Asa l-am nascut eu pe Patrick

In jur de 20 iunie 2002 scriam pe Forum si ceream ajutorul fetelor despre anumite simptome care mie mi se pareau nu prea normale, eram in sapt.37, si majoritatea dintre fete mi-au raspuns sa-mi fac deja bagajul. Pe 24 iun. aveam programarea regulata la doctor; explicindu-i medicului meu, dupa controlul de rigoare mi-a raspuns sa stau f.linistita ca nu-i nimic colul fiind inchis; 2 zile mai tirziu pe la prinz mi se rupea apa; l-am sunat pe sotul meu care a si venit acasa, medicul care m-a asistat pe toata perioada sarcinii a tinut sa ma mai vada, sa fie convins ca e asa si sa-mi faca trimitere in spital, neavind alte dureri in afara de apa care tiriia cite putin la mici intervale de timp.
Asadar dupa vreo 40 min. intram pe usa maternitatii, unde am fost si pusa la aparate ce controlau bataile inimii lui bb si contractiile mele. Dupa vreo doua ore simteam deja ca nu mai pot rezista acolo, nasteri destul de multe, tipete paciente doctori, sotul liga mine incurajindu-ma in continuu. Asadar joi nu se mai putea intimpla nimic, din 2 in 2 ore control in rest am primit un pat si urma sa dorm peste noapte pina a doua zi cind urmau medicii sa ia o decizie in privinta mea. Pe la ora 23 am inceput sa am dureri, simteam jos o presiune continua, din nou control, rezultatul capul lui bb era foarte jos, dar colul perfect inchis, n-am mai putu dormi, ma plimbam de colo colo pe hol, spre enervarea surorilor care ma trimiteau in camera; dupa vreo ora vine o doctora care ma ia in sala de nasteri imi da vreo 5-6 tablete vrezui pentru calmare, dar nu puteam adormi presiunea era jos in continuu, aveam deja coctaill in cap, cert e ca la 7 dimineata dupa o noapte total nedormita, vine sotul, eu eram deja terminata psihic si fizic, iar EKG vreo 2-3 ore in continuu, bb era bine, eu vroiam deja anestezie epiduriala doctorii ziceau ca fara contractii nu se poate, asadar nici gind de nastere; deja era dupa amiaza, ajunsesem sa cunosc nn moase si vreo doi trei doctori(te), eram deja de 24 ore si ...nimic bb vroia afara dar colul perfect inchis; eu fiind terminata psihic si fizic, nedormita nu vroiam nici sa maninc ei se temeau sa-mi provoace contractiile; timpul trecea, la un moment dat vine o moasa si ma intreaba daca numele meu e grecesc, eu zic ca-i de origine romana, ea spune ca-mi aduce un doctor roman care era de servici, toate asistentele se string in camera ca niste gisculite, vor sa ne auda vorbind romaneste, doctorul le da afara; sotul meu se amuza copios. In sfirsit un doctor roman din Zalau de origine, imi explica la obiect cum stau lucrurile de ce nu iau nici o decizie, ca depinde si de mine, eu deja nu mai suportam si tindeam sa ma hotarasc pentru cezariana; el imi spune ca se putea face numai daca ma hotaram imediat era deja 3-4 dupaamiaza; eu cam nehotarita, el imi spune ca vor incepe sa-mi provoace contractiile; dupa o ora si jum. aveam dilatatie 1,5; mi-au facut anestezie epiduriala, deja era mai bine la fiecare 2 ore imi bagau doza de anestezic; sotul dormea linga mine pe un fotoliu rabatabil; iar o noapte si de ca in sala de nasteri tipete si urlete etc. Pe la 6 dimineata aveam dureri, crezind ca a incetat iar anestezicul, chem doctora din nou alta binenteles, imi baga doza, dupa vreo 15 min. iar aveam dureri, dormise cumva noaptea, dupa una nedormita...., vine moasa ma controleaza si constata ca aveam deja dilatatie 6-7; ma duce in alta camera sub observatie, sotul vine si el; eu intreb cam cit mai dureaza era de acum 7 dimineata, mi se raspunde ca nu se stie; il trimit pe sotul meu fiind simbata sa cumpere ceva de la brutarie, oricum avea dupa parerea mea sa dureze raspunsul moasei fiind evaziv; el pleaca eu tot in continuare cu exercitii de respiratii moasa linga mine, dupa alt sfert de ora simt niste dureri ca atunci cind te duci la toaleta, strig moasa ca vreau la toaleta, vine cu doctora imi spune ca-i normal ca deja se vede capul lui bebe; eu deja in delir unde-i sotul ca doar trebuia sa dureze mai mult.... din geanta de voiaj undeva linga usa incepe ceasul desteptator sa sune bib bib bib, sotul grijului il pusese la 7.30 surorile se alarmau ce se aude; in sfirsit apare sotul, dupa alte citeva minute a iesit si bb afara(7:40) ca un peste asta a fost cel putin senzatia mea, vioi ca pina in ziua de azi si sanatos, si uite asa a reusit tati sa taie si cordonul ombilical .... cit pe ce sa nu fie acolo....

Si cam asa l-am nascut eu pe Patrick, fara prea multe dureri, a fost totusi o mica aventura, dar fiecare poveste e unica in felul ei.

desprecopii spune:

draga narcisa - trimite o pozica a familiei pentru ca povestea ta va intra pe prima pagina la Destine.

iti multumim!

Pentru parinti... despre copii!