nastere in Olanda mileniului 3

Desi au trecut 2 ani si jumatate de cand a venit pe lume comoara noastra, Vladimir, simt un imbold sa va povestesc cum a decurs nasterea lui...din ce imi aduc eu aminte.
Sa incep cu inceputul...mergeam la cursuri de limba olandeza.Imi intarziase ciclul cu doar 5 zile(cam anormal pt mine) si ce zic eu? In drum spre casa ma opresc la Kruidvat(drogerie)si imi iau un test de sarcina;pe vremea aceea nu vorbeam deloc olandeza, iar tipele de acolo nu vorbeau engleza; asa ca am asteptat pana a venit un client care stia ceva engleza sa-mi explice cum se foloseste testul(asta pt ca nu vroiam sa-mi intreb sotul si sa fie surpriza). Era 2 febr 2001;ajung acasa si imi fac testul; sotul meu era undeva jos; vad 2 linii bleu;il chem sa vada si sa citim impreuna inca o data prospectul; mi-a zis ca da, sunt insarcinata; nu-mi venea sa cred.Dupa ani de incercari iata ca dorinta mea se implinea.
Am simtit ca mi se taie picioarele de emotie.
Luni sun sa ma programez la doctor(cel de familie ,pt ca la ginecolog nu ai acces fara trimitere)s ma pune tocmai joi; joi mergem impreuna la doctor (pt ca acest doctor ca multi altii nu stia engleza prea bine)si ii spunem ca am facut un test si e pozitiv ,dar vrem sa fim siguri.Raspunsul a fost sa mai cumparam un test daca vrem sa fim siguri.Apoi am pus niste intrebari legate de analize etc; vroiam sa fiu testata HIV sa fiu sigura ca e totul ok; alta replica care m-a dat gata: dar ce, v-ati culcat cu negri ca sa aveti SIDA?
In urma acestui raspuns am spus la revedere si am plecat; sotul meu a zis ca sunt nepoliticoasa, dar asta e.Ne-am schimbat doctorul(ceea ce nu e tocmai usor aici fiind criza de medici); a trebuit sa avem acordul noului doctor si o discutie de adio cu cel vechi si sa-i explicam de ce vrem sa plecam de la el; el tot insista ca el asa stie ca se ia sida.
Acum urma ca dupa 12 sapt de sarcina sa iau legatura cu o moasa; cum sotul meu nu avusese de-a face cu ele pana acum , a deschis cartea de telefon si a sunat la intamplare pt o programare.Ne-am dus peste cateva zile la una; avea "cabinet"in apartamentul ei de la bloc; mirosea a pipi de caini si era o mizerie ca am zis ca eu cu asta nu nasc; am vrtu s aplec dar sotul meu a zis sa asteptam sa ne vina randul, poate ea nu e asa de rea cum pare; mai era un cuplu inaintea noastra; cand vad ca are negru sub unghii m-am hotarat clar ca nu nasc cu moasa asta.Oricum cu sotul meu stabilisem ca voi naste la spital ;cu sau fara probleme.
Am plecat f dezamagita de sistemul asta medical; cand eram in 8 sapt am plecat pt o scurta vacanta la Bologna(singura ,sa-mi vad o prietena).Toate bune pana cand pe 28 febr dimineata la WC vad ca imi crge ceva sange maro; disperata o scol pe prietena mea si ii spun; ea suna la doctorul ei si el ne indruma la spitalul din oras(maternitate f cunoscuta in Italia).Aici la medicul de garda mi se spune ca echografie imi pot face doar daca ma interneaza si deci abia a doua zi.Nu aveam la mine nimic(doar geanta), dar am acceptat pt ca vroiam sa stiu de ce am sangerat.M-au pus intr-un salon cu 12 italience; bineinteles ca nici un doctor sau asistenta nu vorbeau engleza, ca sa nu mai zic de fetele din salon.Noaptea nu am putut dormi nici un minut pt ca acolo e permis sa ai mobilul deschis si deci sa vorbesti continuu la telefon.(aici in Olanda cel putin nu e permis).Plus ca la TV era festivalul de la San Remo; va imaginati ce noapte am petrecut; nici una din femei nu era gravida(aveau alte probleme);dimineata...dupa ce am asteptat 1/2 in fata WC-ului sa ma pot spala si face pipi, pt ca o batrana a stat sa faca dus, asteptam intrebatoare sa vina cineva sa ma cheme la echo; in fine pe la ora 10.30 a venit cineva am mers la sala de echo; plin de gravide acolo; imivine si mie randul pe la 11.30; totul ok ;am auzit prima data inima bebeului; nu pot spune in cuvine ce am simtit.
Bun acum ca totul era bine am vrut externare si sa revin in Olanda.Dar ti-ai gasit; nu ma externau pt ca vroiau sa-mi faca nu stiu ce analize ;trebuia sa astept sa vina medicul care fusese de garda cand m-au internat.Rram disperata singura printre straini.
P ela ora 15.30 am reusit cu ajutorul prietenei mele sa imi iau foaia de externare si sa plecam.AM incercat sa mai prind bilet de avion la vreun zbor in acea zi spre Bruxelles sau Amsterdam, sa vin acasa, dar nu mai erau zboruri.AM luat pt ziua urmatoare.Nu mai relatez peripetiile cu avionul;ca m-au pus sa iau bilet pana la Londra dus -intors etc.
La Bruxelles m-a asteptat sotul meu; nu-mi venea sa cred ca sunt aproape de casa.
Cum am ajuns acasa am sunat la doctor pt un consult; a doua zi, vineri mergem la doctorul de familie.(altul decat cel cu ideea despre SIDA); imi da trimitere la echografie in aceeasi zi avand in vedere ca am pierdut sange. Aici imi spun acelsi lucru ca totul e bine , doar ca sunt niste cheaguri pe ici pe colo si sa stau in pat 2-3 saptamani.Am uitat sa spun ca in Italia mi s-au dat niste mediamente care trebuia sa le iau cateva luni ca sa mentin sarcina fara probleme.Aici doctorul de familie mi-a spus sa nu le mai iau ca nu isi au rostul;daca e sa pierd sarcina, asta e, se intampla; niste pilule nu au cum sa ma ajute; drept care sotul meu le-a aruncat.
In iunie am fost din nou la echografie sa vad sexul copilului; cand am aflat ca va fi baiat am plans;eu vroiam fetita.Insa acum imi vine sa urlu de ce proasta am putut fi; cand am asa un copil frumos si sanatos. Data probabila a nasterii fusese stabilita la 5 oct.2001.
Am plecat fericita spre Bucursti sa ma vada si parintii , prietenii cu burtica.Am stat 2 luni , timp in care am fost la control la ginecolog.Consideram ca e normal sa ma vada pe perioada sarcinii si un doctor de specialitate.Deci dupa o programare esuata la Medsana(am asteptat 11/2 si tot nu-mi venea randul la dr Costea Dana pt ca statea la suete cu cunostintele ei)am mers la dr Lemnete.
Aici dupa un consult demn de admiratie am aflat ca sarcina pare mai mare decat era socotit; si s-a confirmatca baiat va fi.
Peste cateva zile de la consult iar sangerari;eram in luna a 6-a.
Iar consult sa vad ce e;nu s-a vazut nimic la echo.DUpa o vacanta la Neptun si Sinaia revenim in Olanda la sfr lui iulie.Aveam o burta ca de luna 9 desi eram abia in 6.Nu ma puteam incalta cu nimic decat papuci marimea 42(eu aveam 39).Greturi am avut pana la 24 saptamani;asa ca nu o sarcina tocmai usoara.
Pe 19 august mi se rupe apa; sunam la moasa la 12.30 noaptea.Vine la noi la 01.00'; ma verifica cu un betisor cu niste vata sau ceva asemanator si zice ca nu stie daca e apa sau urina;am crezut ca glumeste;vedea apa siroind pe jos si cica nu stie ce e.
Normal trebuia sa vina cu mine la spital, dar ti-ai gasit; am plecat cu prosoape intre picioare cu sotul meu la spital; acolo (unde tocmai cu cateva zile inainte fusesem sa vizitez unde si cum voi naste facusem programnare pt 5 oct-ca si cand nasti la comanda)nimeni la poarta care sa ne indrume; pana la urma sotul meu ia un carut cu rotile si ma impinge pana la lift.Ajungem la etajul cu pricina si vine o asistenta ; era pusa la curent de moasa care sunase in prealabil.Ma duce intr-o sala si imi baga si ea un betisor care se innegreste si atunci zice ca da s-a rupt apa.Acasa tot asa se innegrise, dar se pare ca moasa nu stie prea multe.
Mi-a spus sa stau linistita ca va veni un doctor sa ma vada curand si sa imi explice ce se intampla.Asta fiind la ora 13.30.
Medicul de garda a venit f curand...la 9.30 dimineata.Cu zambetul pe buze a sus ca nu imi da voie sa plec din spital pt ca ma pot infecta daca s-a rupt apa.Nici scuze, nici nimic; sotul meu adormise pe scaun caci urma sa merga la servici;era prima zi de scoala.A plecat acasa sa-mi aduca haine etc, noi nu eram deloc pregatiti; pana pe 5 oct mai era timp, nu? Noroc ca aranjasem deja camera bb.
Asa a trecut ziua de luni 20 aug fara nimic deosebit; mi s-a spus ca pot naste si peste 6-7 sapt si deci pana atunci urma sa stau in spital.
Marti 21 aug la ora 6 ma duc la WC; revin in salon si ma apuca niste dureri; peste 1/2 iar; chem o sora , imi pune niste fire sa masoare contractiile; cica nu se vede nimic.La 7 imi sun sotul sa-i spun s avina ca am contractii. Durerile au devenit insuportabile de pe la ora 9; si nimeni nu-mi spunea daca voi naste sau nu.Toate asistentele de nota 10 ca politete si atentie. Nu stiau ce sa imi mai dea de baut,sa mananc ca sa uit de durere.Ceea ce nu pot spune despre doctori.
Abia la ora 15 m-au mutat intr-o camera de nasteri singura sa nu fiu deranjata de vizitele la ceilalti pacienti.Atunci mi-au spus ca sunt sanse sa nasc in acea zi.
Am sunat in Rom sa le spun ca voi naste; au fost f surprinsi si ei.
La 17 mi-au zis ca am inceput sa ma dilatez;sotul meu a rugat s ami se administreze ceva calmante pt ca se vedea cat ma chinui, insa raspunsul a fost ca pt epidurala trebuia programare ; si ca anestezistul sta oricum doar pana la 17;deci trebuie sa nasti in orele lui de program.
Am crezut ca voi muri de atata durere; abia la 21.21 am nascut (fara s afie nevoie da taieturi);avand in vedere ca a fost prematur(33 sapt) a avut doar 2.610 kg si 49 cm.A stat la incubator cateva zile si la departamentul respectiv 2 sapt;eu am avut permis sa stau doar 1 sapt internata iputeam sa-l vad de cate ori vroiam/zi; sa il spal, sa-l alaptez;insa il hraneau prin sonda pt ca nu putea suge inca; dupa 2 sapt , in urma unei zile plina de incercari in care a trebuie sa stau continuu acolo si sa demonstrez ca copilul meu poate bea lapte de la san singur, mi-a fost permis sa-l iau acasa.
A fost cea mai frumoasa zi din viata mea!
Ingerasul nostru scump, Vladimir, a sosit acasa pe 6 sept 2001.
Cam asta e povestea nasterii lui...nici pana zi nu s-a gasit un motiv pt nasterea lui prematura;asa a fost sa fie ,era gata sa iasa,a fost raspunsul medicilor.
Noi trei caci am fi putut fi 4 in curand daca nu pierdeam sarcina in sept 2003.

Andreutza spune:

E minunat cand se termina cu bine!Sa va traiasca mititelul si sa fie sanatos!
Nici in Romania nu este chiar asa si nu credeam sa fie undeva in Europa.Am ramas cu gura cascata.Prea multa birocratie si lipsa de interes.
Bravo voua!!!!!!!
Multumim pentru povestea voastra!




Andreea & Octaveatza

ane2 spune:

Sa-ti traiasca baiatu sanatos si frumos!!!
Nu-mi vine sa cred ca in Europa se poate intampla asa ceva....
Bravo tie ai fost super curajoasa



Anita si Rachella
http://community.webshots.com/user/sugarbabe134

danais spune:

Sa va traiasca flacaiasul si sa fie sanatos si fericit. Bine ca s-a terminat totul cu bine. Am mai auzit o poveste similara de la o prietena care a nascut in Olanda si s-a plans de sistemul asta cu moasele, de faptul ca practic nu te vede nici un ginecolog daca nu ai probleme serioase cu sarcina, dar, sincera sa fiu, am crezut ca exagereaza. Se pare ca am judecat-o gresit. Vad ca se pot intampla si in Europa de vest astfel de lucruri regretabile.

Daniela si Denisa

liris spune:

Genul asta de probleme imi suna cunoscut de la fetele romance care au nascut pe aici .

Oricum bine ca e bine acum !
Sa-ti traiasca!

lorelei_19 spune:

Sa-ti traiasca flacauashul si sa-l vezi mare si sanatos!
biiine ca s-a terminat totul cu bine!

Lorelei & Family

bibi spune:

mai,mai,mai si ai fi zis ca numai in romanica se intampla chestii deastea.
Sa va traiasca, mare , sanatos, frumos, destept si cu mult, mult noroc!

Ancade spune:

Multam frumos la toate cele care au reactionat; si voua sa va creasca puisorii mari si frumosi, iar cele care aspira (ca si mine) la mai multi copii va urez sa reusiti cat mai repede.
Anca

ruxi spune:

Felicitari pentru bebelus si o sarcina noua cat mai curand!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 5 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Lauraa spune:

Felicitari! Sa-ti traiasca minunea si sa te faca fericita!

Cat despre aventura cu doctorii, ce sa zic? Cred ca ai fost o foarte mare ghinionista din punctul asta de vedere. La tine s-au adunat toate relele din vest... Bine ca e bine si data viitoare sa fie asa cum iti doresti!

Laura si papusica din burtik ( 27 saptamani)

manu0202ro spune:

Sa-ti traiasca baiatul, sa creasca mare si frumos!
manu si bebelina Miruna