Teama de abandon sau extrem de precaut ?
Baiatul prietenilor nostri se teme tot timpul ca parintii (sau bunicii) nu vin sa-l ia de la gradinita, ca-l lasa singur in casa in timp ce inca doarme (fapt ptr care se trezeste cu grija sa vada,dimineata,cu cine a ramas),se teme sa ramana undeva cu altcineva decat parinti sau bunici.
Si...are deja 6 ani !
E normal la varsta asta ?
Raspunsuri
anca_0901 spune:
Poate ca baiatul s-a speriat de ceva...intreaba parintii, daca stiu cumva....a trecut printr-o trauma?...Poate ar ajuta daca, cu multa dragoste si blandete, parintii ar incerca sa afle cam ce l-ar putea speria pe baiat...Sa incerce sa afle...e cineva care i-a facut rau si se teme ca ar mai putea sa se intample?.......Sau s-a speriat de ceva(un film/ o stire la tv violenta etc)?...
Cred ca copilul are nevoie sa se simta protejat, sa fie in siguranta(tocmai de asta cred ca e contraindicat ca parintii sa-l oblige sa stea singur mult timp..sau si mai rau..sa=l ridiculizeze de fata cu alti copii sau adulti) , si apoi poate ar accepta sa vorbeasca despre ce-l sperie. Poate pt parinti frica lui este prosteasca, dar in sufletul copilului exista ceva care-l face sa se poarte asa. Sa nu se lase descurajati!! Cu dragoste, cu grija si cu rabdare vor ajunge sa-si inteleaga copilul si sa-l poata ajuta!
Poate ne mai tii la curent cu ce se intampla!!....
miruna28 spune:
Eu nu stiu sa i se fi intamplat ceva..pur si simplu asa este el...extrem de precaut..sau de neincrezator in oameni; si noi il cunoastem pe baietel...e foarte vesel...poate faptul ca se uita mult la desene tampite ?!
Nu e ceva iesit din comun..dar totusi parintii se intreaba .."de ce", atata timp cat nu i-au dat niciodata motiv de ingrijorare.
moni25 spune:
desenele animate sunt pentru noi parintii "mana cereasca".copilul sta cuminte nu ne sacaie,dar daca va uitati mai ales pe cartoon sunt desene cu stafii,fantome monstri,.eu cred ca nu sunt bune.Fiica-mea este fricoasa si nu o las sa se uite
Nici la reclame cum este cea de la Mitsubishi cu acei monstri,schimb imediat postul
Cristina spune:
Miruna, fix asa face si Sanziana mea (4.11 ani). Imi vine sa intru in pamant de rusine pe strada, in magazine, oriunde mergem. Anul acesta la mare ma simteam ca o mama denaturata, se uita lumea la noi cand se indeparta juma de metru si se ruga cu lacrimi in ochi sa nu plecam.
Mentionez ca NICIODATA nu am lasat-o singura, n-am amenintat-o ca plecam, nimic de genul acesta care ar putea sa-i creeze aceasta teama inexplicabila. Chiar nu stiu ce sa mai fac.
In rest este o fire vesela, jucausa, asa cum spui si tu de baietel. Dar cam timida in prezenta strainilor - persoane mature. Numai in prezenta noastra este in largul ei.