Alexandra mare si Alexandra mica!

alexandra a fost un copil dorit si asteptat cu mare nerabdare de toata familia.

intr-o sambata dupa-amiaza am pierdut faimosul dop gelatinos.desi asteptam sa nasc de cand am intrat in luna a noua,in momentul respectiv m-a cuprins o panica si am inceput sa plang...razvan nu stia ce sa imi faca!era pierdut total!
am sunat doctorul care mi-a zis sa stau linistita ca mai dureaza cel mult doua zile pana cand soseste bebe.
duminica nu am mai avut stare si am plecat la spital,cu gandul ca azi-maine nasc.
simteam ceva ciudat,o emotie teribila,dorinta de a-mi tine puiutul in brate mai repede,dar si o teama mare,mare...
aveam tensiune mare la internare,precum si edeme severe la maini si picioare.m-au pus pe injectii cu sulfat de magneziu,papaverina si scobutil.vai de fundul meu mare!
si da-i si-asteapta!a trecut o zi...a trecut si a doua...asteptam terminata momentul consultatiei zilnice sperand ca ea sa imi confirme ca aveam sa nasc in ziua respectiva,daca se putea.dar bebe se lasa asteptat!
rezerva mea se afla chiar sub salonul nou-nascuti,iar plansul bebelusilor ma facea adesea sa plang si eu...aveam colege de camera programate pentru cezariana...si culmea...in noaptea dinaintea operatiei le pocnea travaliul.numai pe mine nu ma pocnea nimic!
era un stres teribil.eram grasa si ma miscam greu,ma plictiseam,eram nervoasa tare,nu imi gaseam locul niciunde.
intr-o zi,miercuri mai exact, l-am rugat pe razvan sa imi aduca suc de rosii ca mi-era tare pofta!era vreo 11 seara cand i-am spus ca nu ma mai pot plimba cu el prin curtea spitalului pentru ca obosisem si ma durea burta.m-am dus in camera,m-am spalat si de-abia asteptam sa iau o gura de suc.nu am mai apucat pentru ca imediat ce am dat sa ma asez pe pat mi s-a rupt apa.ceva imi siroia pe picioare si iar am inceput sa plang!
m-au controlat cei din camera de garda si au decis sa ma urce la sala de travaliu,desi aveam sa mai astept ceva pana la nastere...evident!
si uite asa am petrecut eu noaptea alaturi de muuulte alte femei care nasteau...care aveau dilatatii mari...dar erau mai puturoase...in fine...cert e ca toate nasteau numai eu stateam ca fraiera.
am incercat sa dorm...dar tipa de langa mine scotea niste urlete infioratoare.chiar si intre contractii!si se vaita...si o chema pe "mamicuta ei!"...bla-bla!imi promiteam in minte ca eu nu voi face asa!
joi dimineata mi-au rupt membranele...ce senzatie oribila!sa simti ca iti rascolesc strafundurile trupului dand apoi sec verdictul "nu inca!"...nimic mai crud...
de la 8 incolo m-au pus pe perfuzii cu ocitocina si calciu...aveam col dur ce refuza sa se dilate.a inceput calvarul!imi doream atat de mult sa se termine mai repede...imi doream sa imi maseze cineva spatele,sa ma aline cineva...dar nu era nimeni...doar asistente nemiloase...m-a straflugerat gandul de a ma arunca pe geam!:)) dar era prea departe de mine...doar gandul la copilul meu iubit ma mai tinea!aveam halucinatii...imbratisam strans salteaua patului cand se apropia contractia si imi spuneam ca trebuie sa reusesc...ca imediat apoi sa zic ca e inuman,ca nimeni nu ma ajuta...vroiam ceva!orice.
a venit nevoia de a impinge..."nu impinge,rupi colul!".da,stiam!dar nu ma puteam opri.era atat de bine sa imping!
la una din contractii moasa a facut ceva acolo...si mi-a zis sa trec pe masa.si asa,cu scafarlia aproape iesita si perfuzia dupa mine...am plecat...era un coridor lung...lung...parca nu se mai sfarsea...si nimeni nu ma ajuta...nu m-au ajutat nici sa ma urc pe masa aia imensa!nici nu credeam ca voi reusi!
si am inceput sa imping imediat!nici nu mai asteptam sa ma incurajeze ei...desi o faceau foarte temeinic si impresionati de constiinciozitatea si forta mea.am simtit cand m-au taiat...am simtit sangele curgand...am simtit cand au intors copilul in mine...am simtit cand a iesit.dar nu a plans.o vedeam,alaturi de mine...pe o masuta...era ceva vanat si nu imi dadeam seama care-i capul...care-i fundul...nu plangea!de ce nu plangea?au luat-o repede in sala pentru nou-nascuti si de-acolo am auzit-o!doctorul meu s-a dus dupa ea acolo,si el panicat!dar era bine!
mi-au adus-o imediat inapoi...ma pregatisem pentru o priveliste nu tocmai placuta...ceva diform,vanat,traumatizat...dar am dat ochii cu o mutrita dulce,cea mai dulce din lume..care ma privea cu niste ochi absenti si luminosi...si am vazut lumina prin ochii ei!aveam o fetita!eram mama!se intamplase o minune!nu mai conteneam!ztrigam intr-una ca am o fetita,o printesa,frumoasa mea!doamne,eram beata!beata de fericire!nu pot descrie in cuvinte!
nimeni si nimic nu ar fi putut sa imi daruiasca ceva mai sfant!
nu a mai contat cat timp am stat la cusut,cat am rabdat dupa aceea...imi inghit lacrimile si acum,cand imi amintesc...as fi fost in stare sa traversez o lume in exact acel moment!nimic nu mai conta!eram atat de fericita incat parca nu mai aveam loc in propia-mi piele!

razvan a venit repede la mine-atunci l-au lasat sa intre,fir-ar ei sa fie de....beep!-si asa mare cum e el,a ocupat toata usa...apoi s-a aruncat langa pat cuibarindu-si capul in gatul meu si plangand incetisor!

nu exista minune mai mare!uite ca venise bebe!alexandra noastra mica si perfecta!si de-atunci eu sunt in continuare beata!de fericire,de implinire,de credinta in acel cineva de sus care mi-a daruit o bucatica de Rai pe pamant!

Alexandra mare si Alexandra mica...

Eleni spune:

Alexandrele, !
Cu drag,

albinutza spune:

Pentru cele doua Alexandre

acina spune:

Amikule am plans cand am citit ce ai scris...
Sa-ti traiasca puiul mic.

Anca

papadie spune:

quote:

---

Initial creeata de amik
nu exista minune mai mare!uite ca venise bebe!alexandra noastra mica si perfecta!si de-atunci eu sunt in continuare beata!de fericire,de implinire,de credinta in acel cineva de sus care mi-a daruit o bucatica de Rai pe pamant!

Alexandra mare si Alexandra mica...

---

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

gianina spune:

Mii de pentru Alexandra mare si Alexandra mica!!!! Felicitari!
Sa va traiasca si sa fiti mereu asa fericiti!

PS. Mi-au placut foarte mult pozele tale cu burtica.


gianina si bebe Simona Andreea

iuliana c spune:

Alexandra un brat plin de si un pentru Alex. Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de comoara voastra!!

iuliana22+ saptamani cu mormolocul

Laura _Oprescu spune:

amik spune:

MULTUMIM!MULTUMIM!

Alexandra mare si Alexandra mica...

bibi spune:

.
Aplauze pentru cea mai exuberanta mamica si pentru minunea ei mica.

Dalina spune:

E fantastic! Nimic nu se compara cu momentul in care iti vezi copilul pentru prima data! Iti dai seama ca nu ai schimba locul cu altcineva pentru nimic in lume!
Felicitari Alexandrelor!
Dalina