Atat de aproape! Zi de doliu in Ro, in Europa

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Atat de aproape! Zi de doliu in Ro, in Europa | Autor: pomeanm

Azi dimineata soarele a rasarit la fel ca ieri si ca in zilele anterioare. Parca ceva mai incetosat, ceea ce m-a facut sa-mi sfatuiesc sotul: Ai grija cum conduci! El a plecat si dimineata mea decurgea ca de obicei. Aceleasi treburi, aceleasi preocupari, si totusi... undeva in lume moartea alegea ora 7:41 ca sa dea un spectacol macabru.
Undeva in lume, destinul a sute de persoane se risipea in interiorul vagoanelor de tren in tunete de explozii necrutatoare. Azi dimineata am regasit in vocabular -- n-as fi dorit-o niciodata -- cuvintele descoperite in urma cu doi ani si jumatate tot intr-o zi de 11 de data aceea septembrie: ATENTAT TERORIST.
Azi, 11 Martie 2004 am retrait aceeasi groaza, neputinta si indignare pe care o simteam atunci, in ziua de 11 Septembrie 2001. Lipita de ecranul televizorului, urmarind imagini, marturii si comunicate ca si cum viata mi-ar fi depins de asta. Cu fiecare veste primita abismul se adancea, gura cea spurcata si nesatula a nenorocirii se facea tot mai mare, inghitind tot ceea ce putea: sperante, vise, vieti omenesti. Si indraznesc sa spun aceeasi groaza desi de data asta simteam diferit. De data asta nenorocirea lovise putin pe langa mine.
Nu, nu sunt unul dintre sutele de raniti si dintre cei dragi mie, slava Domnului nu era nici unul in trenurile groazei din Madrid. Dar era ruta mea. Era traseul meu de fiecare zi doar ca la alta ora. Te gandesti putin si ti se face pielea de gaina. Bombe, semanatoare de moarte, camuflate in rucsaci, controlate prin telefoane mobile, risipite prin trenuri care la ora aceea erau pline, dau iama in pacea zilei de azi, curmand viata celor peste 180 de nevinovati si marcand-o pe a noastra pentru multa vreme. Nu, nu am pierdut pe nimeni apropiat in atentatul din Madrid. Dar nu pot ramane indiferenta la durerea celor care au pierdut acolo pe cineva. Caci, intr-un fel sau altul sunt colegii mei de calatorie, sunt muncitori care isi cauta painea de toate zilele ca si mine, sunt copii care mergeau la scoala sau la gradinita. Si ma innec. Ma innec in lacrimi si ma inneaca nodul din gat in fata nenorocirii ce privesc. Retelele de telefonie mobila se colapseaza. Traficul feroviar ingheata. Dar nu pot ramane acasa. Trebuie sa-mi fac datoria. Gasesc o ruta alternativa iar sentimentul de infrigurare creste cand autobuzul este oprit de doua ori de catre filtrele politiei iar soferului i se dau indicatii cu privire la bagajele de mana ale pasagerilor. Desi incearca sa-i vorbeasca discret, aflam cu totii ceea ce ii spune si ne privim cu teama. "Orice pachet sau rucsac suspect pe care il gasiti in autobuz, nu il atingeti. Opriti. Evacuati calatorii si sunati fortele speciale", sunt ultimele indicatii ale politistului dupa ce autobuzului ii e controlat pana si motorul. Simt lacrimi cum se rostogolesc pe obraji si nodul din gat devine tot mai mare. Trecem pe langa un sediu al politiei si steagul e coborat in berna. Semnale de doliu imbraca orasul. O vor face timp de trei zile. Costernarea, protestele, indignarea ne marcheaza pe toti. Dar si solidaritatea. A fost de-ajuns sa prinda glas nevoia de donatii de sange si toate centrele au fost luate cu asalt asteptarea durand pana si trei ore. Durerea si golul sufletesc insa sunt cele care inca mai dainuie. Nimeni nu-si imagina, nu se astepta la asa ceva. Azi, suntem cu totii frati. De suferinta. Ne intrebam unii pe altii "Cum e posibil asa ceva?" si ridicam neputinciosi din umeri. Nu stim raspunsul dar cu totii asteptam clipa in care vom elibera strigatul din noi. Acesta este strigatul meu.
Aceasta e marturia mea de departe si totusi... atat de aproape!

***

Ministerul de interne a facut publica lista provizorie a 662 de raniti. Lunga lista e presarata ici-colo de nume romanesti: Dorina, Marius, Mihaela, Costel... doar cativa din fratii nostri care cautau o viata mai buna si au fost atinsi de aripa otravita a unei lupte care nici macar nu era a lor. Sa ne bucuram ca s-au salvat si sa ne rugam pentru toti cei care nu au mai avut o a doua sansa. Dumnezeu sa-i ierte caci au murit nevinovati...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

louisea spune:

e groaznic ce se intampla acolo...
si noi am locuit vre-o 5 luni in Spania (in Orense) si mai tot timpul vedeam la televizor atentate ale ETA, proteste impotriva lor...Madrid, Bilbao, Taragona... oameni nevinovati morti..
iar acum ai nostri..
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

ancuta06 spune:

Am vazut si eu un reportaj la stiri, de dimineata, nu am inteles mare lucru, decat ca avea legatura cu ETA, dar mi-au spus fetele de pe chat ce s-a intamplat.
E oribil ce se intampla, peste tot. Oare cum pot dormi linistiti acesti "oameni" care omoara fara sa le pese?

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)

http://community.webshots.com/user/Busch_family

Irinusha spune:

Ziua mea a inceput cu drama din Madrid ... si a fost o zi proasta!
Nu inteleg cine se poate numi om si totusi poate face asa ceva? Pur si simplu nu inteleg! Si nu o sa pot intelege niciodata!
Sufar cu toti cei in cauza ...

Irinusha - cu minunea "surpriza" de 31+ saptamani din burtica

blancas spune:

Buna fetelor!ce sa va zic,toata ziua am stat cu BBC,CNN,ziare pe net, socata de ce se intampla la Madrid.Cand ma gandesc ca si eu am calatorit acum 2 saptamani cu trenurile alea...am studiat pana anul trecut la Madrid,parintii mei locuiesc acolo inca.Multumim lui Dumnezeu,ai mei sunt ok; un cunoscut roman cu sotia lui erau in unul din trenurile de la Atocha,dar au avut zile cum zice mama; l-au sunat disperati pe tata sa vina sa ii duca acasa cu masina,se pare ca nu erau raniti grav ca sa fie nevoie sa ii duca la spital.Te bucuri ca ai tai sunt bine,dar te gandesti cu durere la cei morti,indiferent daca straini sau spanioli,oameni in primul rand si te patrunde un sentiment de neputinta si iti vine sa urli.Eta sau arabii, oricare ar fi,sunt "unos hijos de puta" cum se zice in spaniola(scuzati expresia).Sa ne rugam pt sufletul celor dusi si pt cei raniti.

AC spune:

..... niciodata nu voi putea intelege cum justifica unii prin vorbe "patriotic-inaltatoare" sau "religioase" sau orice fel de vorbe.... crime ca aceasta.... un morman de corpuri neinsufletite nevinovate care cu cateva clipe in urma ... traiau si visau.

Anne-Sarah si mamica sa Andreea

alinah spune:

Am vazut si eu la TV stiri imediat dupa atentat, nu-mi venea sa cred. Traim intr-o lume nebuna, descreierata de-a dreptul! Ce duh ii impinge sa faca atata rau??? Cate suflete fara nici o tangenta cu conflictul s-au dus!! Nu-mi explic nicioada asta, de fiecare data cand vad ramasitele unui atentat.

Marox spune:

Dumnezeu sa-i odihneasca!
Mult curaj supravietuitorilor!

khristin spune:

Cristina

Babee spune:

pacat de oamenii nevinovati.

'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'

Iubi si Bubu