greseala?

Ma intreb cat de tare gresesc...Am senzatia ca nu ma ocup cum trebuie de Marc...el e un copil super,e bun si inteligent,si-a gasit si,acum mai mult ca niciodata isi face de treaba singur,inventeaza jocuri,isi gaseste o preocupare fara probleme.Eu sunt mai mereu singura cu el acasa.
Marc este un copil tot timpul curat,schimbat,hranit si tocit de atata pupat si imbratisat. Dar ma simt mizerabil ,ma gandesc ca nu-i ofer suficienta atentie.Poate doar exagerez.
Eu tot timpul citesc ceva..am ajuns sa citesc numai la pauza de tigara pe balcon,si cum fumez (mult prea) mult,petrec destul timp cu cafelutza.Gatesc,fac curat...evident ca ma joc si cu el,dar in timpul zilei nu atat cat m-ar face pe mine sa ma simt impacata.Il scot de doua ori pe zi la plimbare,seara avem ora de harjoana si tavaleala.Avem ,ca o echipa,coduri mimice,radem,nu ma supara niciodata,chiar daca face pozne,la cel mult 10 minute il iau in brate,macar vin la el si il sarut si apoi inapoi la treaba.
Cand are nevoie de mine ma trage de maneca,ma striga,mai construim un lego,o ascunsa,prinsa ceva...ii vorbesc /explic dar se intampla sa treaca si 10-20 de minute ,sa fiu preocupata si sa nu-i vorbesc.
Voi cum faceti??
ma refer la fetele care stau acasa cu puisorii toata ziua,tineti copiii numai in poala?Daca Marc ar fi fost un copil dificil,care nu vrea sa stea singur,ar plange...poate ca v-as intreba ce sa.i fac?Asa,el e bun si...se descurca super oricum.
poate imi fac probleme degeaba,dar am momente cand efectiv nu ma simt o mama buna si ma simt vinovata,mi se pare ca.l neglije´z..cand Marc e toata viata si sufletul meu.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

Miki8 spune:

Draga mea,
Orice mama normala oscileaza toata viata intre a crede sau ca a facut prea mult sau ca facut prea putin pentru copilul/copii ei. Daca asta te consoleaza atunci.....

Cu bine
Miki

karmen spune:

Draga mamica dulce,
Fii atenta la semnalele din partea copilului. Daca el e OK, nu da semne ca ar suferi din vreo cauza, atunci inseamna ca e fericit. Chiar daca ne-ar face altcineva treburile prin casa, tot n-ar fi prea indicat sa stam non-stop pe capul copilului. El trebuie sa-si puna imaginatia, inteligenta la treaba, sa-si gasesca singur ocupatie, sa experimenteze singur, "sa faca prostioare". Asta e treaba lui. Cand apeleaza la noi (dar nu foarte des), trebuie sa fim acolo sa-l ajutam la vreun joc, sa-i dirijam activitatea. Daca r fi un alt copil prin preajma (eventual mai mare) ar fi super. Asa ca, eu cred ca nu gresesti deloc.

Carmen Ghilescu

SIMONABB spune:

eu zic ca e bine sa fac isi tu ce-ti place (sa citesti de exemplu) pt ca renuntind la micile bucurii vei ajunge sa te simti frustrata, sacaita, enervata si de aici nu mai e mult pina la depresie.
Joaca-te cu el si cinta-i in struna, dar nu renuntind complet la tine. Si mai ales ai grija sa nu ajungi ca mamele alea de le-as stringe de git, care incep sa-i spuna copilului "cum s-au sacrificat pentru el" si-i creeaza un sentiment de vinovatie.
Deci, fa in asa fel incit sa fiti amindoi multumiti, nu numai Marc.


http://community.webshots.com/user/simonabb

mamica dulce spune:

multumesc de raspunsuri fetele..stiti?? eu sunt 90% din timp singura cu Marc...sunt zile intregi nu cunosc/vorbesc cu nimeni altcineva decat cu mitzuA!! este o singura vecina,o doamna de treaba de 67 de ani.Sotul calatoreste foarte mult,vecini nu am,in satul asta nu vad nici un copil de varsta lui,nici nu sunt inscrisa la vreo grupa de joc...nici macar loc de joaca nu e aici la mine,asa ca puiul meu stie numai de mami a lui,si nici asta nu e bine,de vreo luna a devenit extrem de timid,daca vorbeste cineva cu el zboara in brate la mine si se ascunde Ne plimbam singurei cu ceasurile pe zi si se mai nimereste vreo babutza sa se mire de ce frumos e puisorul:)Ne e destul de greu amandurora...el poate nu realizeaza acum,nici nu stie sa se joace cu copiiidaca mai ajungem totusi pe langa alti copii..nu stie ce sa faca,degeaba ii arat.. pe mine ma termina incet si sigur pustietatea asta,desi,din suflet spun,daca il am doar pe puiul meu sanatos si vesel,nu-mi mai trebuie altceva....eu citesc,vorbesc mult la telefon si ma trezesc ca-l neglijez sa zic asa pe Marc..ma simt mizerabil.El acum e fascinat de tom si jerry,dar nu vreau sa.l las sa se uite prea mult.Inventeaza o gramada de jocuri,ne distram super impreuna,intelege orice joc ii propun,dar,oricat as incerca nu pot efectiv sa stau cu el suta la suta din timp,si asa cum ziceti si voi,are nevoie de intimitatea lui...
nu stiu cat se intelege din framantarile mele,dar ma opresc aici.

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

AlbaIulia spune:

Mamica dulce,

Parca ai fi eu. Singura diferenta e ca eu lucrez.

Nu te simti vinovata ca Marc mai sta si singur daca el nu se simte neglijat. Gandeste-te ca si tu ai nevoie sa-ti incarci bateriile, ai nevoie de timp pentru tine. Ca tine am fost si eu, un an de zile acasa cu bebica, stam la sat si nu cunoastem pe nimeni. Sotul pleca dimineata devreme si venea seara. Ma simteam vinovata si cand mergeam la baie. Si bebelina s-a obisnuit numai cu mine. Am inceput serviciul, dezastru total diminetile, plangeam amandoua, ea cu gura mare si lacrimi pe fata, eu distrusa complet, veneam seara acasa cu un sentiment de vina groaznic. De-acolo cea mica ma tinea numai de picior, ba mai voia sa ma tina in acelasi timp si de mana: Mama, mina!, Mama, mina! Nici de haine nu ma schimbam, nici nimica nu faceam pana dupa 9 cand o culcam. Asa e si acuma si eu sant extenuate, fac treaba dupa 9 pana la 11 sau 11:30 noaptea. Cea mica este total dependenta de mine, copilul e fericit doar cu mine, sa stea la mine in brate, mananca numai de la mine. Si la coafor cand merg am un sentiment de vina groaznic. Daca Marc e independent si gaseste jocuri singur cred ca e foarte bine.
Si nu uita, e important sa ai grija si de tine in acelasi timp.

Pupici

http://community.webshots.com/user/albaiulia101

gianina-alina spune:

eu traiesc asemenea sentimente de......hat de cam un an si jumatate! ca sa nu mai spun ca si cind eram acasa cu Andreea mereu ma simteam vinovata ca nu 'sint' cu ea!
cred(sa se citeasca sper)ca sintem cam exagerate!asta spun atita timp cit puiutii mici nu au probleme,sint sanatosi frumosi cuminti(?)ce sa mai spun sint ok, aceste ingrijorari mie imi par cam naspa!dar le am si eu!la noi de cind cu lipsa lui taica-su din peisaj eu incerc din rasputeri (fara exagerare)sa fiu linga ea, cu ea,aproape de ea si trairile ei mai mereu.
dar si asa sint momente cind imi reprosez ca nu fac destul.
zice-a cineva de coafor!pai noi si acolo mergem impreuna!plecam impreuna la gradi dimineata, de cele mai multe ori venim impreuna acasa, mincam ,ne jucam, iesim impreuna la plimbare in oras,in proportie de 90 %sintem impreuna(exceptie face timpul de la gradi si servici)
in ultimul timp insa am observat ca singura cauta compania altora!la gradi si-a facut niste prietene despre care imi tot povesteste, pe strada cauta compania copiilor,incepe sa-i acepte si pe altii(in afara celor cunoscuti)in preajma ei....CRESTE!SI SE DESPRINDE!
ma incinta faptul ca incet devine mai sigura pe ea, pe ce face, pe oameni..dar absolut sincer mi-e si un pic ciuda!
cam asta am avut de spus!
va pupacim cu drag,
Andreea si eu

---

http://community.webshots.com/user/gianinaalina