar fruntea sus!
Elly
gianina-alina spune:
acelasi lucru iti spun si eu ca si fetele:lasa-l in pace!
nu cred ca te va ajuta tare mult pensia aia alimentara(doar daca are in cartea de munca salarul real si sint putine firme care fac asa)
pe de alta parte exact cum au spus ele :odata cu pensia o sa iaba pretentii asupra copilului si nu cred ca ai nevoie de asa ceva!
stiu ca e greu si ca e si dorinta aia de a demonstra ca uite are un copil trebuie sa aiba grija de el si de nevoile lui si daca el nu e constient il fac eu sa fie...dar...stiu si eu: pune in balanta ce pierzi si ce cistigi in urma unui astfel de proces ...
capul sus, fi fericita cu puiutul tau si ai grija de voi amindoi!
va pupacim cu mult drag,
Andreea si eu
gianina-alina spune:
roxana , de ce spui tu ca ai nevoie de acordul lui?
si eu sint divortata si nu am avut nevoie NICIUNDE si NICIODATA de acordul lui la nici o chestie legata de copil!
poate e ceva ce eu nu stiu, am incalcat vreo lege?
pupici multi,
giani
mama lui codrut spune:
Problema "acordului" pentru diferite chestiuni legate de copil si a betzelor in roate bagate cu tot dinadinsul e cea care ma framanta, ce-i drept. Ca ar vrea sa-mi ia copilul nu ma tem - nu e in stare nici de capul lui prea bine, dar sa aiba grija de un copil...
Da, are in cartea de munca salariul real, si mai are contracte cu cifre oficiale si in alte posturi. Mai interesant e faptul ca e cadrul didactic in mediul academic, ii invata pe studenti chestiuni legate de morala si societate...
gianna_r spune:
quote:
Originally posted by Reliana
Uf, nasoala situatie....de la prima vedere te-as sfatui sa-i dai papucii definitiv, si sa zici merci ca ai scapat de asa specimen...Daca de sānge din sāngele lui nu-l intereseaza si e atāt de nemernic sa te acuze de imoralitate. Si apoi cum vrei sa accepte sa-ti plateasca pensia pentru copil daca lui ii e bine merci fara recunoastere. Parerea mea e sa-l lasi in plata Domnului si sa-ti vezi de viata ta cu cel mic, stiu ca e greu dar mai bine asa decāt sa te chinui...Nu uita ca atunci cand va fi nevoit sa recunoasca copilul poate avea si pretentii asupra lui!
Dumnezeu sa te lumineze, si fii tare in indiferent ce decizie iei!
It is better to have loved and lost than never to have loved at all!
http://www.yamafoto.com/?ref=12560
Subscriu! Bucura-te de minunatia de copil- e dulce foc- si lasa-l in plata Domnului! Bine ca ai scapat de un astfel de specimen!
alma spune:
Fetelor, stiu cat e de greu sa cresti singura un copil si mai ales sa-ti cumperi singura o casa. La noi n-a fost problema cu recunoasterea copilului, ci cu pensia alimentara. Am luat timp de 1 an si ceva 25% din salariul lui net, care era o suma destul de frumusica la vremea aia si cu ajutorul careia am putut face ceva pentru confortul fetei, in primul rand (birou, calculator, canapea in dormitorul ei), diverse mofturi (mancare buna, hainute mai multe). Apoi domnul a considerat ca i se face o nedreptate si a deschis actiune pentru micsorarea pensiei. Desi aveam sanse sa castig acel proces, nu am mers mai departe pentru ca am hotarat sa ne impacam. Acum pensia e destul de mica si ma descurc greu cu ratele la apartament (pe care l-am cumparat singura, intre timp) si cu restul cheltuielilor.
Asa incat eu o sfatuiesc sa deschida proces pentru recunoastere si pensie de intretinere, nu cred sa coste foarte mult, e doar copilul lui si trebuie sa-si asume responsabilitatea, macar materiala. In ceea ce priveste acordul pentru diferite lucruri, nu cred sa fie o problema decat in cazul in care doreste sa iasa din tara, dar am inteles ca se poate pleca si fara un asemenea acord.
http://community.webshots.com/user/freediaro
Freia spune:
stiati putin, daca nu a recunoscut copilul mai trebuie sa-si dea acorrdul sa iasa cu copilu din tzara? Sa-l inscrie pe undeva?
Mama e reprezentatntul legal... dar mai bine il intrebam pe liviu sa vedem cum e.
Freia si Alexa
felicia0606 spune:
Draga mamica a lui Codrut,
In primul rand 'taticul' este un idiot. Nu stie ce pierde. O sa-si dea mai tarziu seama de greseala pe care a facut-o si o sa regrete. Acum probabil are orgoliul de mascul ranit si vrea sa para tare.
Nu merita sa-ti complici viata cu un asemenea individ. Nici macar pensia alimentara pe care ar trebui sa ti-o dea nu trebuie sa te incante.
Cunosc o pereche care a trecut printr-o situatie similara. Au o fetita pe care tatal nu a vrut-o si nici nu a vrut sa o vada, dar a fost de acord sa-i plateasca pensie. Dupa cativa ani buni insa si-a adus aminte ca are copil si ca vrea sa fie tata. Si a obtinut in justitie dreptul de a lua copilul o zi pe saptamana, dupa ce habar nu a avut ani de zile ca are un copil.
Parerea mea este sa-l lasi in pace. Nu merita. Iar daca intr-adevar vrea sa-ti publice scrisorile este chiar josnic. Iar copilul nu are nevoie de un asemenea individ in preajma.
Si daca totusi vrei sa continui cu recunoasterea paternitatii sa stii ca toate cheltuielile care sunt destul de mari (testul in sine, tribunalul) le suporti tu pana cand se da sentinta in favoarea ta. Abia dupa asta este el obligat sa le deconteze.
Felicia
http://www.babiesonline.com/babies/a/alex2003
http://community.webshots.com/user/felicia0606