Obsesie?

Dragi prietene,

Am stat mult sa ma gandesc daca sa scriu despre asta sau nu. Am ajuns la concluzia ca merita; chiar daca nu e un subiect "real", chiar daca nu voi primi raspunsuri, imi va face mie bine sa scriu despre asta. E probabil un gest egoist si imi cer scuze anticipat moderatorilor, dar simt ca scriind despre asta, voi face sa dispara starea de rau si teama.
E vorba despre un vis cidat de azi-noapte, dar si despre o permanenta preocupa de cateva luni incoace. Am visat ca nascusem si imi adusesera copilasul sa-l hranesc si incercam sa-i dau san si nu reactiona deloc. Incercam din nou si degeaba; nu misca, nu deschidea ochii, nu reactiona. Credeam ca doarme si incecam sa-l trezesc. Avea un chip de ingeras. Si deodata, mi-am dat seama ca era mort si m-a cuprins disperarea...Atat imi amintesc...Probabil ca pe urma m-am trezit. Stiu ca e doar un vis, ca exista explicatii logice pentru el, ca nu inseamna nimic mai mult. Si totusi senzatia de tristete si disperare ma urmareste...
Ma preocupa mult dilema daca sa am sau nu un BB de ceva timp. Poate e normal, poate nu. Dar ma ingrijoreaza ca nu reusesc sa ajung la o concluzie si sa ma detasez. Credeam ca am luat o decizie si azi-noapte am visat chestia asta! E un sentiment oribil!
Stiu ca trebuie sa incetez sa ma chinui singura, stiu ca nimeni nu ma poate ajuta, ca doar eu pot decide...sunt o persoana educata si inteligenta, dar dilema asta ma macina si nu gasesc iesirea. Stiu ca trebuie sa ma opresc! Mi-e teama sa nu depasesc limitele normalului!
Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest mesaj si multumesc moderatorilor daca il vor accepta pe forum. Iar daca va fi sters...macar am incercat.

roxanal spune:

adela, mai bine lasa visele deoparte, incearca sa amani decizia de a avea copii sau nu, linisteste-te, pentru ca in aceats afaza oricum nu poti lua o decizie pertinenta..si este foarte adevarat ca visele tin si de subconstient, insa asta nu inseamna ca orice vis este si o paralela cu realitatea, sau isi are epicentrul in viata reala..poate temerile tale in legatura cu a avea un copil isi spun cuvantul prin vise, in subconstient, pntru ca practic, se poate sa nu vrei ca subconstinetul sa-si manifeste temerile in realitate(fuga de realitate este foarte des intalnita, din pacate)..deci mai lasa sa treaca un timp fara incrancenarea in a lua o decizie si o sa vezi mai tarziu)
pupici

Roxana Lilea,mama Mariei 3 ani si ceva

Miki8 spune:

Eu cred ca ce ti se intimpla este reprezentarea in vis a faptului ca acum tu nu doresti un copil. Nu cred ca trebuie sa faci din asta o drama. Eu zic sa incerci sa te detasezi pentru ca, probabil, va veni si vreme cind vei pregatita psihic pentru asa ceva. Eu, de exemplu m-am considerat pregatita pe deplin la 31 de ani. N-ai spus ce virsta ai, dar repet, nu cred ca trebuie sa exagerezi cu chestia asta.

Cu bine,
Miki

Sabina spune:

eu stiu din popor ca e de bine cand viszi pe cineva mort, cica i-a murit moartea!
pe de alta parte, hotararea de a avea un copil e una f. imoprtanta si e clar ca te preocupa.de acolo visele.Eu zic sa ...let go, nu inseamna absolut nimica.mergi si la un preot, daca vrei, ei explica bine ce e cu visele.

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

adelamaria spune:

Va multumesc pentru ca va pasa. De fapt, lucrul cel mai greu in perioada asta a fost faptul ca n-am avut cu cine sa vorbesc despre ce simt, despre ce vreau. Pe urma am cerut sfatul fetelor de pe DC si la-m primit. Pareri pro si contra, cum e si normal. Apoi am hotarat, am ales cu ratiunea, nu cu sufletul: o sa astept pana reusim sa plecam in Canada, o sa astept pana cand imi voi gasi de lucru, voi lucra perioada minima ca sa pot primi ceva bani de la stat. Apoi, poate se va intampla minunea...imi voi putea implini visul de a fi mamica...
Si ma implic in tot felul de chestii ca sa treaca timpul mai repede, fac tot ce pot sa uit, sa accelerez procesul de emigrare, incerc sa ma bucur,sa profit din plin de tinerete (am 25 ani), invat, muncesc...Dar in fiecare dimineata ma intorc la DC...ca la un vis drag. Poate ar trebui sa fac o pauza, nu stiu...Iar ingerasul din visul meu e poate chiar dorinta pe care am hotarat sa o aman, sa o inabus. Fapt pentru care ma si simt vinovata, poate.
Oricum, am obosit sa ma tot analizez, sa pun in balanta, sa rationalizez. O sa incerc in continuare sa ma detasez, sa nu ma mai gandesc la asta. Sper ca visul de azi-noapte a fost o ultima rabufnire.

Va multumesc mult.