Luca cel mic cat nuca

Luca este baietelul meu! Pe 20 noiembrie a implinit un an. Un an care a trecut precum o clipa, o clipa de fericire maxima, de fericire pana la lacrimi.
L-am nascut pe Luca aici, in Canada, dupa ce in 1998 am nascut fetita noastra, Ioana, in Romania. Au trecut, vedeti bine, ceva ani pana sa vina "al doilea". Ne doream al doilea copil sau cel putin asa credeam. De ce spun asta? Pentru ca in momentul in care am realizat ca sunt insarcinata am intrat in panica. Nu de mult timp emigraseram intr-o tara straina, oamenii din jurul nostru construiau averi, cariere, nu faceau copii. Doar ce scapasem de platit 700 de dolari pe luna daycare-ul Ioanei; ea urma sa inceapa peste un an scoala-program intreg...
Am intrebat "ce ma fac" pe toata lumea:colegi de serviciu, prieteni..Sotul meu s-a bucurat dar a fost rezervat, m-a lasat sa inteleg ca el vrea dar eu aleg. Mama m-a convins:"V-ati dorit al doilea copil, Dumnezeu va da, poate peste zece ani veti fi la fel de saraci. N-o sa regreti atunci ca nu ai cu tine al doilea copil?" Si am hotarat sa pastrez sarcina.
In timpul sarcinii nu m-am simtit rau, doar obosita. Ioana m-a ajutat saracuta, atat cat a putut, Adrian, sotul meu, s-a autodepasit (atunci cand era acasa- e sofer de truck, e plecat 5 zile din 7). Am condus pana n-am mai avut loc la volan,cu carcei la piciorul drept, apasand pe acceleratie cu stangul..pe autostrada. A trebuit sa ma descurc.
Dr care l-a adus pe Lucuta pe lume l-am cunoscut pe la 6 luni. Asa e aici. Pana atunci te vede medicul de familie plus o mie de alte "cadre medicale" care "construiesc" dosarul tau. Dr, caci despre el vroiam sa va spun, m-a sfatuit sa fac cezariana pentru ca si pe Ioana am nascut-o cu cezariana acasa si el nu stie exact ce e "pe dedesupt". Am stat in dubii, mi-am dorit foarte mult sa pot trai experienta unei nasteri normale dar..din motive obiective, zic eu, am hotarat sa merg pe mana lui. Sotul meu trebuia sa fie acasa-deci trebuia sa stiu o data fixa, la fel mama, pe care o chemasem sa ma ajute cu Ioana, sa fie langa mine. N-am comentat cand mi-au spus data, m-am bucurat doar ca va fi scorpion. Stiam de pe la 4 luni ca va fi baietel, ma obisnuisem si cu idea asta.
Am mers la spital la 6 dimineta. Aveam emotii, nu prea cred in sistemul medical canadian. Totul a fost...impecabil :la 6 au inceput sa ma pregateasca pentru operatie, au monitorizat copilul, mi-au pus intravenos ceva medicamente, mi-au explicat in amanunt ce urmeaza. La 7.30 o asistenta de la sala de nasteri a venit sa ma ia cu ea in sala de operatii. Am intrat putin in panica pentru ca si mama si Ioana si Adrian disparusera undeva, pe holurile spitalului, si nu a avut cine sa-mi ureze si mie bafta. Am aflat pe urma ca Ioana a vrut neaparat sa faca pipi cand cu Buni cand cu Tati...i-a ametit pe amandoi, trebuia sa castige si ea putina atentie. In sala, anestezistul s-a miscat atat de repede ca nici nu stiu cand eram in fata mesei si cand am ajuns pe masa, fara sa-mi simt picioarele. M-au acoperit cu tot felul de cearceafuri si mi-au explicat ca deocamdata isi aranjeaza instrumente...pe urma vine randul meu. Randul meu a venit odata cu dr. Am uitat sa va spun ca dr este un chinez meserias de 1.90m care, din pacate, nu prea zambeste. L-au adus si pe Adrian care a intrat cu capul in pamant ca sa fie sigur ca nu vede nici o picatura de sange. In 6 minute l-au scos pe Lucuta. Mi-au povestit fiecare miscare: mai taiem putin, avem un cap, un trunchi...un baiat frumos. Nu stiu cum sa va spun cat de frumos mi s-a parut! Mi s-a parut perfect, fara cuvinte. Era rozaliu, mititel..a fost perfect. Acasa cand am vazut-o pe Ioana am fost dezamagita. Ma asteptam la copilasii din filme, Ea era incruntata, slabuta...copil nascut cu suferinta fetala. Luca insa..lumina. Am inceput sa rad in hohote si am ras pana dr mi-a spus foarte serios ca daca nu ma potolesc el nu poate sa ma inchida, ca el tot baga toate cele la loc si eu le scot cu hohote de ras. M-am oprit din rasul nebun si am plans linistit, de bucurie. Adrian mi-a marturisit si el cu lacrimi in ochi ca, indiferent de cat ar face un barbat, niciodata n-o sa poata egala o femeie. Femeia da viata. Ce dar!
In spital totul a fost vis. Biata mama vazand atata bunavointa la asistentele medicale, m-a intrebat cu jumatate de glas "chiar fac asta fara sa astepte nimic de la tine?"
V-am plictisit? Nu mai stiu unde am inceput, dar mi-a fost drag sa va povestesc, ii promisesem lui Luca ca voi spune si povestea lui. Am intarziat putin dar doar ce a implinit 1 an!

Samurai-lady spune:

La multi ani si pupicei de la noi.
Mi-a plakut cum ai povestit si mi-am adus aminte de fericirea si
de lacrimile de bucurie pe care le-am varsat cand mi l-au pus
pe Kenutz in brate.
Sa fiti fericiti si sa va bucurati unul de altul

Samurai-lady si bb Ken

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Samurai-lady" target="_blank">Pagina personala DC

Web-poze Kenutz

www.desprecopii.com/info.asp?id=486" target="_blank">Cum a venit pe lume Samurash bebe

ralualexandrei spune:

Si eu am plans de fericire la nasterea celor doi copii ai mei si povestea ta m-a ajutat sa rememorez acele momente minunte pe care nicicand nu le voi uita.Sotzul tau are dreptate ,avem acel minunat dar de a da viata si asta nu se poate compara cu nimic.Sa fii fericita alaturi de copilasii tai!

Andra ,mamica lui Robert si a Mariei album no1 album no2

Anina_n spune:

Frumoasa poeveste ! Multumim ca ai impartasit cu noi bucuria nasterii lui Luca, Mitzi ! Sa va traiasca si sa va bucure mereu, alaturi de surioara lui, Ioana !
La multi ani, Luca ! Sa ai o viata ca-n basme, alaturi de familia ta !

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346" target="_blank">Povestea nasterii !


Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

FELIS spune:

MITZI ... LA MULTI ANI pt LUCA !... Sa fiti sanatosi si sa aveti parte numai de bucurii...

Ai povestit f frumos... Am citit pe nerasuflate povestea nasterii lui LUCA... Sa dea Dumnezeu sa fii toata viata o mama la fel de vesela si mandra ca atunci cand l-ai vazut prima oara pe LUCA...

Felis, 38 sapt, DPN 12 dec, Dr. Iliescu Marian (Filantropia)
Pozele mele!

Catan spune:

Ma emotionat f mult povestea nasterii lui Luca.Sa va traiasca si fie voinic ,sanatos si mami la fel de dulce si de fericita ca atunci cind la nascut pe Luca cel frumos.

Zeeva spune:

Desi cunosc, in parte, povestea ta frumoasa mi-a placut sa o citesc si aici. Multe ganduri bune pentru voi toti de la noi toti,
Zeeva

baby-boom spune:

va dorim toata fericirea din lume

Elise (09.07.2004) si mamica ei Florii
http://photos.yahoo.com/floppyflorina

Gabbriela spune:

Foarte frumoasa povestea nasteri baiatului tau Luca. Sa itzi traiasc asi sa itzi aduca multe bucuri si impliniri.

Gabbriela & Julian
www.babiesonline.com/babies/j/julianleonardo/" target="_blank">Poze

Mitzi spune:

Va multumesc pentru urari! Sa dea Domnul sa fim cu totii sanatosi si sa ne bucuram zi cu zi de minunile noastre.

monet spune:

o familie de fericiti! sa traiti sanatosi si sa va veseliti toti 4 pina la adiiiiiiinci batrineti !

mona si lia (24.04.2004)

www.seansimon.com/november2004.htm" target="_blank">poze SUPERproaspete
poze lia www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">nasterea liei