Sfaturi

pt o prietena.
Va redau povestea mai jos si daca aveti un sfat e bine venit:

"Am nevoie de ajutor si sfaturi din partea unor persoane care au trecut
prin asta sau care stiu pe cineva care a trecut prin asta.
Problema este adictie la Amphetamine sau la Methamphetamine si este
problema sotului.
Sintem casatoriti de 10 ani, avem doua fetite minunate din toate
punctele de vedere. Acum un an te-ai fi uitat la noi si ai fi crezut ca
sintem imaginea unei familii perfecte! Sinem amindoi din Romania, am crescut
in acelasi oras micut, in aceeasi clasa. Nu am fost prieteni in scoala
el avea prietena lui, eu prietenul meu, deci nu a fost ceva romantic
din copilarie... Dupa ce am terminat liceul am plecat in Canada. Dupa
patru ani in care am muncit pe brinci aici si in care m-am suportat
singura la facultate, m-am decis sa ma duc in Romania in vacanta. M-am intors
in oraselul mic si l-am vazut. A fost dragoste la prima vedere! Ne-am
intilnit o data sa povestim despre liceu, despre colegi, la o cafea...
Atunci mi-a propus sa ne casatorim si intr-o saptamina eram casatoriti!
Am stat impreuna toata vara, a fost cea mai fericita perioada din viata
mea...
M-am intors in Canada singura, i-am depus actele si in sase luni a fost
aici. Am luat-o amindoi de la zero cum s-ar spune. Am muncit amindoi
mult ca sa ne punem pe picioare. Am avut prima fetita, ne-am luat casa
afara din Toronto. Trei dormitoare cu trei bai, curte mare, zona
linistita. Eram multumiti de ce am facut. Apoi a venit a doua fetita. Toate ne
mergeau ca pe roate! El avea compania lui de constructii, facea bani
frumosi. Muncea mult si el, avea si citiva baieti ca muncitori, totul se
parea ca este ok!
Eram asa de mindra!... Aveam tot ce imi doream. Fetele erau sanatoase,
frumoase foc si destepte, casa era aproape platita, aveam o munca buna,
sotul avea compania lui si facea bani frumosi, era un om muncitor si
blind, nu bea si nu fuma, era un tata si un sot bun...
Vorbesc la trecut pentru ca toate s-au schimbat! A inceput de cind s-a
imprietenit cu o gasca de "lume interlopa" , romani pe care i-a
cunoscut prin alti "prieteni"... A inceput sa se schimbe incet-incet... Si nu
intelegeam de ce! A inceput sa se poarte urit cu mine, ma acuza de
cele mai mizerabile lucruri. Ma acuza in special ca il insel. La inceput
am crezut ca e o gluma! Dar nu era! A inceput sa ma suspecteze, sa ma
verifice, apoi a inceput sa ma jigneasca cu insulte... Nu era vorba de
invinuiri de genul " Cred ca ai pe cineva..." ci "Aha!!! Acum imi dau eu
seama... Cu ...cutare... te culci, nu-i asa? Te intilnesti cu el la
munca, la lunch si mergi cu masina si o faceti in parcare..." Spun asta nu
ca sa ma pling, ci ca sa vedeti de gravitatea acuzarilor... A inceput
sa spuna ca are video cu mine cum o faceam cu altii, are poze, ca a pus
detectivi care vor sa vina la judecata de divort sa depuna marturie ca
sint adultera... Apoi se punea in genunchi si ma ruga sa nu il las,
apoi ma intreba de ce am ales sa il insel, sa il distrug... Imi spunea sa
ma destanui si ca ma va ierta ca ma iubeste... Ma uitam la el si nu imi
venea sa cred! La inceput am crezut ca pot sa ii arat ca nu e adevarat,
ca ma pot comporta mai bine cu el si ca va intelege! Am avut
intotdeauna gura un pic cam mare ca dealtfel multe femei, asa ca am incercat sa
ma schimb. Am devenit mai tacuta, am incercat sa ii fac pe plac...Dar
orice incercam nu era indeajuns! Telefoane peste telefoane sa ma
urmareasca unde sint mereu, ce fac... Imi spunea la celular ca inca este la
munca, apoi in doua minute intra in casa si se uita peste tot, sa vada
unde este amantul... Am pus capat acestei nebunii in iulie 2003 cind mi-a
spus ca ma omoara... M-am gindit la mine si la fetite si am sunat la
politie! L-au luat si i-au dat restrictie prin lege sa nu se apriope de
noi. Pe la mijlocul lui septembrie ne-am impacat dupa ce familia lui si
familia mea au spus ca trebuie sa facem cumva sa ne intelegem, ca nu e
bine ce facem, blah blah, blah... El si-a cerut iertare, a zis ca a
gresit, ca a fost un moment de ratacire si ca nu se va mai intimpla, ca
si-a dat seama ca era sa-si piarda familia.... O periada a fost ok, apoi
iar a inceput cu acuzarile, ba i se parea ca cineva il tot urmareste...
Am pierdut tot. Am vindut casa si m-am mutat cu fetele la chirie din
nou, am zis ca trebuie sa imi refac viata cumva si sa fiu tare pentru
fete! A urmat o periada de Yoyo intre "e vina mea, imi pare rau" si "cu
cine ma inseli?"... M-a acuzat cu toata lumea, cu barbati care nici prin
gind nu mi-ar fi trecut...
Apoi i-am spus categoric sa ma lase in pace, ca nu mai pot si ca ma
lasa nervii si sa stea departe de noi ca de nu voi recurge la toate
mijloacele sa il tin departe si asta va insemna si legea daca va fi nevoie...
A plecat....
Simbata trecuta dimineata a venit la usa intr-un hal cum nu l-am mai
vazut niciodata!... M-am speriat, am crezut ca moare. Am inceput sa ii
vorbesc, sa ii spun ca stiu ca ia droguri si ca nu il pot ajuta decit
daca el recunoaste si cere ajutor... I-am spus ca nu va trai indeajuns de
mult sa isi vada fetele mari, sa le vada la liceu, sa fie la nunta lor,
sa isi tina nepotii in brate... I-am spus ca el nu este sotul meu, ca
nu este barbatul pe care l-am cunoscut si ca mi-e dor de omul de care
m-am indragostit si cu care m-am maritat si ca il vreau inapoi pe cel de
atunci nu pe el... A inceput sa plinga, si plingind i-a curs din nas un
lichid maroniu, ca un espresso tare la consistenta si culoare. Am
inlemnit, mi s-a sculat parul in cap maciuca de frica... L-am luat de mina
si l-am dus la baie. L-am pus cu fata in oglinda si i-am spus sa se
priveasca. A incercat sa isi ascunda privirea, sa plece... L-am tinut cu
forta in fata oglinzii si -am spus sa se uite la el, sa vada realitatea!
I-am spus ca mai bine il vad mort si atunci il inmormintez, pling ii
fac pomeni si gata, il stiu ok, si ca nu sufera decit sa il vad in halul
asta...Atunci mi-a spus ca are nevoie de ajutor si ca vrea sa tremine
cu adictia.
Am mers pe canapea si iar -ma luat la intrebari. De cind? Din Octombrie
2002. Cit? Well, nu mult, mai mult de fun" Sa-i spu lui mutu! Si totusi
stiu ca in cazuri de adictie isi subestimeaza gravitatea adictiei...
Dupa cum a descris substanta cred mai degraba ca e Methamphetamine pentru
ca mi-a spus ca o ia sub forma de piatra alba, cu sclipici prin ea. O
piseaza fin si apoi o trage pe nas...
L-am dus la urgenta, i s-a dat un numar de telefon de la un grup de
ajutor pentru adictie, l-am dus la doctorul de familie care i-a spus ca va
trebui sa urmeze un program de dezintoxicare si in acelasi timp si un
program la psihiatru si ca va trebui sa merg si eu sa il ajut, sa ma
ajut si eu si sa vedem ce se poate face...
Deci asta e situatia de acum, vreau sfaturi, incurajari... Vreau sa
stiu ca nu sint singura."

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

roxanica-mamica spune:

Eu zic ca cel mai important pas spre indreptarea lucrurilor a fost facut ! A recunoscut ! Acum este f important sa fii alaturi de el , sa il sprijini , sa scape de nenorocirea asta , si cred ca veti putea redeveni familia aceea minunata ! Bafta , si tine-ne la curent !

Roxana & Marc

www.babiesonline.com/babies/b/bichelu

oana cretu spune:

Parerea mea, draga prietena este sa mergi si tu cu el, sa incerci sa il ajuti sa faca aceasta terapie, poate cu ajutorul tau va fi cat mai scurta. Pe parcurs, cu timpul, sa-i explici ca relatiile pe care si-i le-a facut cu asa zisii "prieteni" trebuie sa ia sfarsit, sa nu ii mai vada niciodata, caci nu va face altceva decat sa reia ce incearca tocmai acum sa repare.
Stiu ca il iubesti, i-ai spus-o chiar lui, ca vrei barbatul pe care l-ai cunoscut innapoi, il vrei cum era la inceput. Si pentru acest lucru, incerca sa-i fi cat mai mult alaturi in tratament, pentru ca, daca exista o scapare a lui este si acest tratament, dar foarte mare importanta ai si tu, pentru ca esti persoana pe care el o vrea langa el, pe care o iubetse, esti persoana careia a venit sa ii ceara ajutorul. Ceea ce iti doresc este sa reuseasca aceasta terapie si sa aveti viata dinainte, alalturi de cele doua fetite! Te pup si ma gandesc la tine!

oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

miau-miau spune:

Problema asta e chiar serioasa. Este serioasa si cu betivii, drept sa spun doar in filme am vazut betivi care in urma tratamentelor sa isi revina definitiv, in realitate nu am auzit de asa ceva. Cu greu ajung sa constientizeze problema, sa inceapa tratamentul si si mai greu sa se tina de el. Despre abuzul de droguri nici macar in filme nu am auzit sa isi revina. Foarte rau pentru copiii. Prima datorie a mamei este sa-si apere copiii. Nu poate sacrifica copiii pentru NIMENI, nici tata sa fie.
Mai adaug ceva: pericolul la abuzul de alcool si droguri este violenta, agresivitatea verbala in faza de inceput, apoi fizica. Daca singura urmare negativa ar fi ca ar deveni legume si nu ar participa la viata de familie, cresterea + educatia copiilor, ar da un exemplu negativ copiilor, ar mai merge sa stea mama linga el in speranta ca se va vindeca. Dar dupa cum se scrie si in poveste, violenta verbala exista, obsesii si manii. Urmatoarea faza e cea fizica care va ajunge sa includa si copiii. Nu cred ca situatia lasa loc la gesturi de caritate ale mamei (sau dragoste oarba), punind in acelasi timp copiii intr-un pericol sigur.

alinamoro spune:

Cred ca tu il poti ajuta foarte mult.Asa cum a spus si Oana trebuie sa mergi cu el.Ma gandesc ca iti este foarte greu si tie,dar poate cu ajutorul lui Dumnezeu veti deveni familia de dinainte,despre care vorbeai asa frumos.Trebuie foarte multa vointa si din partea lui.
Daca tu esti dispusa sa-l ierti si sa-l ajuti esti de apreciat.Nu multe sotii ar face la fel,poate l-ar fi alungat de la usa cand l-ar fi vazut in ce hal este.
Va doresc toate cele bune si sa fiti iar o familie fericita alaturi de fetitele voastre.
Asteptam vesti bune.

alina

debby spune:

Papa , in primul rand cred ca tu esti in masura sa balansezi situatia . Normal ca bine-ar fi sa-i fii alaturi si sa speri ca va fi iar ca inainte , ca el va avea ambitia , motivatia si forta necesara sa redevina cel pe care il stiai . Dar pe primul loc si eu pun fetitele voastre .

Cel mai bine ar fi daca ai gasi o cale de mijloc in asa fel incat el sa te simta aproape si fetele sa nu duca lipsa ambiantei placute , familiare .

E greu si depinde in mare parte de vointa lui , dar nimic in viata nu e imposibil !

Succes in marea lupta pe care o incepeti si sa speram bine

Diana .http://community.webshots.com/user/deborah_debby-date

papadie spune:

DRAGELE mele nu este vorba de mine. Este vorba de o prietena de-a mea care cere sfaturi. Concrete! Daca mai aveti cunostinta de asemenea cazuri, daca ati vazut reportaje, daca ati auzit de la vecini...orice sfat concret e bine venit!
Va multumesc in numele ei

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

papadie spune:

Cred ca m-am exprimat gresit. Nu neaparat sfaturi concrete in sensul ca ati trait asa ceva...dar si daca ati citit... Daca stiti cum evolueaza, ce are de facut in continuare etc.
Eu, personal, o inteleg ca nu-l abandoneaza. Un drogat e un bolnav...ar fi ca si cand l-ai arunca din salvare pe marginea santului.

va pupez***

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

aquariusrpro spune:

Stiu un caz .. dar lupta este fantastica. Si pentru ea si pentru el. Pentru ea mai mult pentru ca trebuie sa tina copii departe de asta.

In primul rand din ceea ce stiu este ca sunt momente de luciditate cand persoana dependenta isi da seama de situatie. Dar un astfel de moment nu tine foarte mult.

Persoana pe care o cunosc eu a reusit sa-si "prinda" sotul intr-un astfel de moment de luciditate si el a acceptat internarea. Ea se sfatuise cu medici / psihologi de la un centru specializat ( povestea-i din ELvetia ) si cei de la centru i-au spus ca este mai usor daca este internat decat in ambulator. Prima terapie este de substitutie.. cred si se incepe imediat si psihoterapie in sedinte de grup sau personale.

Psihoterapeutul va stabili si o strategie pentru ea, o sa o instruiasca cum poate sa il ajute, cum sa reactioneze in diverse cazuri, cum sa-l sprijine. Evident internarea nu inseamna abandonarea lui in spital.

Deci - primul pas este sa vorbeasca ea la una stfel de centru , sa-i explice cineva de "meserie" cum merge procesul, la ce sa se astepte , ce trebuie sa faca etc.

Angajarea ei intr-o astfel de lupta inseamna sa-si schimbe viata pentru o lunga perioada: trebuie cineva sa o ajute in casa, sa aiba pe umarul cui sa planga etc. El singur nu prea poate iesi din aceasta situatie.

Am vazut, cunosc doua persoane care au scapat de droguri. In primul caz cea care a fost alaturi de persoana dependenta e sotia ( si acum sunt bine mersi ) iar in al doilea caz e mama ( persoana dependenta este o fata ). In ambele cazuri cei de langa dependeti s-au batut ... nu stiu cum sa explic.. ca pentru copiii lor! Noaptea plangeau si ziua o luau de la capat, cu zambet pe buze si incurajari... dar Dumnezeu stie ce era in sufletul lor.

Doamne ajuta!

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

oana cretu spune:

Am inteles ca este vorba de prietena ta, debby a zis va isi cere scuze prin intermediul meu! Bafta prietenei!

oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu..."

papadie spune:

na, la voi, nu-i nevoie de scuze :-)
acceptam sfaturi, nu scuze :-)
daca auziti, vedeti, daca aveti prieteni medici care se confrunta cu genul asta de pacienti...
Va multumesc in numele ei

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)