Timpul chiar vindeca ranile???

Dragele mele,
Poate ca mesajul meu va aparea "dezlanat", fapt pt care vreau sa imi cer scuze inca de la inceput, dar am asa o dezordine in ganduri si sentimente...
Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep, caci povestea mea e destul de lunga si cum eu nu am talent narator, nu stiu ce va iesi!!!
Sa incept totusi cu 2002. Asta a fost cel mai "implinit" an din viata mea. Chiar pe 1 ianuarie am plecat cu o bursa de studii in Olanda, apoi in iunie am absolvit facultatea cu brio, in iulie m-am angajat, relatia cu prietenul era ok, eram multumita, ce mai...Nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca in scurt timp viata mi se va schimba radical.
De sarbatorile de iarna am plecat impreuna cu iubitul meu la munte si acolo, chiar in ajunul Revelionului mi-a marturisit ca el e homo si ca sta cu mine doar pt fatada, el avand o functie "sus pusa" si avand nevoie de "normalitate"-dupa spusele lui in viata!Noi mergeam in cercuri selecte si eu il reprezentam destul de bine, in plus eu eram capul relatiei, adica eu aveam grija de tot-mancare, curatenie, bani, petreceri,viata sociala. Noi ne stiam deja de vreo 4 ani, dar locuiam impreuna doar de cateva luni.Nu va puteti inchipui cum a fost pt mine acesta destainuire!Deci am inceput anul 2003 cu stangul. Ne-am despartit pt ca eu nu am putut sa concep o relatie de convenienta. Simteam ca ma sufoc, ca parca toata lumea ma privea si ma blama...Apoi in martie 2003 l-am cunoscut pe Hans, olandezul meu zburator, prin intermediul unui prieten comun. Am fost in Olanda pt 10 zile, in aprile, ne-am vazut, ne-am placut si am decis sa ne mutam impreuna asa ca la sfarsitul lui august cu un bagaj plin de sperante si vise am pornit spre tara lalelelor .
La inceput totul a fost perfect, nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla mie...asta a durat cat a fost Hans in concediu. Cand a inceput sa mearga la servici, lucrurile s-au schimbat. El a inceput sa devina stresat (trebuie sa recunosc ca nu ii placea locul de munca si abia ii venea sa se dea dimineata jos din pat si sa se duca la servici), mancarea pe care o gateam eu nu era pe placul lui, de doua ori chiar m-am si trezit cu ea aruncata la cosul de gunoi-odata facusem conopida pane si odata o salata orientala-motivatiile fiind ca el nu manaca conopida gatita in felul acela si in ceea ce priveste salata, ca el dupa o zi epuizanta la servici merita cel putin o mancare calda! Ca sa nu mai zic de ciorbele si supele romanesti, de care nici nu se atingea, abia abia am reusit sa am trecere cu sarmalutele. Si nu pot sa zic ca as fi fost o bucatareasa nepriceputa ...ei, bine am zis ca aceste probleme vin din diferenta de cultura, din felul diferit de a trai, dar in timp am ajuns sa gatesc numai pe placul lui, adica cartofi fierti cu diferite legume. Si daca eu pur si simplu nu aveam chef sa mananc ce vroia el, iesea cu scandal. Imi aduc aminte ca in postul Craciunului am vrut sa postesc o saptamana si nu am avut chip, motivatia lui fiind stupida. Au fost multeeeeeee discutii, si toate de cele mai multe ori porneau de la motive stupide, ca de ex. -nu am fost atenta cand am dat cu aspiratorul si am ciobit un colt de perete...vai nu pot sa zic ce scandal a facut atunci ca eu ii distrug casa la care el a muncit atat, si asta se intampla de Sfantul Nicolae...atunci a fost prima data cand am zic ca imi fac bagajul si ma intorc in Romania. Dar ce am avut cum???Ca a inceput sa planga si sa ma implore ca fara mine el moare, si sa nu il parasesc si au urmat mii de scuze...asta pana dupa Craciun, cand a izbucnit alt scandal ca de ce am scos 100e de pe card???El nu imi ingradea accesul la bani, dar trebuia sa fiu foarte precauta cat si cum cheltuiam, caci o duceam f prost cu banii...de multe ori, la sfarsit de luna mergeam cu tatal lui la supermarket si faceam cumparaturile din banii lui, caci noi nu mai aveam. Eu nevorbind olandeza nu am avut cum sa imi gasesc un servici. Nu-i bai, ca am incercat din rasputeri, nici nu mai imi aduc aminte cate solicitatii am trimis, si nu imi era rusine sa ma "cobor", cu toate ca in Romania am lasat un servici si o pozitie sociala f buna.Ah, povesteam de cearta de dinainte de Revelion. Asa deci. Inainte de Craciun am avut indrazneala de a-mi cumpara o vopsea (caci nu mi-am permis sa merg la un salon de infrumusetare, cea ce in Romania o faceam destul de des) si de a ma aranja putin. In plus i-am cumparat lui un cadou de Mos Craciun, care in viziunea mea a fost destul de romantic si dragut. Asa ca el cand a vazut ca am luat 100e de pe card, i-a sarit mustarul!!! M-a certat destul de rau si atunci el a zis sa ma intorc in Romania. Deja se umpluse paharul pt mine! Am inceput sa imi fac bagajul, dar ca de obicei, m-a facut sa ma razgandesc!Asa a fost toata relatia noastra-el ma jignea, si apoi isi cerea scuze si imi zicea ca nu a vrut si ca nu a facut-o din inima, si apoi se calma dar doar pt un scurt timp!!!Ceea ce am uitat sa va povestesc e ca la inceput aproape in fiecare vineri sau sambata iesea singur in oras, apoi incepusera sa se mai rareasca iesirile. Nici nu stiu cum am acceptat ca el sa iasa singur, stiu ca aici am gresit mult. Apoi intr-o seara am iesit si eu cu prietena pe care mi-o facusem acolo si am facut in asa fel incat sa vin dupa el...bineinteles ca nu i-a convenit nicedecum, si de atunci nu a mai iesit singur!Ceea ce nu am stiut si peste care nu am putut sa trec a fost ca el fuma marijuana.Abia dupa vreo luna dupa ce ne-am mutat impreuna am descoperit si de atunci marijuana nu a mai lipsit din casa noastra!Chiar ma indemna si pe mine, ca sa ma relaxez, dar nu am acceptat. Eu, sunt o fiinta, care accept multe lucruri si incerc sa fiu intelegatoare, dar sa fiu jignita nu accept!Chiar daca, dupa cum am mai spus, impacarile erau f dulci si el isi cerea scuze de fiecare data, eu nu am mai rezistat si intr-o vineri dimineata mi-am facut bagajul, am luat bani de pe card mi-am cumparat bilet de autocar si am plecat in Romania, toate astea dupa ce am incercat sa discut cu el si sa ii explic ca eu nu sunt fericita si ca nu imiplacea cu evolua relatia noastra, dar el promitea de fiecare data ca totul va fi ok si ca el face tot posibilul sa se schimbe. Stiu ca si eu am avut partea mea de vina, nu se poate ca numai el sa fi fost de vina, nu zic asta, dar eu cel putin nu am mai rezistat! Asa ca m-am intors in Romania, la inceputul lui februarie anul acesta. As fi ipocrita sa zic ca am avut numai momente rele, acestea au fost putine, dar marcante pt mine. Ar trebui sa povestesc aici si deapre picnicul de pe plaja, despre fiecare weekend petrecut in afara orusului unde locuiam sa despre serile romantice si cinele la lumina lumanarilor!
Dar sa revin la calatoria spre Romania. Pe autocar am tinut-o intr-un plans pana in Austria si la un moment dat mi-am deschis telefonul si atunci au inceput sa imi soseasca sms-urile de la el, cum ca el nu a realizat ca eu eram chiar atat de disperata si ca ii pare f rau si ca sa ma intorc la el se va schimba si multeeeeee. Asa ca mi-am cumparat o cartela la urmatorul popas si l-am sunat. Era ora 2 dimineata si el nu dormea si cand mi-a auzit vocea a inceput sa planga si sa ma implore sa ma intorc. Atunci i-am zis ca sunt indrum spre Romania si ca ma duc sa vb cu parintii, stau putin la ei si apoi ma intorc! Ceea ce am uitat sa zic e ca ai mei au stiut ca eu ma duc in Olanda cu un contract de munca si nu ca sa stau cu el. Asa am decis amandoi ca e mai bine ca ai mei sa stie caci ei sunt de moda f veche si nu ar fi acceptat nici in ruptl capului ca eu "sa tariesc" cu cineva inainte de casatorie!E de-a dreptul demodat, dar mai exista insa astfel de conceptii. Asa ca am ajuns intr-o luni dimineata acasa, ai mei au plecat le servici, si cand s-au intors, dupa ce am stat la masa, le-am zis ca eu am ceva sa le zic si atunci le-am zis toata povestea si ca vreau sa ma intorc inapoi. A fost un soc, cel putin pt mama care mi-a zis ca ea nu accepta nici in ruptul capului, pt ca ea nu ar rezista sa ma stie nefericita, si ca asta ar omora-o. Cu toate acestea am stat 2 saptamani si m-am decis sa ma intorc in Olanda. In aceste 2 saptamani mama nu a mancat mai nimic si mai tot timpul plangea, insa eu o tineam tot pe a mea ca vreau sa ma intorc ca simt eu ca Hans se va schimba. Zis si facut. Mi-am cumparat bilet de autocar si aveam plecarea dintr-un alt oras decat cel in care locuiam, la ora 20. Cu o ora inainte de plecarea autocarului l-am sunat pe fratele meu sa il intreb cum se simte mama caci o lasasem plangand iar el mi-a zis ca mama e f rau, lesinase intre timp (eu am plecat de acasa pe la ora 15) de 4 ori, fratele meu era singur acasa, tata era la servici, iar el a chemat bunicii in ajutor, care locuiesc in aceeasi curte cu ai mei. Apoi mama a cazut intr-o stare de inconstienta, nu mai vorbea, nu deschidea ochii, abia mai respira, asa ca fratele meu mi-a zis ca daca vreau sa o mai vad pe mama in viata, mai bine sa ma intorc, ceea ce am si facut. Am ajuns acasa si cand am intrat in camera,mama era intinsa pe pat si cu lumanarea aprinsa in mana, iar bunica mi-a zis "uite iulia ce ai facut, ai omorat-o pe maica-ta!", atunci eu am lesinat si cand m-am trezit eram cu mama la spital, ea in perfuzii, eu sunt influenta calmantelor!
Dupa ce mi-am mai revenit, a doua zi, l-am sunat pe Hans, i-am explicat ce s-a intamplat si i-am zis ca nu pot sa plec, pur si simplu nu puteam sa ii distrug pe ai mei. Asa ca am tot "lungit-o" ca ba ma duc , ba nu ma duc, Hans imi tot promitea ca el si-a schimbat modul de viata si de gandire, ca s-a lasat de marijuana...dar eu nu aveam puterea sa plec si nici nu eram convinsa ca tot ce zice e adevarat. Asa ca la sf lui aprilie mi-am luat inima in dinti, mi-am cumparat bilet de avion si pe 25 aprilie am batut la usa lui Hans...A fost o surpriza enorma pt el!!! Am plans , am ras impreuna, au fost 10 zile de vis si era adevarat tot ceea ce imi zisese ca se schimbase. Tocmai si de aceea m-am dus acolo fara sa il anunt...am vrut sa ma conving! Si ne-am despartit din nou pe 2 mai cand eu m-am intors in Romania, iar el trebuia sa vina dupa mine sa ma ceara de la ai mei. A avut bilet pt ieri, 19 iunie, urma sa petrecem 10 zile in Romania, sa sarbatorim si ziua mea si logodna, iar eu, vineri seara ii trimit un email sa nu mai vina, ca nu sunt pregatita sa ma intorc acolo si ca sub nici o forma nu ma intorc cu el! L-am ranit f rau, i-am scris cuvinte urate, si toate astea cu 12 ore inainte de a veni spre mine. Nu stiu ce m-a apucat. Sufar enorm acum si stau si ma intreb cum am putut ca intr-un timp scurt sa ma schimb dintr-o fiinta hotarata si care stia ce vrea de la viata, intr-o carpa, in cineva care nu are curajul sa ia o hotarare!Toata viata am luptat, am luptat sa intru la o facultate buna si am intrat prima, am luptat sa o termin magna cum laudae, si am terminat-o, am luptat sa imi fac o viata mai buna si mi-am facut-o! De ce acum nu am avut curajul sa imi urmez inima? Caci oricate s-ar fi intamplat, eu il iubesc pe Hans si stiu ca in perioada petrecuta cu el am facut amandoi greseli, dar oricine are dreptul la o a doua sansa! L-am ranit foarte tare vineri si aud doar ultimile lui cuvinte "Why Iulia, why you did this to me?"
Stiu ca viata mea merge mai departe, dar oare voi putea vreodata sa ma iert? Oare timpul imi va sterge ranile pe care eu mi le-am provocat?

Va multumesc mult ca m-ati citit si poate suportat.

costiniuc spune:

buna.
eu zic sa o linistesti pe mama ta si sa-i spui ca ai viata inainte si sa aiba incredere in tine asa cum a avut si pina acum, ca nu o sa o dezamagesti.
Dar, am o intrebare: iti doresti intra-devar sa fii cu Hans, sau mai bine spus il iubesti atit de mult incit daca o sa se mai repete istoriile care le-ai scris mai inainte ai sa-l ierti?
Oricum , totul are o limita.
Si ce vreau sa-ti mai spus este : esti sigura ca el nu este acum in drum spre tine?
Cum el pe tine te facea sa te razgiindesti si sa te intorci la el, asa poate tu acum l-ai ambitionat asa de tare incit nu a contat ce ai scris tu in mail si acum e in drum spre tine.
Mama ta acum este bine?
Oricum , merita a 2a sansa.
dar ai mare grija , te rog.
bafta
Si sa ai ginduri bune in ceea ce priveste viata ta.




costiniuc

iulia_la spune:

Buna Ana Maria,

Da, mama si-a revenit fizic, dar tot nu accepta ca eu sa plec. Ea e foarte atasata de mine, chiar dependenta as putea spune. Mai mult eu am fost mama pt ea decat ea pt mine. Cand eram acasa la ei, in perioada liceului mai toata treaba o faceam eu, apoi cand am plecat la facultate veneam la fiecare sarbatoare sau zi de nastere si pregateam mancarea si faceam curatenie, apoi imi aduc aminte ca eram in anul 2 de facultate si mama s-a imbolnavit si au internat-o in alt oras decat unde stau eu. Eu eram la 200 km, iar restul familiei la 70 km departare, si tot eu eram cea care ma duceam odata la 2 zile la ea sa o vad, sa ii duc cate ceva sau poate numai sa ii zic o vorba buna! Si acum, tot timpul o aranjez, o fac frumoasa, merg cu ea la cumparaturi. Eu sunt lumina ochilor ei, si nu pot spune ca eu nu as fi atasata emotional de ea, dar am si eu dreptul sa imi fac familia mea, casa mea, chiar daca asta ar fi la mii de km departare.
Am avut curajul si poate nebunia asta, dar in momentul in care am vazut-o mai mult moarta decat vie, s-a produs un blocaj in interiorul meu. Poate ca asta s-a intamplat si vineri cand i-am trimis mesajul lui Hans. M-a apucat panica...
Sunt foarte sigura ca el nu e in drum spre mine pt ca am inceput sa il cunosc si stiu ca l-am ranit foarte tare. Si acum e a doua oara cand si-a luat bilet spre Romania si cand l-am facut eu sa nu mai vina. In plus eu i-am promis de 4 sau 5 ori ca ma intorc in Olanda, odata chiar m-a asteptat in Dusseldorf ca pana acolo gasisem bilet si eu nu am aparut niciodata, Toate astea s-au intamplat pana in aprilie cand am avut curajul si am mers la el. Era mai bine daca ramaneam atunci pt ca prinsesem curaj si numai faptul ca l-am vazut si l-am tinut in brate mi-a dat aripi, dar a TREBUIT sa ma intorc in Romania pt ca in mai am avut ultimele examene la masterat, iar in iunie licenta. Asa ca toate relele pe care i le-am facut eu lui pana in aprilie (adica toate promisiunile ca ma intorc la el si nu m-am intors si el ma astepta de fiecare data) s-au sters cu buretele cand am batut la usa lui. Atunci am hotarat sa mai ne acordam o sansa, dar vineri m-a apucat isteria si l-am ranit inca o data, de data asta iremediabil. Stiu ca nu ma va ierta si poate ca asta am cautat, sa ma urasca, sa nu ma mai caute, caci poate atunci imi va fi mai usor. Dar nu imi este!!! Imi pare rau ca l-am facut sa sufere atat de mult.As da orice sa ii pot explica ca nu am facut-o cu intentie si ca cu toate ca il iubesc, e imposibil sa fim impreuna.
Stiu ca in timp am sa imi revin, si ca nu am sa mai aud intrebarile lui, dar deocamdata mi-e f greu.
Poate ca m-ar ajuta sa vb cu un psiholog, dar pana atunci m-am gandit sa apelez la voi.

costiniuc spune:

draguta, ce sa-ti spun.
eu cred ca mama ta te cam sufoca, asta e parerea mea, sau mai bine spus prin faptul ca depinde atit de mult de tine a ajuns , nu stiu cum, parca iti controleaza viata, tot ce faci.
sper sa nu fiu prea dura. te inteleg ca treci prin momente grele. nu stii nici tu cum sa faci, te doare si de mama ta dar te doare si de Hans. E tare greu pentru tine, dar cum timpul vindeca totul, eu zic sa ai rabdare, si ai sa vezi ca o sa fie bine.
Dar tu ce vrei sa faci pina la urma, vrei sa te intorci in Olanda , sau te-ai hotarit sa ramii in Romania?
iti doresc numai bine, si sper sa aud in curind numai de bine.
Te rog sa ma tii la curent, m-as bucura tare mult daca as auzi ca totul e bin la tine.
Acum nu este bine, dar eu am convingerea ca o sa fie bine.
Tine-te tare si numai ginduri bune iti doresc.
pa
te pup


costiniuc

ralualexandrei spune:

Cred ca cel mai bine e sa ai o discutie cu el si sa-i explici toate starile prin care treci si sa aveti rabdare si tu si el pana cand iti vei lamurii toate aceste trairi.Nu stiu cat l-ai ranit tu pe el,dar el te-a ranit pe tine f.tare si cred ca asta te face sa oscilezi intre iubirea pe care i-o porti si ranile pe care ti le-a provocat.Rabdare si intelepciune este tot ce iti doresc.

andrei

iulia_la spune:

Eu l-am ranit zicandu-i ca nu l-am iubit niciodata ca am mimat de fiecare data cand faceam dragoste, ca am stat cu el doar in speranta unui viitor mai bun, ca tot ce mi-am dorit a fost sa il fac sa sufere ca asa am avut eu chef si ca l-am mintit de fiecare data cand i-am zis ca ma intorc inapoi si nu m-am intors si l-am facut sa ma astepte si i-am dat sperante de fiecare data, doar pt a-l putea lovi mai tare. Si ca l-am facut sa isi ia bilet de avion catre Romania de 2 ori, doar pt a-i face o gaura in buget si ca l-am anuntat doar cu 12 ore inainte de a decola sa nu mai vina ca nu vreau sa il mai vad, doar pt a nu mai putea schimba rezervarea si sa piarda banii, si ca il urasc din tot sufletul si ca imi face placere sa il vad suferind. Asta i-am zis vineri!!!
Cat despre starile mele de oscilare, am discutat si el stia prea bine cum m-am simtit eu in Olanda, cat de singura am fost, ca nu ne vizitam cu nimeni, ca nu imi gaseam un loc de munca, eu plecand de la un post de inspector in Romania, un loc de munca cu perspectiva de afirmare si de viitor. Nu pot zice ca in Romania o duceam extraordinar de bine, dar aveam o casa, o masina, un salariu al meu, o situatia materiala cat de cat stabila.
Dar de fiecare data cand ii ziceam ca am plecat nu neaparat numai din cauza lui, dar si din cauza ca nu imi gaseam locul acolo, ca nu ma simteam implinita si fericita decat in preajma lui. Ma agatam numai de el, depindeam numai de el, pe cand in Romania nu am fost asa. Diferenta e ca in Romania eram singura. Eu tot timpul am stiut sa ma impart intre cariera si familie si nu am avut timp de dragoste.

lu.more spune:

quote:

---

Originally posted by iulia_la

Eu l-am ranit zicandu-i ca nu l-am iubit niciodata ca am mimat de fiecare data cand faceam dragoste, ca am stat cu el doar in speranta unui viitor mai bun, ca tot ce mi-am dorit a fost sa il fac sa sufere ca asa am avut eu chef si ca l-am mintit de fiecare data cand i-am zis ca ma intorc inapoi si nu m-am intors si l-am facut sa ma astepte si i-am dat sperante de fiecare data, doar pt a-l putea lovi mai tare. Si ca l-am facut sa isi ia bilet de avion catre Romania de 2 ori, doar pt a-i face o gaura in buget si ca l-am anuntat doar cu 12 ore inainte de a decola sa nu mai vina ca nu vreau sa il mai vad, doar pt a nu mai putea schimba rezervarea si sa piarda banii, si ca il urasc din tot sufletul si ca imi face placere sa il vad suferind. Asta i-am zis vineri!!!

---

Scuza-ma, Iulia, dar daca i-ai spus toate astea la telefon, si daca Hans al tau a stat sa asculte pana la sfarsit, e un ... slab! (eu as fi inchis telefonul dupa prima fraza)
Nu cred ca dragostea te poate orbi in asa hal (ma refer la el), iar la tine nu e vorba de dragoste, cum sa vrei sa ranesti deliberat persoana iubita ?!?...
Pe de alta parte, spui singura ca nu erai bine cand erai la el, atunci la ce bun sa incercati sa mai continuati ceva... ce nici n-a inceput? In amintirea celor cateva zile "de vis" petrecute impreuna odinioara ?
Sper, pentru binele vostru, ca el nu te va mai cauta si ca veti pune capat intr-un mod inteligent acestei... hmmm.... sa-i spun "relatie" ?!?

Cu bine.





« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

iren spune:

Sint de aceeasi parere cu Lu.more.

Iren burticoasa & Bogdanelu nazdravanu

sinzi_ana spune:

Inainte de mama ta, tu ai dreptul la fericire!!! Daca tu vei regreta si te vei intreba toata viata cum ar fi fost daca....? nu vei fi niciodata fericita de tine!!!
Lupta si vei vedea...nu te lasa batuta, macar acum cat nu e prea tarziu. Daca il iubesti si el te iubeste si e in stare sa se schimbe pentru tine,nu rata sansa, poate el e perechea ta si tu ii dai cu piciorul?
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

casandra spune:

Eu am inteles din primul mesaj, ca lui ii placea si marijuana. Cu asta nu e de glumit, eu zic mai bine sa il lasi, altfel ai avea viata amara.

helbi spune:

Te rog sa nu te superi, ci doar sa privesti adinc in tine si sa-ti raspunzi sincer la intrebarea: Chiar i-l iubesti sau doar te-ai obisnuit cu el?

Eu sunt desprtita de 2 ani si inca mai am sentimente puternice pt el. De ura nici nu poate fi vorba, chiar daca dupa altii as avea suficiente motive.
Daca ai ajuns sa gindesti si mai ales sa spui ceea ce ai spus despre el, tu fettzo nu esti fericita si nu vei fii niciodata fericita alturi de el. Iti lipseste acum, pt ca, asa cum am mai spus, te-ai obisnuit cu el. Dar, nu cred ca omul se va schimba, pt ca nu cred in schimbari majore.

ezi-ti de viata ta, iubeste-ti familia, dar nu te neglija nici pe tine si o sa vezi ca intr-o zi o sa apara si jumatateaa ta. Olandezul tau zburator, nu cred ca era......

Sa fii iubita!

Ralu