Nasterea primei mele iubiri

Va citesc demult si am dorit sa scriu si eu dar nu prea am avut curaj pt. ca nu am talent la povestit,dar vreau sa vad ce reusesc sa-mi amintesc de la cele trei nasteri ale iubirilor mele:CODRUTA-MARIA,VLAD-STEFAN si DAVID-NICOLAE.Prima nastere am asteptat-o cu mare nerabdare si speram ca voi naste mult mai repede decat trebuie.Data probabila a nasterii era 24.09.1997 dar eu speram ca la cel mult 37 de saptamani voi naste .Am asteptat eu dar nimic nu se intampla,saptamanile treceau una dupa alta 37,38,39 si eu nimic .Pe 21 09 1997 eram invitati la nunta unor prieteni, ar fi trebuit sa mergem si la biserica dar pe la ora 17 mi s-a parut ca am ceva dureri asa ca am hotarat ca ar fi bine sa merg pana la spital sa vad daca e ceva in neregula.La spital am fost vauta de doctorita de garda si a sis ca nu e nici o problema nu crede ca voi naste si sa merg linistita acasa.La noi erau in visita viitorii nasi ai Codrutei.Am povestit cu ei si pe la 19.30 ne-am imbracat sa plecam la nunta.Am ma-i stat un pic de povesti,eu tot intreband-o pe Dana cum e la nastere(ea avand o fetita mai mare),cum iti dai seama cand se apropie momentul:"lasa ca o sa vesi tu ,sigur o sa-ti dai seama".Se face ora 20 vrem sa plecam si deodata o durere.... groasnica de spate .Ooops a sosit momentul, gata asta e chiar sunt dureri de nastere.Ma schimb imi iau bagajul si plecam din nou la spital.Sunam doctorita mea ea da telefon la spital,cum ajung mi se face o injectie si durerile curg una dupa alta la doua trei minute tot mai puternice.Pe la 21 sotul pleaca sa mearga macar el la nunta daca amandoi nu am mai ajuns.La 22 ma vede moasa care era de garda dilatatie mare nu prea aveam asa ca ea spune "Tu nasti spre dimineata pe la ora 6", ma duce in sala de travaliu si ma lasa acolo singura.Eu nu prea stiam nimic despre dureri,despre respiratie despre nastere si am mai avut si nenorocul sa nu mai nasca nimeni in noaptea aceea,asa ca am stat singura la travaliu ,moasa a mers sa se culce si eu am tipat cat ma tinea gura ca nu mai suportam durerile acelea ingrositoare.Pe la 00.30 am smtit ca nu mai pot si am tipat o data de a venit in fuga o infirmiera tocmai la timp ca sa-mi aduca o galeata in care am vomitat tot ce mancasem in siua aceea.Tot atunci mi s-a rupt si apa si a curs ca un suvoi in pat .Am cresut ca m-am pisat pe mine dar moasa a spus ca nu e nimic sa stau linistita ca mi s-a rupt apa.Alt control pe masa..... era aproape ora 1.Surprisa: eram dilatata aproape de tot:"acum plimbate sa nu cumva sa nasti ca trebuie sa vina doctorita".A mers a sunat-o si in 10 min a fost la spital.Sus pe masa ecsplicatii cum sa fac ,nu stiam cum sa imping,cum sa respir durerile erau insuportabile deja ,eu eram obosita de la atata tipat mi se parea ca afara e vijelie , bate vantul si vuiesc copacii.....A tipat de cateva ori la mine si mi-a spus ca trebuie sa fac cum imi spune ea daca vreau sa nasc mai repede,sa scap de chin.Am fost ochi si urechi si ce a spus aia am facut , cand spunea "hai acum impinge scremete ca si cum ai face treaba mare" eu spuneam "dar nu pot ca i-mi e rusine daca fac altceva ?""hai impinge ca uite i se vede motul ,ce par mare si negru are"In final am priceput cum e cu impinsul si am scultat fara sa imi pese ce mai iese afara ca nu mai puteam suporta.La ora 2.10 a iesit dupa taietura de rigoare CODRUTA -MARIA de 3.500 kg,cu cordonul in jurul gatului si apgar 8.Normal ar fi trebuit sa o cheme Ecaterina dar pt. ca eu am avut impresia ca in noaptea aceea au vuit codrii si in calendarul ortodocs era sf. apostol Codrat m-am gandit sa o cheme CODRUTA ,un nume la care nu ma gandisem chiar deloc.A doua si cand am vaut-o mi sa parut atat de urata....,dar fiind singura nascuta in siua ,aia fiind si sambata noapte cele de la copii nu au mai spalat-o si era murdara de sange prin parul ala mare ,era vanata la fata din causa cordonului ombilical avut in jurul gatului....ce mai am fost gesamagita total"am mancat atatea fructe degeaba in timpul sarcinii ca uite ce copil urat am facut".Dar din a doua si a inceput sa se schimbe copilul meu si sa se faca la fel de frumos ca ceilalti copiii de la nou nascuti.Daca nu v-am plictisit poate o sa va povestesc cate ceva din ce-mi amintesc si de la nasterea celorlalti doi copii.
Va pupa cu drag mamica cu trei IUBIRI.

raluca.gabriela spune:

Mie mi-a placut mult, mai ales ca ma tot gandesc cum voi naste eu si ma ajuta sa aflu povesti despre alte mamici si puii lor.

sa cresteti mari! :-)

ruxi spune:

Felicitari, mamaica cu trei iubiri! Sa-ti traiasca toti copilasii, sa fie sanatosi si destepti! Mai scrie si celelalte 2 povesti, le asteptam!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

lorelei_19 spune:

Sa-ti traiasca Codrutza (pe sora mea o cheama Codrina) si sa creasca mare. Sa fitzi sanatosi toti si sa aveti multe bucurii!
Frumoasa poveste! Deh, vorba aia, ori la bal, ori la spital. Voi ati preferat-o pe-a doua.
Multi pupici

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

ane2 spune:

Felicitari ptr cele 3 comori!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Anita si Rachella -17.o1.2004
http://community.webshots.com/user/sugarbabe134

franqois spune:

Foarte frumoasa povestea. Povesteste-ne si celelalte ca sunt tare curioasa. Al treilea cat are acum? Cunosc foarte putine cupluri cu 3 copii. Mare curaj dupa pararea mea!

Elenalove27 spune:

Felicitari si asteptam si povestiile cu uramtoarele nasteri

Elena Alvaro Alvaro-Daniel
Povestea lui Alvaro-Daniel "Invingatorul"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603

http://community.webshots.com/user/elenalove27

http://www.picturetrail.com/members/edit

crenick spune:

Multumesc pt. felicitari si sa stiti ca foarte multi ma admira ca am avut curajul sa fac trei copiii.Prietenele mele au unul sau doi si nici una nu vrea sa-l mai faca pe al treilea ,ba unele spun ca si unul este destul.Eu nu regret nici o clipa ca am facut trei si sa stiti ca nu este chiar foarte greu daca ai posibilitati sa le oferi un trai decent.
Acum sa va spun in mare si cum a fost la a doua nastere.Fetita avea trei luni si jumatate, nu o mai alaptam,ciclul deja venise cam de la 1 luna si jumatate .Pe la jumatatea lunii ianuarie fac o infectie groasnica la o masea de minte care se chinuia de vreo doi ani sa iasa si nu avea loc.Atat de rau a fost ca nu puteam nici sa deschid gura.A trebuit sa iau ceva medicamente algocalmin si penicilina daca imi amintesc bine.In februarie cam pe 5 trebuia sa ma imbolnavesc....Trece 5 ,trece 6, trece 10 deja eram disperata merg la farmacie sa iau un test de sarcina:Nu se poate sunt insarcinata!!!! asha repede????Merg la medic sa vad daca se poate intampla ceva doar luasem medicamente chiar in perioada in care ovulul fusese fecundat,speram atunci ca doctorita sa spuna ca trebuie neaparat intrerupere din causa medicamentelor pe care le luasem(cred ca am facut si injectii ),dar ea a spus ca decisia este doar a mea.Medicamentele luate din cate stia ea nu ar avea cum sa afectese fatul dar era un risc a spus ea de 1 % ca copilul sa se nasca cu malformatii si doar eu pot decide daca il voi pastra sau nu.Am discutat cu sotul si ne-am hotarat: va fi si al doilea copil.S a stiti ca nu a fost foarte usor in timpul sarcinii avand un bebe mic de crescut , colul deschis din prima luna, avand santier in casa din martie pana la sfarsitul lui august (ca de ne-a trebuit sa facem schimb de apartament in toamna dupa ce terminasem de facut un apartament cu doua camere super.In august am terminat de sugravit,faiantat tot,tot ,in septembrie pe 21 am nascut si in decembrie inainte de craciun ne-am mutat cu copil de 3 luni si bagaje intr-un apartament de trei camere nesugravit de 10 ani si in care nu aveam nici unde sa legam masina de spalat caci toate erau daramate.)si fara bunici aproape care sa ne mai ajute, dar ne-am descurcat.Fetita pe la 11 luni nici nu ma prea baga in seama pe mine si striga numai 'AIN,AIN'(pe sotul chemandul Alin)pt. ca stia ca eu nu o iau in brate deoarece nu aveam voie .Doua intamplari mai ciudate imi aduc aminte din timpul sarcinii cu al doilea copil.Prin iunie pe la sfarsit cand aveam cam 26-27 de saptamani ma apuca facutul curateniei , ma urc pe geamul de la bucatarie sa-l sterg ,termin de sters si dau sa cobor jos. Nu sunt atenta ,calc pe langa scaun si cad jos de pe geam cat sunt eu de mare.Am avut mare noroc ca am casut pe o parte si nu pe burta ca nu imi pot imagina ce se putea intampla daca picam altfel, nemaipunand la socotela faptul ca m-am belit pe picioare de sus pana jos si pe partea dreapta eram vanata toata chiar si pe burta .Bineiteles ca m-am speriat enorm de tare si am fugit imediat la ecograf sa vad ce face bebe dar totul a fost o.k.A doua intamplare s-a petrecut tot cam in acea perioada ,ma plimbam co o prietena si cu aia mica prin cartier si apare o doamna cu un caniche alb.Catelul cand trece pe langa noi nu stiu ce-l apuca si sare dintr-o data la fetita sa o muste eu intr-o fractiune de secunda o iau in brate si el tot atunci ma musca pe mine de fund.Certuri cu cucoana ,ea vai... ca nu stie ce la apucat ca nu a mai facut niciodata asa ceva ,eu:' doamna da tine lighioana legata ce vrei sa faca de mai multe ori si apoi sa o legi?'Dupa aia am luat-o la intrebari daca avea vaccinurile facute toate la 'lighioana' .(Sotul meu m-a rugat apoi o luna sa -i arat doamna cu catelul sa-i spuna si el cateva respectivei.)Am fost la spital ,am facut antitetanosul ,am fost descusuta de medicul de garda depre originea catelului si am ajuns amandoi la conclusia ca nu vor fi probleme.
Au trecut saptamanile se apropie saptamana 40 si eu foarte stresata ca se apropie data nasterii si de .... stiam ce ma stepta.D.p.n era cam 13 octombrie ,pe data de 8( era intr-o joi)seara facem noi peste cu mamaliguta si mujdei, eu mananc ca o proasta ca eram innebunita dupa peste cu mujdei de usturoi.Pe la 23.30 ma culc linistita si fericita ca inca nu e momentul sa nasc chiar asi cand am mancat si eu usturoi.La ora 00 fics sar din pat sagetata de o durere.Ma ridic din pat si un suvoi cald mi se prelinge incet pe picioare.Merg la baie sa vad ce e si din senin ma apuca un plans in hohote...A sosit clipa cea mare trebuie sa mergem la spital.Tresesc sotul printre hohote de plans sa mearga sa vorbeasca cu o vecina sa vina sa stea cu cea mica .Fac un dus ,imi pregatesc bagajelul tremurand din toate incheieturile de frica si urcam in masina sa mergem la spital.Saracul sot tot incerca sa ma incurajese dar nu prea avea cum ca eu eram disperata de-a dreptu'.La spital ce noroc era chiar doctorita mea de garda .De data asta paturile erau pline la travaliu,erau aproape 6 fete in sala.Dar chiar daca erau atatea nu m-a ajutat cu nimic ca durerile au fost tot crancene si ma-u facut sa musc din perna pana mi-au iesit ochiii afara.Am muscat din perna pt. ca nu puteam sa tip ca as fi tipat eu tare dar mi-a fost rusine si frica de doctorita ca ea cand ma ausit cum fac a tipat la mine o data de am renuntat la tipete('Ce vrei sa sperii fetele astea si sa le faci sa nu mai nasca?'Majoritatea fiind la prima nastere).Pe la trei noapte simt ca imi vine sa imping dar nu ma mai puteam abtine.Ii spun doctoritei si hai sus pe capra sa nastem daca nu te mai poti abtine....Acolo ma apucat sa vomit si nici nu va imaginati ce rusine imi era ca miroseam toata a usturoi( ca de... pohtele sunt mari)dar asta a fost chiar nu aveam ce face.Pana la 3.30 cand s-a nascut Vlad nu am ma-i coborat de pe capra.Stiam acum cum trebe sa imping si impingeam co putere ca sa scap mai repede de chin .Episiotomie nu a mai trebuit ca ma-am rupt ecsact pe vechea cusatura .Copilul era iesit afara si eu tot ii dadeam intr-una cu 'nu pot sa cred ...!!!chiar a iesit???Am scapat???Nu pot sa cred???'Intreb doctorita ce este (nu am vrut sa aflu de la ecograf nici la prima nici la a doua ce este ):"Este baiat!".Eu de colo

"dar nu se poate sigur va-ti uitat bine?Va rog sa va mai uitati odata."Il ridica sus si m-il arata era baiat intradevar,dar eu avand fetita acasa nu mi-am imaginat niciodata ca va fi baiat al doilea.De altfel nici prima nici a doua oara nu ne-am dorit ceva anume ci ne doream orice numai sanatos sa fie.Mint a doua oara mi-am dorit orice ,sanatos sa fie dar se semene si cu mine macar un pic pt. ca fetita semana leit cu tati.Siatat de mult mi-am dorit sa semene cu mine incat si la fire ,nu numai la fisionomie imi seamana.Am coborat de pe capra si de la obosela mi-am pierdut cunostinta si am speriat-o un pic pe doctorita. Comic la aceasta a doua nastere a fost ca sotul meu a venit pe la 7 dimineata la spital sa vada ce e cu mine (doctorita avnd mai multe nasteri in noaptea aia a uitat sa-l mai sune dupa si sa-i spuna ca am nascut)si se uita la mine si nu-i venea sa creada ca am nascut si ca avem un baietel.
Va las acum ca trebuie sa merg afara cu ala mic.
Va pupa mamica cu trei IUBIRI.

crenick spune:

Doamne nu pot sa cred ca eu am scris atat de mult.Sper ca nu v-am plictisit atat de tare si oricum nu ma supar daca nu cititi!!!
Va pup .
Mamica cu trei IUBIRI.

Elenalove27 spune:

crenick , esti o dulce si m-am amuzat mult de tot , esti super mamica si te felicit ... am asteptat sa mai scrii si azi am intrat direct sa vad daca ai mai scris , si cind ma uit DA ai scris
Felicitari si multa sanatate !

Elena Alvaro Alvaro-Daniel
Povestea lui Alvaro-Daniel "Invingatorul"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603

http://community.webshots.com/user/elenalove27

http://www.picturetrail.com/members/edit

franqois spune:

Crenick, a fost super povestea. Se pare ca a doua nastere a durat mult mai putin ca prima. Dar povesteste-o si pe a treia, nu ne lasa in suspans.