Legende urbane - Buhuhu!

Legende urbane - Buhuhu! | Autor: n/a

Link direct la acest mesaj

Cautand prin arhiva forumului am gasit cateva subiecte vechi despre paranormal. Erau deosebit de interesante, insa n-as putea spune ce s-a intamplat de nu au continuat.
In fine, propun un subiect in care sa discutam despre legendele urbane. Toate acele povestioare vazute, intamplate sau auzite, toate acele intamplari miraculoase si incredibile ce trec din gura in gura...pot fi scrise aici. Putem discuta despre vise premonitorii, despre case bantuite, despre levitatie, decorporalizare, transcomunicare...
Am sa incep cu un scurt filmulet.
http://www.jkcinema.com/runflash.asp?id=urbanlegends2&name=Urban%20Legends%202&width=450&height=300&quality=best

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Iata si una din legendele care circulau prin Bucurestii anilor 90:
Noapte tarzie. Un taximetrist obosit casca uitandu-se pe ceas. In curand avea sa i se termine programul. Un ciocanit usor intr-unul din geamurile masinii il facu sa se dezmeticeasca. Doua batranici imbracate decent urca in taxi si-i spun soferului adresa. Acesta demareaza. In timp ce conducea, uneia dintre batranici i se face rau. Ameteste si incepe sa-i curga sange din nas. Soferul opreste taxiul la adresa ceruta si le ajuta pe batrane sa urce scarile casei. Acestea, recunoscatoare, il invita pe sofer in casa la o cafeluta mica. Soferul, obosit, accepta cu bucurie oferta. In timp ce i se pregatea cafeaua, intra in baie. Isi spala fata cu apa rece sa se mai dezmeticeasca si isi scoate ceasul de la mana pentru a se putea sapuni bine pe maini si pe antebrate. Iese din baie, bea cafeaua, le multumeste batranicilor si iese. Porneste masina, mai ia cativa clienti, dupa care, in zori, pleaca spre casa sa se odihneasca. Ajuns acasa, remarca lipsa ceasului. Isi aminteste ca il uitase pe policioara din baia batranelor, atunci cand se spalase pe maini. Se urca in masina si merge la adresa respectiva. Bate la usa. Nici un raspuns. Suna lung de cateva ori. Nimic. La un moment dat, un vecin, un pensionar curios il intreaba pe sofer pe cine cauta. Acesta raspunde ca le cauta pe cele doua batrane pentru a-si lua ceasul. Pensionarul il priveste ciudat ;"Care batrane? In casa asta nu locuieste nimeni de ani de zile!" "Ce vorbesti?"- raspunde taximetristul. "In noaptea asta am condus aici doua batrane. Am intrat si am baut o cafea cu ele!" Batranul il priveste din ce in ce mai uluit. Incep sa se stranga vecini si gura-casca in jurul lor. "Casa asta e nelocuita de ani de zile" spuneau toti. La un moment dat, apare o vecina cu cheile casei. Le avea in pastrare de ani buni, pentru a le da mostenitorilor plecati undeva in strainatate. Descuie usa casei. Intrara cu totii: batranul, soferul, vecinii curiosi...Casa, plina de panze groase de paianjeni, cu mobilele acoperite de cearsafuri pline de praf...."Ti-am spus noi?" ranji edificator vecina pastratoare a cheilor "E nelocuita! N-a mai intrat picior de om in casa asta de ani de zile!" Soferul apleca privirea jenat. Pe o masuta mica si prafuita zari o ceasca de cafea cu zatul proaspat. Intra in baie, si, sub stratul gros de praf si panze de paienjeni isi gasi ceasul. Tulburat, iesi din casa facandu-si cruce si se urca la volan. Pe bancheta din spate a masinii stralucea o fasie de panza alba: o batista cu cateva picaturi de sange...

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kehleyr spune:

Mi-a adus aminte de "La tiganci"...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Mi-am adus aminte de un filmulet pe Discovery despre un autobuz de scoala oprit pe calea ferata (cu multi ani in urma), soferul a incercat sa scoata cat mai multi copii, dar se pare ca destul de multi au murit atunci cand trenul a lovit autobuzul. In film se arata ca daca o alta masina sat cu motorul oprit si luminile stinse pe calea ferata, este impinsa de forte invizibile, dar se spune ca, de fapt, ar fi copiii morti cu ani in urma. Pe masina impinsa se pot vedea urme de maini mici, manute de copii.
In orasul american in care s-a intamplat tragedia circula mai multe povesti ciudate. O persoana, straina de acel oras, povestea ca a intalnit pe drum o fetita care plangea, a luat-o in masina si dupa indicatiile fetitei, a dus-o acasa la ea. Acolo au mers impreuna pana la usa, persoana a sunat si a aparut mama fetitei, o doamna ceva mai in varsta. Fetita murise, de fapt, cu ani in urma in autobuzul lovit de tren, iar in momentul discutiei nu se mai vedea nici urma de copil. Ciudat este ca strainul cunostea numele si prenumele fetitei, amanunte despre familie, a descris exact hainele pe care fetita le purta in ziua mortii ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Tare mult mi-as dori sa prindeti curaj si sa povestiti si voi intamplari ciudate! Cred ca fiecare are cate o istorioara grozava!
Intre timp, sa va povestesc un caz real. De data aceasta nu mai este vorba despre o istorioara auzita de la prietena vecinei mele de la trei, care a auzit-o de la cumnata ei, care la randul ei o stia de la Nuti, colega de birou...ci este ceva ce mi s-a intamplat chiar mie.
Mult timp m-am gandit la aceasta intamplare...ba chiar le-am povestit-o multora...insa toti cei care au auzit-o au ridicat neputinciosi din umeri. Nimeni n-a stiut sa-mi dea nici un raspuns. Pare, cumva, o intamplare lipsita de logica si destul de ciudata. Nu stiu daca este ceva paranormal in ea, insa ridica destule semne de intrebare...
Prin vara lui '98 am lucrat ca interpret de limba engleza si asistent de productie (adica un fel de om bun la toate) pe platourile de filmare ale unei companii de cinematografie din Romania. Tocmai se turna un film slabut (ceva de categoria B) despre vampiri. Era o coproductie romano-canadiana si echipa de turnaj era mixta, de aceea aveau nevoie, printre altele, si de interpret de limba engleza. Nu mai lungesc introducerea, cert e, ca in ziua cu pricina aveam filmare in Bellu. Filmarea incepea pe undeva pe la 6 seara si urma sa continue pana dupa miezul noptii, pentru ca se urmarea prinderea pe pelicula a efectelor inserarii . Cavoul la care se facea filmarea era situat pe o alee secundara, undeva in dreapta capelei. Acolo se afla intreaga echipa de turnaj, cu regizor, actori, machieuse, cameramani, tot tacamul. Pe aleea principala a cimitirului (adica cea asfaltata care duce de la poarta cimitirului din Soseaua Viilor si pana la capela - bucurestenii cunosc amplasamentul -)se aflau masinile companiei, rulotele cu costume, rulota-cantina si toti soferii, bucatarii, costumierii stateau in cerc pe alee, fumand si omorandu-si timpul cu cate o barfa mica.
Eu stateam langa cavou cu echipa de filmare, dar, din cand in cand, trebuia sa merg pana pe aleea principala din diverse motive: ba trebuia sa anunt o costumiera sa vina sa refaca tinuta vreunui actor, ori sa trimit vreun sofer la depozit sa aduca cine stie ce obiect de recuzita necesar, in fine...Deci, faceam turul intre aleea secundara unde se afla echipa de turnaj si aleea principala unde erau soferii. Sa fi fost un 8 seara...incepuse deja sa se albastreasca cerul...dar mie nu-mi era frica sa fac naveta intre cele doua grupuri ale echipei, pentru ca cimitirul era plin de larma, de luminile reflectoarelor...in plus, in buzunar aveam un walkie-talkie prin care puteam comunica oricand cu alti asistenti de productie. In timp ce mergeam spre rulote, cam prin dreptul capelei, acolo unde trebuia sa ies in aleea principala, aud latraturi nervoase de caini. O fetita cam la vreo 6-7 ani, imbracata in alb (bluzita la domnul Goe- de mariner -, fustita plisata, ciorapei albi si pantofiori cu bareta din lac) speriata de mama-focului de maidanezii cimitirului, imi sare in cale strigand:"Tanti, va rog frumos, mi-e frica de caini!". O trag in spatele meu, apuc o bucata de lemn de pe jos si o arunc dupa caini. Zavozii continuara sa latre cateva momente, dupa care, plictisiti, isi luara cozile la spinare. Ma indrept spre fetita, o incurajez zambind si dau sa-mi continui drumul spre soferi. Fetita se ia dupa mine si-mi spune:"Tanti, n-ai un foc?" O privesc zambind si-o intreb la ce-i trebuie foc. Imi raspunde ca vrea sa aprinda o lumanare la mormantul mamicii ei. Scot distrata bricheta din buzunar - sunt fumatoare inraita - si i-o intind pustoaicei. Aceasta scutura energic din cap:"Nuuu...lumanarile nu se aprind cu bricheta! Mie mi-ar trebui un chibrit." Ii raspund:" Hai cu mine la masinile acelea parcate pe alee sa intrebam daca n-are cineva un chibrit." Fetita ma urmeaza. Ajungem amandoua la grupul de soferi. Intreb: " N-are cineva un chibrit?" Soferii imi intind brichetele. Le spun ca as vrea totusi un chibrit, nu o bricheta. Unul din soferi ma intreaba de ce am nevoie de chibrit. Arat inspre fetita si le spun ca vrea sa aprinda o lumanare. "Oooo...- exclama unul dintre soferi privind fetita cu luare-aminte - e adevarat, lumanarile nu se aprind cu bricheta! Incearca la rulota-cantina, poate are bucatareasa vreun chibrit." Ma indrept spre rulota-cantina cu fetita dupa mine. Bucatareasa scotoceste rulota si gaseste o cutie de chibrituri in care mai ramasese un singur chibrit. Se uita spre fetita, ii face cu ochiul spunand :"Uite ce noroc ai! Ultimul chibrit!" Fetita ia cutia iar eu imi caut de treaba pentru care venisem. In spatele meu, fetita. O privesc uimita:"Mai ai nevoie de ceva?" Imi zambeste stangaci:"Pai...as vrea sa ma duc la mormantul mamei, da'...mi-e frica de caini!" Ii raspund ca o pot insoti pana acolo. Fetita, bucuroasa, incepe sa alerge spre capela. In urma ei, ii strig:"Hei, dar stii drumul pana la mormant?" Fara sa se intoarca spre mine, imi raspunde din mers:" Cum sa nu!? E simplu. E in spatele capelei. Drept inainte. Imediat in spatele capelei" O urmez distrata. Depasim capela. Fetita incepe sa mearga ciudat: doua morminte mai la stanga, doua mai la dreapta...Obosita de zig-zagul fetei, o intreb daca mai avem mult de mers. Ea raspunde :"Nu-i departe, acum ajungem. E drept in fata!" si continua zig-zagul ametitor. La un moment dat, cand eram aproape de gardul cimitirului (care da in Parcul Tineretului) fetita se opreste pe un mormant ciudat: un fel de tabla de sah cu dale albe si negre inconjurata de un gardulet din zale de fier ruginite. Parea un mormant al naibii de vechi. Fetita se opreste pe dalele crapate , ma priveste si-mi spune:"De aici pot merge singura. Ma descurc. Stiu drumul." O privesc neincrezatoare si-i spun:" Pai bine, daca tot m-ai adus pana aici, hai sa te duc pana la mormant!" Scutura din cap si-mi spune:" Nu, nu, nu-i nevoie! Ma descurc. Va multumesc frumos!" Insist de cateva ori, insa fata refuza in continuare. Ma intorc pe calcaie si plec spre grupul de soferi. Imi aprind o tigara, fumez, mai schimb o vorba cu soferii si cu bucatareasa, dupa care, brusc, mi se pune un nod in gat:"Stai frate, imi zic, ce cauta o fetita de 6-7 ani singura in cimitir la ora asta? Poate era aurolaca. Ce aurolaca, era imbracata foarte curat si elegant!!!! Parea a fi o fetita de familie buna! Si daca era de familie buna, ce facea singura in cimitir la ora aia???" Sting tigara si ma indrept spre soferi:" Mai, oameni buni, voi ati vazut fetita cu care am venit mai devreme?" Soferii imi raspund ca da, bineinteles, chiar bucatareasa i-a pus in palma cutia de chibrituri...Le impartasesc temerile mele. Soferii raman pe ganduri. Unul dintre ei isi facu cruce si-mi spuse razand :"lumina din lumina". Toti soferii s-au pus pe ras. Dar un ras crispat, cu indoieli...De atunci, toata echipa ma striga numai "lumina din lumina"
Nu stiu ce a insemnat intamplarea asta. Poate nu e nimic, dar m-a lasat cu multe semne de intrebare...
Iertare pentru o epistola atat de lunga!

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

quote:
Originally posted by vektros
Le impartasesc temerile mele.

Nu stiu ce a insemnat intamplarea asta. Poate nu e nimic, dar m-a lasat cu multe semne de intrebare...




Ce temeri? Adica banuiesc, dar mi-ar place sa discutam mai mult despre asta.
Oricum, mi s-a facut pielea gainii.
Eu prin intamplari de genul acesta nu am trecut, multumesc lui Dumnezeu. Doar imaginatia (sau altceva...) ma face sa am vise foarte stranii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Pai...m-am gandit si io ca omu'...ca daca era aurolaca, ar fi fost mai zdrentaroasa, mai murdara...ori, fetita era imbracata foarte frumos si curat. Ba, mai mult, era imbracata in alb! Un copil care ar dormi prin cimitire, chiar si o singura noape, n-ar mai avea hainele albe...in plus, stiu ca la romani e traditia cu imbracarea in alb sau in rochii de mireasa a fetelor moarte inainte de maritis...Iar daca nu era aurolaca si ar fi avut familie, casa, ce cauta singura in cimitir? Ce parinte isi lasa copilul singur la cimitir seara? Chiar de ar fi locuit intr-un bloc de vis--vis de cimitir, sa zicem, si tot n-ar fi avut ce cauta la 6-7 ani, la 8 seara, singurica in Bellu...Elementele pro-paranormal ale intamplarii, ar mai putea fi si cainii - se stie ca animalele reactioneaza agresiv la strigoi - dar, maidanezii se pot lua de oricine, deci nu ar fi o chestie concludenta. Alt element ar fi ca mi-a cerut lumina. M-am gandit ca o fi moarta de atata timp, incat nu mai avea rude in viata care ar fi putut sa-i aprinda o lumanare. Dar, si daca nu era strigoi si uitase chibriturile acasa?
Teribil de discutabila istorioara...

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Donia draga, zi cu visele alea ciudate, ca ne-ai pus pe jar!
Intre timp...hmmm...daca tot eram la capitolul strigoi...priviti filmuletul urmator:
http://www.jkcinema.com/runflash.asp?id=legends3ghosts&name=Urban%20Legends%20Series:%20Ghosts&width=350&height=300&quality=high
Nu va recomand, insa, sa-l urmariti singurele, cu luminile stinse...Se incarca un pic mai greut pentru cei cu dial-up, dar merita!

PS - Am uitat sa adaug ce era mai important: BUHUHUUUUUUUU!!!!!


Va pupa Veru Coltzosu'

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Donia spune:

Bu-hu-hu cu filmuletul, ca dupa ce s-a terminat mi s-a parut ca incep sa aud voci! Oricum, e fain, mi-ar fi parut rau sa-l ratez.
Dar chiar ciudata povestea ta cu fetita in cimitir. Ce sa caute o fetita singura in cimitir? Oricum, daca nu era singura, cine ar trimite copilul de unul singur sa gaseasca foc? Daca as fi in Romania aproape ca m-as gandi sa caut toate mormintele fetitelor, sa vad daca nu e vreuna care sa se asemene cu cea din povestea ta.
E clar ca se intampla lucruri inexplicabile uneori.
Acum cu visele mele, care nu sunt tocmai vise, pentru ca se intampla la marginea dintre constienta si somn, la culcare. Adica sunt perfect constienta de ceea ce simt si am posibilitatea sa aleg intre somn sau trezire. Si nici nu pot spune ca e vorba de imaginatie, pentru ca nu pot induce starea aceasta la cerere, se intampla pur si simplu, uneori.
Ma vad intr-o camera si am senzatia de incalceala, nu pot s-o descriu altfel. Treptat, incalceala se limpezeste, pe masura ce camera devine tot mai mare. Eu ma simt tot mai mica, iar in jurul meu am senzatia unui spatiu din ce in ce mai mare, desi il percep ca fiind limitat. Totusi, peretii nu se vad, eu doar simt ca sunt o farama imateriala din ceva abstract si imens. Nici nu zbor, nici nu plutesc, nu am sentimente, nu am ganduri, nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu ma bucur, nu mi-e frica, sunt constienta doar ca exist si nu am alte senzatii in afara de cea a unui spatiu imens.
Uneori adorm, alteori incerc sa prelungesc starea aceasta, cateodata nu pot adormi din cauza ei.
Asta e. Nu m-am gandit niciodata ce poate fi, poate e doar trecerea normala de la starea de constienta catre somn. Oare mai simte cineva asa ceva?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns n/a spune:

Oare mai simte cineva chestia asta? Donia draga, acest fenomen este foarte cunoscut si indelung analizat. El se mai numeste si vis lucid. Dar, ca sa nu bat campii cu gratie pe marginea temei, iti recomand sa citesti pagina urmatoare:
http://www.explorarea-visurilor.ro/Visullucid.htm#01



Vera

http://www.geocities.com/vektros/Pagina_Vektroasei.html
"Work like you dont need the money, Dance like no one is watching, Love like you have never been hurt before." -Mark Twain

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acina spune:

Interesante chestii discutati , m-au trecut fiori.

Anca

Mergi la inceput