povestea lui Dixie

Sunt Dixie, si am nascut pe 3 oct o minune de baietel!

DPN era pe 6 oct si eram aproape pregatita, bagajul il facusem in urma cu 1-2 saptamani cand mi s-a parut mie ca am dureri si contractii. Il aveam asadar la usa. Am un prost obicei sa stau noaptea la calculator pana la ore tarzii si atunci a fost la fel. Pe la 3-4 ma uitam la ceas si am zis 'hai sa ma bag si eu in pat'. Ok... ma tot foiesc, nu pot sa adorm, ma duc la pipi o data, de doua ori... cand pe la 4:30 se rupe apa. Mi s-a parut ca curge tot lichidul din mine... era asa de fierbinte. La inceput m-am speriat nu am stiut ce sa fac, am strigat la mama (locuiam inca la ea atunci). Ea vine, se uita la ceas si zice ca nu ma duce la spital la ora aia ca nu au aia ce sa-mi fac, iar pe doctorita mea nu o puteam suna chiar la ora 4. Observ insa ca nu am nici un fel de contractii, asa ca incerc sa ma linistesc, dar deja aveam inima cat un purice.

Dupa alte foieli prin casa, pe la 6:30 - 7:00 plecam la spital, o sun si pe doctorita si imi spune sa o sun din nou cand ma controleaza doctorul de garda. Ajungem, facem hartiile, vine doctorul si zice - membrane rupte, fara contractii, bataile sunt bune. Hm. Ar fi putut sa nu fie bune? Si ma trimite in sala de nasteri.

Aici ma sperii putin ca sunt 2 asistente pe sala aia care au tot timpul grija de mine. Vin si ma intreaba - e ok? Pai o fi ok, eu stiu, ca nu ma doare nimic. Imi spun sa ma misc pe acolo in picioare... Se face 8, 9, 10, trece timpul si la mine contractiile sunt rare. Vine si doctorita mea la un moment dat, se uita... nu-s contractii mai deloc. Si imi pune o perfuzie. Ei... acum-i-acum... ce o fi fost acolo nu stiu, dar incep contractiile usor-usor. Se face 11, 12, 13 si tot la fel, destul de rare si nu foarte dureroase... Ma gandesc ca trece timpul, ce se intampla. Asistentele alea mai puneau aparatul ala de masurat bataile inimii la bebe din cand in cand, cica era ok. Doctorita mai are o nastere intre timp cu dilatatie maxima, scapa repede si vine din nou la mine. Pai ce facem, dilatatie 4cm, fara contractii... nu se poate. Mai incarca ceva in perfuzie si-mi zice ca trebuie sa terminam si noi mai repede... ca doar e duminica, nu?

Era o duminica foarte frumoasa, cu mult soare, destul de cald afara. Incep si la mine contractiile provocate probabil de perfuzii... uuuu ce doare. Pai suport eu ce suport pana se fac la 10 minute... pe urma... incep si mai des. Ma durea groaznic, ziceam ca mor. Pai o contractie dura 1-2 minute, apoi poate 1-2 minute pauza si pe urma iar... Pai stati fratilor putin, ca aveam trusa epidurala in bagaj... Pe la ora 14:30 doctorita isi da acceptul sa-mi faca epidurala. In 5 minute simt o relaxare totala, vai... ce bine este. Contractii sunt in continuare, dar Slava Domnului, nu ma mai doare. Il vad pe bebe cum se chinuie numai el acum saracul!

Trece inca o ora, acum puteam sa stau si eu cu ochii inchisi sa ma linistesc... Se face totusi 16:00 si doctorita se aseaza langa mine, eu cu poalele in sus si ea tot controleaza. Anestezia incepe sa treaca si resimt uneori mici dureri. Imi spune sa incep sa imping tare... ca mai primesc o portie de epidurala doar cand o sa fiu pe masa ... hm. Si daca vreau sa fiu pe masa mai repede, sa imping sa coboare bebe cat mai mult.

Pai sa incepem... cu aparatul ala de masurat pulsul lui bebe pe mine incep si eu si imping. La un moment dat bebe "se angajeaza" si pulsul scade... era uneori si 130 si 150 de batai si scade acum la 70-75... toata lumea se incrunta, ce se intampla? Asistentele se dau de ceasu' mortii ca nu e bine, gata facem cezariana. Doctorita zice ca nu, mai asteptam putin. E foarte atenta dar sigura pe ea, ceea ce ma face sa fiu optimista. Ar fi culmea sa pateasca bebe ceva. Nu se poate. Si cezariana? Nu vroiam sa aud!!! Pai eu ma chinui aici de 12 ore ca sa fac cezariana pe ultima suta?

Tot imping, tot respir, se face si 17:00 si doctorita zice, gata, hai pe masa. Vine si nenea cu epidurala si mai primesc o mica portie. Imi zice - ca sa fie bine acum, impinge tare ca sa iasa bebe pana isi face asta efectul ca o sa fie mai greu dupa aia. Ascult, si tot imping, simt ca scot totul din mine. La un moment dat tipa toata lumea la mine impinge tare-tare-tare... si eu asa fac dar la un moment dat nu mai pot. Tipa si doctorita si asistentele... pai de ce nu ai impins? Pai eu simt ca nu mai pot... Zice - gata, vine alta contractie mare, acum impinge cu toata forta... Imping cat pot eu... pana nu mai pot... si simt ca iese tot din mine, ca si adineauri... de data asta insa bebe iese, eu ma mir, ca nu mi-a zis nimeni ca acum iese ;) sa stiu si eu.

Il vad... un cap conic de atata efort, vanat, plin de sange, spatele marisor si picioarele chircite. Trece repede pe langa mine in alta mana si il iau repede la consultatii. Probabil l-am vazut in secundele alea cand se taia cordonul.. Ma gandesc eu - asa bebe acum facut cu capul tuguiat?

Oricum ma linistesc un pic... am scapat. Vine si mi-l arata dupa ce incepe sa respire... e superb. Barbita lu' tati o observ prima, ma gandesc o sa fie tare incantat. Reusesc sa ingaim... "vai, ce frumusel e!". Totusi ma uit la el si nu-mi vine sa cred ca el e al meu, facut de mine, cu 2 minute inainte... Incredibil, imi dau lacrimile...

Asistenta pleaca cu bebe, eu raman pe masa la cusut, si astia comentau acolo ca a renuntat Stolojan... pai bine mai, mie de asta imi pasa acum? Vine alt doctor in vizita la noi si zice ca are si el pacienta pe galeata... Comenteaza... Eu stau cu ochii inchisi si ma gandesc... la mine, la noi... ce o sa fie? In cateva minute o aud si pe cea de alaturi cum tipa, iese si celelalt bebe... ura... Ce repede trece cand nu esti tu acolo.

Doctorita face o treaba excelenta, nu simt nimic cand ma coase, per total dupa 30 de minute ma anunta ca e gata si sa trec inapoi in pat. Ma conformez, prin jurul meu pe masa de nasteri e numai sange. Uuuuu... Mama era inca langa mine cu lacrimi in ochi, imi spune ca nu a putut sa stea langa mine in momentele alea, ii era prea mila. A iesit pe hol si s-a luat dupa bebe cand l-au scos afara. Era asa de mic...

Primesc o reteta cu cateva medicamente, si doctorita pleaca, zice ca daca am probleme sa o sun. Vorbesc cu "tati" la telefon... ii spun sa inceapa pregatirile, cumparaturile... Trece o ora... incep sa trimit sms-uri la prieteni... Care mai de care incep sa ma sune, felicitari, bla-bla-bla.

S-a facut brusc liniste, se face si ora 20:00, ies pe hol la un pipi, pe urma intreb si eu - nu ma duceti si pe mine in salon, ca m-am saturat sa stau aici... Sunt condusa in salon, incep sa intreb si eu unde e bebe, aflu si ma duc la el.

Cand am intrat acolo erau multi bebei, unii cate doi in patuc, si al meu la fel. Ma gandesc eu, oare nu-i incurca? Totusi ma uit la cativa, sunt atat de diferiti, cum sa-i incurce? Il recunosc dintr-o privire pe al mea, asistenta il aduce si il iau in brate. Ce mic e... Are numai capul afara, in rest e infasat. E asa de delicat. E mic-mic. N-am vazut in viata mea asa ceva. E frumusel foc, deschide ochii si se uita direct in ochii mei. Il tin aproape vreo 30 minute si ma uit si eu direct in ochii lui. E minunat...

Se face tarziu, se lasa seara. Ma intrept si eu spre pat sa incerc sa dorm. Nu dormisem de 36 de ore aproape. Acum sunt in sfarsit linistita. Nu-mi vine sa cred prin cate am trecut. Pun capul pe perna... maine e o noua zi, de maine o sa fiu alta persoana. Am un copil!

eli spune:

Felicitari! a fiti sanatosi si fericiti si anul care vine sa va aduca ceea ce va doriti!

mami Eliza & bebe Stefan Takeshi (16/08/2004) va ureaza Craciun fericit si sa va aduca tot ce va doriti!
www.geocities.com/flakeherald/Moments_of_our_life.html" target="_blank">Paginuta personala www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=32097" target="_blank">Povestea nasterii "proaspete"

dana_ene spune:

Felicitari !
Sa va traiasca puiul !
Sa fiti fericiti intreaga viata !

Daniela si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://community.webshots.com/user/oana_maria200 POZE NOI !!!!!!

Cary spune:

Sa va traiasca printzul,sa fie sanatos,sa aiba noroc si sa va aduca numai bucurii!

kita spune:

Dixie, sa-ti traiasca ingerasul! tot binele din lume sa poposeasca la usa voastra acum in prag de an nou, si sa va aduca sanatate, bunatate, cumintenie si ascultare din partea printului, iar pentru voi ca parinti puterea de a lupta sa ajunga OM.

Kita si samburasul ei de 34 de sapptamani

anamari spune:

sa-ti traiasca dixie...!!!numai sanatate, noroc si bucurii in 2005...

anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993
http://community.webshots.com/user/anababa100

ruxi spune:

Felicitari Dixie, si pentru bebelus si pentru povestite, foarte frumoasa! Multa sanatate si noroc!


Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Povestea nasterii

sirod spune:

...uite asa ma emotionez cind citesc cum vine un bb pe lume...
Sa fiti sanatosi cu totii si sa va bucurati unul de altul!

DORIS cu bb la purtator

daniela_daneza spune:

Frumoasa poveste.

Sa iti traiasca flacaul si sa fii mandra de el.Sa fiti si voi sanatosi si numai bine.

te pup.

Dana

'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"

andre_ea spune:

Felicitari, Dixie! Tare frumoasa povestea ta.
Sa-ti traiasca bebelusul si sa fie sanatos!

Andy si 22+

http://pg.photos.yahoo.com/ph/andre_ea22/my_photos

Eryka spune:

Felicitari sa-ti traiasca bebelusul.


Eryka & bb-lina scumpa (03.iunie.2004)