O nastere in America

E 2 noiembrie si mai am aproape 3 saptamini pina nasc. Ma cam doare capul, aseara n-am putut dormi deloc, a trebuit sa iau un tylenol(paracetamol) dar astazi ma duc la doctor si-o sa-i spun de durere. Sa racesc tocmai acum la spartul tirgului, dupa o sarcina minunata! Mi se ia tensiunea si aflu ca-i cam ridicata, inca citeva analize si mi se descopera proteine in urina. Semne de preeclampsia, am citit cite ceva, dar nu pot inca sa cred, ma simt excelent. Doctorul ma cearta ca inca conduc singura masina (tocmai azi Mircea n-a venit cu mine) si imi spune sa vin si miine la control. Miine vine mama asa ca o trec dimineata o fuga pe la doctor, iar dupa mergem la aeroport. Si capul asta care continua sa ma doara.. Am o neliniste in tot corpul. A doua zi la control, Mircea e cu mine, nu vrea sa ma mai lase singura. Vreau sa termin cit mai repede, dar incep sa ma monitorizeze cu tot felul de aparate si pe mine si pe bebe. Se arata putin ingrijorati. Eu ma simt bine si nu pot sa-l cred pe doctor cind imi spune ca trebuie sa nasc. Acum fuga la spital. Incerc sa mai amin pina dupa-amiaza s-o iau pe mama. Nici o sansa. Si doctorul avea golf programat, dar trebuie sa stea cu mine... Trecem pe acasa sa-mi iau geanta de spital, nu stiu ce hainute sa iau ptr bebe, vroiam sa fie mama aici, incep sa ma impacientez si Mircea care vrea sa-mi faca poze cind iesim pe usa. Zimbesc in diagonala si ma asez in masina. Nu vorbim, Mircea ma tine de mina. Imi vor induce nasterea. Salonul e minunat. Televizor, butoane, canapea ptr tati, balansoar ptr alaptat, totul foarte civilizat. Sint conectata deja la tuburi cind mama ajunge adusa de un prieten. Doamne cit s-a schimbat intr-un an, sau e doar lumina. Imi vine sa pling. Ii cer apa cu gheata. Rontaim gheata amindoua. O trimit acasa, e frinta de oboseala, dar il vreau pe Mircea inapoi. Mircea vine cu camera. Mai tirziu va uita de ea, ii va aminti doctorul. La 12 mi-au introdus oxitocina, la 15 mi s-a rupt apa, la 18 incep contractiile. Mama era inca cu mine. Ii spun ca e o nimica toata. Mai apoi o sa musc din bara. Iar Mircea trebuie sa imi scoata si sa-mi puna sosetele, din nou, iar si iara. Nu mai am rabdare de masaj pe talpi, dar ma "relaxeaza" sa imi tot puna si sa-mi scoata sosetele. Ar face orice. Doare, si incerc sa ma agat de halatul doctorului. Vreau epidurala. E prea devreme. Peste citeva ore, va fi prea tirziu. E 3 jumate si vreau sa se termine, Mi se incordeaza tot corpul si nu stiu ce sa fac. Aha a venit momentul ma lamureste asitenta. Din tavan se coboara luminile, jumatate de pat se lasa in joc, apar alte niste dispozitive, le rog sa nu-mi lege picioarele si-mi zimbesc. Chinezoaica asta a fost o blindete, sa nu uit sa-i trimit niste flori.
A iesit capul, imi spun si imping cu disperare de frica sa nu ramina intre. Ii simt umarul cum se prelinge. De ce nu tipa odata, ah dragul lui mama ia uite cum urla, mi-l pun pe piept si ma asigura ca totul e in regula. (desi va avea 8.9 APGAR). Se zbate incetisor parca ar vrea spatiu mai mult si pare plictisit cu micile lui cute pe frunte. Are 3 kg si 50 cm. Nici nu stiu ce sa-i spun. Ma uit la el si tac. pe caseta mai tirziu mi se pare asa straniu ca n-am reusit sa scot nici un sunet. Scot numai oftaturi desi stiu bine ca nu ma mai durea nimic N-am sa uit niciodata cutele alea de plictiseala de pe fruntea lui. Le-a mai facut de vreo citeva ori acasa, dar atit. Are par mult si mi-e atit de bine ca-i linga mine. Mi-e atit de bine ca nu pot dormi. Mi-l iau si mi l-aduc numai la alaptat. Tot nu pot dormi. Sora mi-a trimis Yasunari Kawabata. Citesc in disperare si dorm pe burta cum imi doream de atitea luni. Ma duc din cinci in 5 minute sa-l vad in "nursery". Asistentele ma sfatuiesc sa nu merg atit si sa-l las cu mine in camera. Il iau si ne uitam unul la altul. ii tot ies miinile afara si habar n-am sa-l infas. Sau sa-i schimb scutecul. Vorbim putin si-l duc inapoi ca vreau sa ma duc la baie si mi-e teama sa-l las singur. ma intorc sa-l iau. Asitentele tzitziie din buze dar nu zic nimic. Tot asa pe drumuri toata ziua. Seara pic de abosela. Un ultim drum sa le spun sa mi l-aduca la alaptat. Nu mi-l vor aduce (ca sa ma odihnesc). A doua zi plecam spre casa. La iesirea din maternitate mi se inmoaie picioarele si-l rog pe Mircea sa nu filmeze. Mi-e frica rau de tot....
Miine Marc-Andre (Tristan)va face 2 ani si doua luni.

Otilia spune:

Draga Andrada,

Felicitari, e foarte frumoasa povestea nasterii lui Marc-Andre!!!
Dar pacat ca nu i-ai pus o pozuta pe pagina ta personala, sa-l vedem si noi!!!
Oricum, te mai felicit o data si... "La Multi Ani!" pentru cei 2 ani si 2 luni pe care le implineste miine!!!






UN AN NOU FERICIT!!!
@+...
Otilia & La Adelita (6 luni peste 6 zile!...)
"La musique avant toute chose" - Paul Verlaine

Andreea spune:

Mi-a placut mult povestea voastra. La Multi Ani baietelului, sa creasca mare si sanatos si sa va bucurati de el!
Andreea.

Tamara spune:

Scriitura demna de condeiul unui ziarist! Felicitari, mi-a placut!

La multi ani pentru tine, tatic si bebeu, mama si familia intreaga! Un an mai bun!

DanaRosu spune:

quote:

---

Originally posted by Tamara

Scriitura demna de condeiul unui ziarist! Felicitari, mi-a placut!

La multi ani pentru tine, tatic si bebeu, mama si familia intreaga! Un an mai bun!

---

Subscriu! M-a impresionat nespus. Sanatate si sa fiti fericiti!

Dana

PS Vrem poze cu bebicu'...

ariadne spune:

Multa fericire Marc-Andre si sa aduci numai bucurii parintilor!!!
Draga Andreea, am trait alaturi de tine momentele acestea minunate.
Sa fii fericita!!

desprecopii spune:

draga Andrada - te rugam sa ne trimiti o pozica cu familia completa - pentru Destine - prima pagina.

iti multumim,
desprecopii.com

Pentru parinti... despre copii!

CristinaT spune:

Mi-a placut povestea vostra, va doresc numai bine!

3 ani !!! pe 14 februarie

Vanina spune:

Foarte frumoasa si emotionanta poveste!
Sa va traiasca bebele!

Floare de Colt spune:

Mi-a placut povestea voastra si m-ati emotionat.
Sa fiti sanatosi, iubiti si fericiti !

Va pup cu drag,
Floare de colt

Deschide poarta sufletului si vezi in tot ce te inconjura splendoarea lui Dumnezeu

mamaruta spune:

Super poveste, superb povestita. Sa va traiasca bebeutzu si sa fiti sanatos