Melancolie de toamna, in versuri

A venit toamna...Ce versuri despre toamna va plac?
O sa incep eu cu una dintre poeziile mele preferate:
"Toamna" de Rainer Maria Rilke:

Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar vesteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Si cade-n nopti adînci pămîntul greu
de lîngă stele în singurătate.

Noi toti cădem. Mîna de colo cade.
Si altele, si toate, rînd pe rînd.

Dar este Unul care tine-n mînă
căderea asta, nesfirsit de blînd.

AdaByron

gandacelu spune:

si eu il iubesc pe rilke...
o sa caut si niste holderlin

pana atunci, va las in compania lui bacovia... si a lui nicu alifantis (daca vreti)

Rar

Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe --
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie --
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua --
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o să mă mai cheme --
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie --
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

thalia spune:

Emotie de toamnă
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.Nichita Stanescu

smillaraaq spune:

Esenin ... pentru voi (si Ducu Bertzi :)

NU REGRET, NU MĂ JELESC, NU STRIG

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Vestejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tînăr niciodată.

N-ai să mai zvîcnesti ca pîn-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou descult la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospetimei har
Cu vioiul clocot al simtirii!

În dorinti încep zgîrcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viată ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineată.

Toti sîntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele desarte...
Binecuvîntat să fie deci
Că trăiesc si că mă duc spre moarte.

pulstar spune:

AMURG DE TOAMNA

Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe camnp sinistre soapte trec pe vant
Departe plopuii s-apleaca la pamant
In larg balans lenevos, de guma.

Pustiu adanc...si-ncepe a-nnopta,
Si-aud gemand amorul meu defunct,
Ascult atent privindprivind un singur punct
Si gem, si plang, si rad in hi, in ha...

G.B.




* Nimic nu se pierde, totul se transforma *
http://photos.yahoo.com/pulstar3/

ciufulici spune:

George Toparceanu

Rapsodii de toamna

I

A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoari
Puful papadiilor.

Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fanetele.
Toate florile aoptira,
Intorcandu-si fetele.

Un salcam privi spre munte
Mandru ca o flamura.
Solzii frunzelor marunte
S-au zburlit pe-o ramura.

Mai tarziu, o cotofana
Fara ocupatie
A adus o veste-n goana
Si-a facut senzatie:

Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile
Spun ca vine-un vant de iarna
Rascolind padurile.

Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica,
Toti ciulinii pe carare
Fug cuprinsi de panica...

Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina.
S-a-ntalnit un pui de cioara
C-un batlan de bastina

Si din treacat ii arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!

II

Intr-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
Papura pe lac se zbate
Leganandu-si sabiile.

Un lastun, in frac, apare
Sus pe-un varf de trestie
Ca sa tie-o cuvantare
In aceasta chestie.

Dar broscoii din rastoaca
Il insulta-n pauze
Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.

Lisitele-ncep sa strige
Ca de mama focului.
Cocostarci, pe catalige,
Vin la fata locului.

Un tantar, nervos si foarte
Slab de constitutie,
In zadar vrea sa ia parte
Si el la discutie.

Cand deodata un erete,
Politai din nastere,
Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere

Cu porunca de la centru
Contra vinovatului,
Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului...

De emotie, in surdina,
Sub un snop de bozie,
O pastaie de sulcina
A facut explozie.

III

Florile-n gradini s-agita.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamna din elita
Isi indreapta talia.

Trei petunii subtirele,
Farmec dand regretelor,
Stau de vorba intre ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, batrana,
De pe-acum se sperie
C-au sa-i cada in tarana
Dintii, de mizerie.

Si cu galbena ei zdreanta
Sta-n lumina matura,
Ca un talger de balanta
A plecat pe-o latura...

Intre gaze, fara frica
Se re-ncep idilele.
Doar o gargarita mica,
Blestemandu-si zilele,

Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a disparut barbatul
In costum de ginere.

Imprejur ii canta-n saga
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro draga!"
Unde sa-l mai caute?

L-a gasit sub trei graunte
Mort de inanitie.
Si-acum pleaca sa anunte
Cazul la politie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-asa vremi protivnice
Se vorbira pe soptite
Sa se faca schivnice.

Si cum stie-o rugaciune
Doamna masalarita,
Tot soborul îi propune
S-o aleaga starita.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vaduvie
Sa traiasca slobode.

Vezi! de-aceea matraguna
A-nvatat un brusture
Sa le spuie-n fata una
Care sa le usture!...

Jos, pe-un varf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.

V

Dar deodata, pe coline
Scade animatia...
De mirare parca-si tine
Vantul respiratia.

Zboara vesti contradictorii,
Se-ntretaie stirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toti întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strunga,
Asternand pamantului
Haina ei cu trena lunga
De culoarea vantului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zana melopeelor,
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung isi flutura spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste solduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Ss colinde zarile.

Gaze, flori intarziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cate-o strofa lirica.

Dar cand stiu c-o sa va-nghete
Iarna mizerabila,
Ma cuprinde o triste#355;e
Iremediabila...


Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodata,
Toamna cea intunecata.

Lunga, slaba si zaluda,
Botezand natura uda
C-un manunchi de ciumafai, -
Cand se scutura de ciuda,
Imprejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai...

Si cum vine de la munte,
Blestemand
Si lacrimand,
Toti ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vagauni,
Iar macesii de pe campuri
O intampina in cale
Cu grabite plecaciuni...

Doar pe coasta, la urcus,
Din casuta lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic, muiat in tus
Si pe-aripi pudrat cu bruma:

- Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sa mai vii
Inainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O grauna cat de mica,
Ca sa nu cer împrumut
La vecina mea furnica,
Fi'ndca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut...

Dar de-acus,
Zise el cu glas sfarsit
Ridicand un piciorus,
Dar de-acus s-a ispravit...
Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit!


Toamna în parc

Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Si-ntr-o fina discordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora...

AdaByron spune:

Multumesc pentru poezii, parca si toamna olandeza e mai frumoasa:)

Alean

E-n zori, e frig de toamnă,
Si cât cu ochii vezi
Se-ncolăceste fumul,
Si-i pâclă prin livezi.

Răsună, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, -
Si pocnet lung, si chiot
S-aude-n deal la vii.

C-un zmeu copiii-aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Si plângi... Si-i frig de toamnă...
Si-i pâclă prin livezi.

George Bacovia.

gen68 spune:

mey, mai tii minte doamna, era tarziu si era toamna!
cine canta melodia aia: melancolie, dulce nebunie
melancolie, misterios amor....

gen, o mamica de marius

gandacelu spune:

Pastorel Teodoreanu si... Tudor Gheorghe

Lied

Toamna a trecut
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
În zadar te-alint!
Trandafirii mor,
Visurile mint.

Toamna fuge-acum,
Învelită-n fum.
Unde-i, de argint,
Glasul ei sonor?
Trandafirii mint,
Visurile mor.

Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrimă de dor,
Strop de mărgărint,
Trandafirii mor,
Visurile mint.

ticka spune:

Superba de PAUL VERLAINE, dar in franceza

CHANSON D'AUTOMNE

Les sanglots longs
Des violons
De l'automne,
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et bleme, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure;

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deca, dela
Pareil a la
Feuille morte

www.balantzedc.go.ro" target="_blank">Balantze DC!

gandacelu spune:

putem sa punem si... cantece... eu tocmai ascultam IRIS... e ... atat de toamna!

Ultima toamna


M-ai rugat din nou acum
Sa ma-ntorc pe vechiul drum
Noptile au amintiri
si multe priviri

Zi de zi eu te chemam
Era tarziu si te visam
Frunze cad in calea ta,
veneai pe inserat

Flori de dor la geamul meu
Luna canta valsul tau

Toate au fost la timpul lor
Si mi-am zis ca nu-i usor
Sa pictezi un colt de cer,
cand tot a fost ieri

Flori de dor la geamul meu
Luna canta valsul tau

Hai, revino, e toamna iar
Cu ploi si soare
Tot ce-a fost ca la-nceput
Din nou apare