Nastere in Olanda

Buna mamicilor,

ma gandesc de ceva timp sa imi spun si eu povestea nasterii, dar nu am avut timp sa stau atat la scris si sa ma concentrez. O s-o fac, totusi, acum.
Cand am aflat ca sunt gravida, primul gand a fost: eu NU nasc in Romania. Asa ca, sotul meu, fiind olandez, fuga in Olanda. Nu inainte, totusi, de a face o ecografie la doctorul meu preferat, Dr Conci. Aveam 9 saptamani, si mi-am vazut mingiuca rotidu-se non stop. In Olanda, am ajuns la primul control la 20 saptamani. Acolo, sarcina nu intra in indatoririle medicilor ginecologi, ci a moaselor, si exista "clinici" speciale pentru asta. Asa ca, iata-ma si pe mine, sa intru in evidenta la ele. Am fost multumita de prima vizita, dar ma asteptam la ecografie, care nu a avut loc, nici atunci nici datile urmatoare, pentru ca ei nu fac, nu le vad utilitatea, in cnditii normale, adica, daca parintii sunt tineri si nu prezinta probleme.

mai departe, urmatorul control l-am facut in Romania, cu ecografie, la acelasi doctor. Am studiat noi copilul pe toate partile, am stabilit ca e baiat, ca totul e perfect, cordonul e bine, placenta e bine. Apoi, iar in Olanda. Toate consultatiile au decurs in felul urmator: Cum te simti? Ai intrebari? Sus pe masa, unde mi s-a palpat burtica......totul e perfect. Gata. La ultima consultatie, in saptamana 37, intr-o zi de marti, am inceput sa plang, pentru ca aveam burtica mica si mi s-a spus ca si bebele este mic, in comparatie cu standardele lor. Ete na. Totusi, am plans acolo, in drum spre casa, acasa......apoi le-a sunat sotul sa le intrebe de ce m-au facut sa plang. In ziua aceea trebuia sa ne mutam....asa ca ne-am apucat de treaba...si am continuat si in zilele urmatoare.

Vineri, in aceeasi saptamana, la ora 7 dimineata, m-am trezit, m-am asezat la calculator si mi-am vazut de treburi. Am simtit eu niste mici dureri dar nu le-am bagat in seama, am crezut ca sunt de la constipatie. La ora 9 pleaca sotul la servici, la 10 ma duc la baie si observ o chestie gelatinoasa, cu firicele de sange. Amintindu-mi ce mi-au spus surorile mele, deduc ca era "dopul". Inapoi la calculator, unde una dintre surori era online. Ii povestesc, si despre micile dureri si-mi zice: NASTI. Am inceput sa rad.....nu nasc, ca eu nu am dureri de nastere. A anuntat ea pe toata lumea, au venit si restul surorilor mele online....si a incput circul. Telefoane date mie, date sotului meu, intre noi. Il anuntasem eu intre timp ca s-ar putea sa nasc, m-a intrebat daca sunt sigura, sa vina inapoi acasa.....

Ca o paranteza, eu hotarasem sa nasc acasa, ca asa se procedeaza pe aici, dar exista o problema: nu aveam pat corespunzator, adica aveam, dar era in Amsterdam, la parintii lui, in pivnita, si nu avea inca saltele. Ca nu avusesem nevoie de el. Dar, in noul apartament aveam pat cu apa si nu puteam sa nasc pe el. Asa ca, si-a sunat parintii sa aduca patul ca s-ar putea sa nasc.

Mi-am sunat moasa, i-am explicat eu de dureri, etc, si mi-a zis ca nu crede ca nasc, se poate sa fie doar contractii pre-labour....si ca e posibil sa nasc si in 2 saptamani, Asa ca, durerile fiind mici, eu m-am linistit. Surorile mele, insa, trecand taote printr-o nastere, nu s-au linistit deloc. Si iata-ne in conferinta pe internet, ele ma trimteau la spital. Moasa imi spusese ca vine sa ma vada pe la ora 13. Sotul ma suna sa ma intrebe daca se duce sa ia saltele sau vreau sa vina acasa, eu i-am zis sa se duca linistit.

A trebuit sa vina totusi sotul acasa, sa descarce masina, ca avea niste calculatoare si nu avea loc de saltele. Intre timp, contractiile erau un pic mai pronuntate, si foarte dese, asa ca mi-am sunat din nou moasa si i-am zis ca totusi, cred ca nasc. Prin urmare, a venit mai repede, adica la ora 12, cand ajunsese si sotul meu acasa. Le-am zis ca am contractii la cateva minute, dar ca dureaza prea putin, cam 10 secunde dupa aprecierile mele. Mi-au cronometrat ele cateva contractii, durau 50 secunde, si erau cam la 3 minute. Asa ca, mi-au facut control.....si, surpriza, dilatatie de 6 sau 7, zice studenta.......moasa confirma, 7. La spital cu tine. AA, pai nu ca astept patul.....Nu mai ai timp sa astepti, du-te la spital ca venim si noi la ora 14......Le-am spus ca eu nu am decat chiloti tanga si tre sa ma duc sa-mi cumpar...mi-au zis ca n-am timp, asa ca sa ma duc la spital. Intr-o jumatate de ora am plecat, razand. La ora 13 eram la spital. Complet panicata. Durerile erau ceva mai mari, contractiile foarte dese, si eram cu o asistenta care insista sa imi vorbeasca in olandeza. Dupa o jumatate de ora mi s-a rupt apa si am intrat in crize ca nasc singura. Asistenta incerca sa ma linisteasca. Sotul meu completa formulare. A venit pana la urma in salon. Eu le ziceam ca nasc, ei ca nu inca. La ora 14 a venit moasa cu studenta dupa ea. Foarte dragute, zambitoare, nici o aparatura in folosinta, erau undeva, de-o parte, in caz de nevoie.

Durerile devenisera din ce in ce mai mari, incpuse sa ma doara si oasele un pic.....contractiile foarte dese. Sotul, langa mine, emotionat tot. Parintii lui, pe drum, cu patul. Eu, speriata rau de tot. La un moment dat erau in salon 2 asistente, moasa, studenta, si inca o persoana despre care nustiam cine este. Erau toate relaxate....ma intrebau daca vreau sa beau ceva. Le-am zis ca si daca as vrea, nu am timp intre contractii. La 14 jumate am inceput sa plang, cand mi-au zis ca e posibil sa mai dureze cateva ore. M-am linistit repede, totusi, ca mi-am dat seama ca sunt proasta. Nu ma durea asa de tare, dar nu mai suportam sa vorbeasca olandeza in jurul meu, asa ca i-am rugat sa taca. In urmatoarele minute, mi-au spus ca pot sa imping atunci cand simt nevoia. M-am uitat crucis, ca eu nu imping, ca daca imping fac kk, si ma chinuiam de ceva timp, simtind cum coboara ceva. Mi-au zis ca e bebe, nu kk, asa ca sa imping. Eu o tineam intr-una ca e kk, dar la un moment dat nu mai aveam de ales, .....nu ma mai puteam abtine, asa ca am impins......si......surpriza.....era BEBE. Ii vedeau capul...mi-au zis ca mai e putin. Apoi, una din ele imi zice......"A venit soacra ta, poate si ea sa intre?".....Aveam o contractie.....m-au intrebat din nou, le-am zis ca nu ma intereseaza......a intrat si soacra mea. La urmatoarea contractie am impins asa de tare, ca nu ma mai puteam opri. Au tipat toti sa ma opresc......iesea bebe prea repede.....nu aveau tot ce le trebuia in mana.....in 5 secunde a iesit bebe, fara sa mai imping......FERICIRE MARE!!! Am inceput sa rad. Mi l-au pus direct in brate....m-am uitat intre picioarele lui, sperand sa fie fata......tot baiat era.....Cum il cheama? Martijn Nico......o intreaba pe soacra daca vrea ea sa taie cordonul, ea emotionata, l-a taiat, bebe era pe mine. L-au lasat la mine in brate o ora.....murdarel asa cum era....era suparat......vroia sa doarma.... avea o culoare ciudata, dupa parerea mea, ele au zis ca e perfect. A facut kk pe mine....nu iesea placenta, le-am vazut privirile ingrijorate, vorbeau toti olandeza.....cineva d-a oprit sa-mi explice, a fost oprita de restul.......sa stau linistita, ca iese si placenta......eu intreb "Daca nu iese, ce se intampla?"....."Iese ea" mi se raspunde. Ii dam timp o ora, maxim, in total.......mi-au facut o injectie, sa mai am macar o contractie, ca tot nu iesea.....am avut o contractie, am impins mai mult decat la bebe, contractia nuera puternica deloc, a iesit si placenta, m-au felicitat. Mi l-au luat si pe bebe sa-l masoare, sa-l cantareasca, sa-l stearga putin.

Nu am fost niciodata mai fericita ca in momentele alea. M-am simtit ca acasa...

Dupa ce l-au aranjat pe bebe, m-am dus la baie, mi-au zis ca pot sa plec acasa pe la ora 19. Am uitat sa spun ca am nascut la 14:40. Scor Apgar 9/10. 3.050 kg, 47 cm.

Eu vroiam sa plec, dar sotul meu nu, ca patul era inca in masina, saltele nu cumparase......pt bebe nu era nimic pregatit acasa.....ne-a luat prin surprindere. Asa ca am ramas in spital pana a doua zi.

A fost cea mai frumoasa experienta traita de mine, si abia astept sa o repet. Am fost si norocoasa, nasterea a fost usoara, durerile nu au fost mari.

Azi Martijn a implinit 3 luni, si e un baietel superb, are 5.250 kg, nu stiu cati cm.

Ancuta

http://community.webshots.com/user/Busch_family

alba spune:

La multi Ani,Martijn!
Felicitari Ancuta,sa va traiasca minunea si la mai mare!


Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 5 luni)

lorelei_19 spune:

Sunteti superbi toti trei!!!! Wowww, frumoasa familie !
Sa fitzi sanatosi si sa va creasca Martijn mare si sa va aduca multe multe bucurii! Frumoasa poveste, cand mami a simtzit inaintea la toate asistentele ca puiul ei vine! Felicitari!

Lorelei & Family

louisea spune:

Ce m-am si distrat in felul cum l-ai scris...
Sa fiti sanatori toti trei iar sa-ti creasca mare si sa fie mandria lu mamica..

Pupici!!!

Eryka spune:

Sanatete multa si sa-ti traiasca puiutul.

Eryka & sufletzelul de fetitza din burtica --->24 saptamani

Laura _Oprescu spune:

ce emotii ai trait! sa fii fericita alaturi de baietii tai ,sa fiti sanatosi si fericiti! te pup

ralucami spune:

Chiar m-ai facut sa rad la faza cu patul. Mey e criminala faza! Sunteti toti trei niste frumusei! Sa va traiasca printzisorul!

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

Mada spune:

Felicitari! Sa va traiasca.
Marfa faza cu chilotii tanga.


Mada,un om. Cu frica lui Dumnezeu

Lumy spune:

Ancuta sa aveti parte numai de bucurii din partea lui Martijn!

http://community.webshots.com/user/luminitafeodorov

Lumy

roisin spune:

Interesanta tare povestea, Ancuta, iar Martijn e frumusel foc! Sa fiti fericiti cu totii!

http://community.webshots.com/user/r0isin
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

ancuta06 spune:

Multumim, fetelor, pentru urari.
Sa aveti bebici frumosi si sanatosi...

Pupici...

Ancuta

http://community.webshots.com/user/Busch_family