nastere la Montreal

Hai sa va mai amuz si eu umpic sau eventual sa va mai plictisesc..Adinitzo tu sa nu razi ca stii prea bine.
22august primim o invitatie in parcul de distractii "la ronde"din Montreal din partea unor prieteni foarte cunoscuti in lumea vedetelor...Binenteles ca nu puteam refuza desi peste 2 zile implineam 40 de saptamani;Dupa 4 ore de mers prin parcul ala,sa nu mai vorbesc de caldura si umiditate am hotarat sa plecam spre casa dezamagita ca nu am putut sa ma dau si eu intr-o masinarie;am avut o tentativa dar nu am putut sa imi pun bara de siguranta,evident la burta care o aveam si...am renuntat.Toate bune cand pe la 3 noapte ma pomenesc cu niste contractii de toata frumusetea.Astept si ma uit la ceas sa vad cat de dese sunt caci doctora imi zisase sa vin cand sunt dese(din 2 in 2 min)Binenyteles ca nu erau asa de regulate,ba la 5 min.ba la 2 min asa incat pun mana pe telefon si sun repede o prietena care fusese cu noi in parc.Pe laPe la 4 jumate dimineata plecam spre spital impreuna cu prietena asta pentru ca nu vorbeam prea bine nici franceza nici engleza si cu sotul evident;ajung acolo vine un doctor,baga mana si imi spune ca nu voi naste in urmat.24 de ore si m-au trimis acasa dar eu nu mai puteam de dureri.Asistentei i s-a facut mila de mine si mi-a zis sa imi pun ceva cald la mijloc ca o sa ma linistesc.Pe drum spre casa nu va spun ca durerile parca se inteteau mai rau;acasa imi pun repede cald pe mijloc,ma linistesc si ma ia somnul.Cand ma trezesc parca nu se intamplase nimic,burtoiul tot acolo si dureri...nu.Dar nu a mai durat mult si au inceput iar; in ciuda durerilor ma bucuram ca a reinceput chinul ca sa nasc odata ca nu mai puteam sa suport burta si...evident curioasa sa imi vad puiul.Si tot asa dureri pana seara la 22 cand alti prieteni veniti in vizita se hotarasc sa ma duca la spital.La spital 3 prietene se chinuiau sa spuna cat mai repede ca nasc iar eu nu ma mai vedeam de ele....Repede vine si epidurala ca dupa 15 ore de dureri nu mai rezistam...In sfarsit spre dimineata ma anunta doctora ca sunt gata de "push;,evident prietenele mele au stat cu mine toata noaptea si dimineata s-au dus si ele acasa sa doarma umpic ca un dr a spus ca mai dureazaaaaa....Nu a mai durat 2 ore ca repede le-am sunat sa vina inapoi;nu va mai spun cu ce fetze, ca se culcasera si ele umpic,imbracate daca nu si incaltate;le-a adus sotul meu repede,au gresit si drumul spre spital,dar au ajuns la timp.Si deci push push 45 de min si hop o aratare neagra si plina de par peste tot,mi se pune pe burta.Nu va mai spun ce am simtit ptr ca este evident;avea ochii mari de chinezoi,3,800kg si 52 de cm.Tati repede a taiat buricu,si prietena mea plangea de fericire,ea avand 2 baieti.La usa Adinutza(papy)plangea de ziceati ca am murit si fetita mea Maria Jillian se uita la noi toti(nu stiu ce vedea)dar jurati ca avea o luna.De atunci ea nu prea inchidea ochii toata ziulica dar noaptea....franta...Asta e povestea mea,binenteles nu cu lux de amanunte,dupa un travaliu de 38 de ore,care m-a facut fericita si acum cand ma uit pe casete video imi dau lacrimile de emotie.LA multi ani!

papy spune:

da mai ,da....ce faci fata ce zici tu acolo ca plangeam asa rau?ca nu au fost chiar asa multe lacrimi

Gabriella spune:

eheheeehe Adinoaso inseamna ca ai jucat teatru?looooooool
bebe Jil si mami!!!

Angela T. spune:

hai ca ma facusi sa cred ca-i chiar chinezoaica :-)
asa c-am dat pe paginuta ta personala sa ma conving...
sa-ti traiasca mititica, dragutza ...

papy spune:

alinoaso,cum poti sa zici ca am jucat teatru?am plans de fericire cand am auzit-o pe "bubulina" lol

desprecopii spune:

draga Gabrielle - trimite o pozica a familiei pentru ca povestea ta va intra pe prima pagina la Destine.

iti multumim!

Pentru parinti... despre copii!