despre obsesia maritishului
Citeam deunazi p-aici lamentatiile unei fete care vroia sa puna capat unei relatii doar pentru ca alesul intirzia sa "pop the question". Pe voi nu va irita mentalitatea asta, adinc inradacinata si foarte greu de schimbat, ca pe femeie trebuie musai "s-o ia careva", cind de fapt obsedati de insuratoare ar trebui sa fie barbatii care, in majoritatea cazurilor, sunt niste handicapati, incapabili sa-si poarte de grija lor si progeniturilor? Ce-ar fi sa incepem sa ne crestem fetele in ideea ca ele trebuie sa fie cele dupa care sa alerge baietii, sa le ajutam sa fie frumoase, scolite si independente, sa iubeasca fara obstinatia asta ca trebuie sa obtina neaparat un certificat de posesie, adica taman invers decit se intimpla in mod curent...
mami & alisia (21 luni)
Raspunsuri
dpintilie spune:
Off-topic: Lamentarile fetei nu erau ca individul nu pune intrebarea, era vorba ca dupa ani de prietenie, el refuza sa-si ia niste angajamente, sa-si asume responsabilitatea unei familii in conditiile in care el sustine ca o iubeste.
Nu cred ca majoritatea barbatilor sunt niste handicapati si neajutorari, ei lasa sa se creada asta pentru ca de multe ori se gaseste cate o femeie-mamica, care sa-si asume toate responsabilitatile casei ferindu-i pe ei de tangente cu "matura".
Si da, consider ca fetele noastre(ma rog, eu inca nu am, dar sper ca voi avea ) trebuie crescute altfel, trebuie sa aiba incredere in ele, sa stie sa fie demne, sa nu fie intr-adevar obsedate de un certificat, fara sa conteze alaturi de cine ii sta numele pe el...
Trebuie sa creasca intr-un mediu care sa-i poata fi dat exemplu, prin urmare schimbarea trebuie sa fie si a noastra(daca mai e cazul).
,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie
gutman spune:
timpul curge parca mai repede acum
copii: baieti sau fete trebuie crescuti sa fir puternici si sa se descurce singuri dar si sa fie in stare sa convietuiasca intr-un cuplu.
a te putea descurca singur(a) este o calitate,
a trai singur nu mai este.
existenta intr-un cuplu asezat pe pricipii sanatoase (egalitate in drepturi si obligatii daca cei doi doeresc asta) consider ca este mai buna decat orice existenta singulara, sau numai cu copii.
grija de zi cu zi pe care o avem pentru copii nostri nu ne linistetste in serile tarzii cand ramanem singuri dupa ce copii s-au culcat.
atunci, singuri fiind ne intrebam:
de ce?;
meritam asta?
este destul oare doar sa cresti copii, care in mnod normal trebuie sa plece la casa (familia) lor? dupa ce ei pleaca pe drumul lor cu cine stai de vorba, cu cine stai la masa, cu cine faci piata, cine iti face / cui faci un ceai cand esti/este bolnav?
eu consider ca:
-un copil puternic este un copil care poate sa aleaga forma de cuplu care i se potriveste si tot ce il priveste in viata
-rolul parintelui este sa ajute atat cat are copilul nevoie si nu doar pentru ca parintele vrea sa ajute
felicitari pentru subiect,
ionut
Alecsia spune:
quote:
Initial creeata de lizuca
Citeam deunazi p-aici lamentatiile unei fete care vroia sa puna capat unei relatii doar pentru ca alesul intirzia sa "pop the question". Pe voi nu va irita mentalitatea asta, adinc inradacinata si foarte greu de schimbat, ca pe femeie trebuie musai "s-o ia careva", cind de fapt obsedati de insuratoare ar trebui sa fie barbatii care, in majoritatea cazurilor, sunt niste handicapati, incapabili sa-si poarte de grija lor si progeniturilor? Ce-ar fi sa incepem sa ne crestem fetele in ideea ca ele trebuie sa fie cele dupa care sa alerge baietii, sa le ajutam sa fie frumoase, scolite si independente, sa iubeasca fara obstinatia asta ca trebuie sa obtina neaparat un certificat de posesie, adica taman invers decit se intimpla in mod curent...
mami & alisia (21 luni)
Sper ca nu e vorba de povestea mea, caci chiar nu sint obsedata de maritis.Alta era problema mea...
Mihaela
miau-miau spune:
quote:
Initial creeata de lizuca
Pe voi nu va irita mentalitatea asta, adinc inradacinata si foarte greu de schimbat, ca pe femeie trebuie musai "s-o ia careva", cind de fapt obsedati de insuratoare ar trebui sa fie barbatii care, in majoritatea cazurilor, sunt niste handicapati, incapabili sa-si poarte de grija lor si progeniturilor?
mami & alisia (21 luni)
Barbatii nu sint deloc handicapati fara noi, strictul necesar existentei zilnice si chiar mai mult si-l asigura si fara grija noastra. In plus sint liberi pina aparem noi, care incepem sa-i curatam, sa-i lustruim sa ii convingem ca fara curatatul nostru intens al casei si al lor, apretatul si calcatul la dunga al camasilor lor ar fi morti. Iar progenituri nici nu-si doresc marea majoritate.
Da, ar fi bine sa ne crestem fetele independente financiar in primul rind. Din pacate lumea nu e dreapta, barbatii au cautare la orice virsta ca suport financiar in institutia numita casatorie, femeile cistiga mai putin, au sau n-au servici fiindca stau cu copiii si dupa ce trec de o virsta sint "bolovan legat la git". Barbatii sint suficienti lor insisi; noi avem nevoie de institutia matrimoniala nu ei.Cruda realitate...
amuleta spune:
Barbatii din Romania nu se grabesc sa se insoare probabil din cauza saraciei. Situatia mi s-a parut alta in SUA, unde de multe ori barbatii se tin ani de zile dupa cite o femeie care n-are nici o problema sa-i trateze neserios , sa faca un copil si apoi sa le dea papucii punindu-i sa plateasca pensie alimentara.
Barbatii casatoriti traiesc mai mult, sint mai fericiti si mai sanatosi, cel putin asa spun toate studiile. Ideea ca n-au nevoie de femei este falsa, desi mentalitatea asta este foarte frecventa in Romania, tara inca agrara in materie de relatie a cuplului.
Anderra spune:
Buna fetelor,
"Nu stiu altii cum sunt..." da' pe mine chestia asta cu maritatul nu ma face deloc sa am insomnii sau false probleme.Am 22 de ani si cele mai bune prietene ale mele care sunt de o varsta cu mine s'au casatorit si sunt la casa lor..inca de acum doi ani (a naibii potriveala s'au maritat amandoua in acelasi an). La sfarsitul anului, la ora bilantului e drept ca am intrat in panika mai ales ca nu aveam nici macar prieten la ora respectiva,d'apai o relatie stabila(sau de viitor)....da' cu timpul mi'a trecut depresia asta, m'am gandit ca nu e conditie obligatorie sa ma marit la 21 sau la 22 sau la 28 de ani..ci atunci cand va fi sa fie.. e nostim pentru ca una din prietene isi facuse o obsesie din maritat.La ea a tinut de educatie..tin minte ca aveam 6 7 ani si ne jucam in fata blocului. eu eram ba farmacista ,ba vanzatoare la alimentara(in vremea respectiva,pe vremea comunismului ele faceau legea) ba gimnasta la bara de covoare..ei bine prietena mea avea de fiecare data "meseria " de mireasa..ea mereu juca rolul miresei..si asa a crescut ,in spiritul asta si gandindu'se intens la chestia asta. Si cum atunci cand iti doresti eva cu ardoare nu se poate ca visul tau sa nu se indeplineasca ,visul ei a devenit realitate si ma bucur pentru ea..Insa pentru mine maritishul nu e un vis care sa imi dea batai de cap..Am un prieten de jumatate de an dar las lucrurile sa curga,sa vina de la sine ce o fi sa fie..daca peste un an doi..8 nu ma va cere de nevasta..sincer, nu stiu cum as reactiona..pentru ca nu am fost in situatia asta..de a'l astepta pe el sa ma ceara..oricum, eu cred ca in definitiv noi femeile alegem.
Va multumesc ca m'ati ascultat..adika citit si va dores super week'end..
Pupici pe fete
Anderrusha
"Nu e important ce ti se intampla ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla"
EdeL spune:
Nu stiu cum sunt alte cazuri. Dar am o prietena obsedata de maritat. Mereu m-am gandit ca obsesia ei are la baza faptul ca nu poate/nu stie sa se descurce singura. Are 27 ani. Inca depinde de parintii ei pensionari si de sora ei mai mare cu 10 ani ca ea. A avut servici , dar dupa 2-3 luni este concediata. De ex isi cauta loc de munca. Bifeaza in ziar ce i se potriveste (sa spunem 20 anunturi). Cu ziarul merge apoi la sora ei, sora din cele 20 anunturi bifate mai taie 10 pe motiv ca sunt suspecte. Din cele 10 suna la 7. Din 7 programari pt interviu merge la 3. Iar apoi se plange ca nu are bani de haine (ca la 27 ani hainele o intereseaza) si ca inca mai depinde de parinti.
Mereu i-am explicat ca maritatul si hainele nu sunt prioritatile vietii.....acum ca nu intelege treaba ei. La urma urmeie fiecare isi duce viata cum crede mai bine.
Elena
elara spune:
Alecsia (Mihaela) se prea poate sa fie vorba despre mine asa ca stai linistita.
Lizuca, nici macar numele acelei fete nu l-ai putut retine?
Imi pare rau, foarte rau chiar, sa vad ca ajungem sa fim tratate asa de impersonal. Sau poate iti era jena sa numesti acea fata fiindca stiai prea bine ca nu ar fi frumos sa-i numesti destainuirile "lamentari"? Daca de mine era vorba, regret sincer ca mi-am deschis sufletul si ca asta este impresia pe care am lasat-o.
Credeam ca am fost suficient de explicita ca sa fie limpede ca nu sant "obsedata de maritis" si ca decizia mea de atunci de a impartasi cu voi (comunitatea desprecopii) suferinta mea din acel moment si cerand pareri care sa ma ajute sa judec mai limpede ce mi se intampla nu merita sa fie catalogata cu un termen peiorativ, asa de usturator.
Si,chiar daca este sau nu vorba de mine, cred ca nici o alta membra nu merita asa ceva.
Adica sa se spuna despre ceea ce a hotarat ea sa ne impartaseasca din viata ei, deschizandu-si sufletul in fata noastra, ca sunt "lamntari".
Regret ca se intampla asa ceva aici. Aici unde la punctul 00 din Regulament ni se spune ca "Forumul Desprecopii.com este cel mai dinamic forum virtual de limba romana. Nivelul si limbajul discutiilor, caldura si solidaritatea membrilor sai - fac din acest forum un element UNIC pe web-ul romanesc.".
[red]Ma asteptam la cu totul altceva, nu la asa o atitudine. [/red
Dar sa fiu realista. Oamenii sunt si sensibili dar si mai putin sensibili, peste tot. De ce nu i-am gasi si aici? Nu pot insa sa-mi reprim sentimentul de regret pentru faptul ca mi-am deschis sufletul in acele randuri. Greseala mea si mi-o asum.
Dpintilie, daca si tu te-ai referit tot la mine, as vrea sa iti lamuresc un aspect. Nu am spus "refuza" ci "tergiverseaza", "amana", "taraganeaza"...
Erau doar perceptiile mele profund subiective de la acel moment in care, eu si iubitul meu, ne aflam intr-un impas in comunicare.
Oricum, din fericire, situatia respectiva nu mai e de actualitate.
Dar, era previzibil ca nu toata lumea sa perceapa situatia reala despre o situatie complexa care nu poate fi redata in doar cateva randuri si despre doi oameni ce nu pot fi cunoscuti pe de-a-ntregul personalitatii si caracterului lor din doar din cateva linii schitate de mine fugar, foarte subiectiv si intr-un moment de maxima incarcatura emotionala.
Numai bine tuturor.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
casandra spune:
Elara, nu mai fi trista si nu o lua in mod personal, sunt convinsa ca lizuca nu a vrut sa te jigneasca si nici nu a luat peste picior framantarile tale, cred ca din cauza asta nu a dat nume, ca nimeni sa nu se simta lezat. Poate framantarile tale i-au sugerat subiectul asta, asta nu inseamna ca tu esti in situatia respectiva, ci subiectul tau a fost un punct de plecare, dezvoltat in mod diferit.
Referitor la subiectul Lizucai, eu sunt convinsa ca majoritatea barbatilor, cel putin romani, cand se casatoresc, pornesc de la ideea ca si-au luat sotie care sa aiba grija de ei, de casa, copii, ei fiind doar serviti acasa, au sarcina doar sa aduca bani, nu-i bai daca aduce si nevasta, dar asta nu inseamna ca ei ar misca vreun deget in casa. Nu sunt toti asa, dar asta e regula.
Si de schimbat, slabe sperante sa se schimbe. In primul rand, daca au fost invatati ca barbatii care pun mana pe ceva in casa sunt prostiti de nevasta, teama de a fi luat de prosti de catre nevasta sau de catre rude, prieteni, vecini e mult prea mare. Apoi, nu poti sa schimbi pe cineva care nu vrea sa se schimbe, nici sa dai cu tunul. Iar daca nevasta nu se conformeaza, exista mijloace de corectie, daca nici astea nu merg, pot gasi alta nevasta, pot face alti copii.
Handicapati nu sunt barbatii, doar stiu ca au un statut privilegiat la care nu vor sa renunte. Casatoria este privita ca un schimb de servicii si contraservicii, daca ies in avantaj cu atat mai bine pentru ei.
De ce pentru femei e ata de important maritisul, ca in ciuda faptului ca pare dezavantajos, cam toate vor sa se marite, greu de spus. Poate isi suprarapreciaza influenta pe care o pot avea asupra viitorului sot. Iluzii desarte...