Alex, minunea vietii noastre

Am sa incep cu inceputul, asa dar cand nu au mai venit "rusii" am facut un test de sarcina ca sa ma conving ca nu sunt gravida si... au iesit doua linii roz. Un amestec de mirare (pentru ca nu planificasem un bb) si incantare, si iarasi mirare. Mi-a trebuit ceva timp sa constientizez cu adevarat. Ne-am anuntat parintii, socrii, bucurie mare ca era un bb dorit de toata lumea. Era primul nepot la ambii bunici
Din luna a doua am avut probleme, am inceput tratament, se rezolvase, dar in 2.1/2 luni s-a pornit o hemoragie de nu mai stiam de mine. S-a descoperit ca aveam placenta preavia si din cauza contractiilor incepuse sa se dezlipeasca placenta. Am ajuns la spital, m-au pus la perfuzii si tot felul de medicamente. Eram singura atunci, aveam ceva dureri fizice dar cele sufletesti sunt indescriptibile. Il iubeam pe bb din tot sufletul meu. Atunci am plans pentru prima data, am plans cu lacrimi de sange, de suferinta.
Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a lasat copilul. Am facut tratament pana la 7 luni, multe ecografii, era fotogenic, mai ales dinspre fundulet, ne facea cum mana. Cand s-a implinit sapte luni imi venea sa ies pe strada si sa pup pe toata lumea de drag pentru ca stiam ca daca o sa nasc o sa aiba sanse sa traiasca. Sansele se marise de la 20% la 90%
Aveam data probabila sa nasc pe 5 mai. Pe la mijlocul lui martie am fost la munte pentru ca vorbisem cu doctorul meu si era si el plecat intr-o localitate din apropiere. Apoi pe la sfarsitul lui martie sotul meu a hotarat de fapt mai mult m-a fortat sa stau acasa (adica sa nu mai vin la Bucuresti cu el, noi fiind studenti amandoi). Am ramas desi eram suparata si nu voiam. Marti (1 aprilie) nu m-am simtit bine si am stat in casa toata ziua. Miercuri, 2 aprilie, era o zi frumoasa, frumoasa.
Abia acum incepe poveste cea fericita.
Miercuri m-am plimbat, m-am vazut cu multa lume, si era asa de frumos afara. Ma gandeam ca mai am 1 luna si 3 zile pana nasc, asa ca la sfarsit de saptamana sa ma intorc cu Dragos la Bucuresti. In timpul plimbarii am simtit ca era ceva deosebit. Dupa amiaza am stat in pat, iar pe la 5 dupa amiaza avand multe intrebari si simtind ca ceva se intampla l-am sunat pe doctorul meu care a venit saracul intr-un suflet chiar daca era obosit ca era dupa drum. Mi-a facut un control si a ajuns la concluzia la care ma temeam dar nu voiam s-o cred: mi se rupsese apa. M-a lasat masca atunci cand a zis "Peste o ora nastem?" Cum adica "nastem?" ca eu nu vreau sa nasc. Dar nu era dupa mine ci dupa bb asa ca la 8.30 eram in sala de operatii. Eu imi pierdusem pe undeva pe hol tot curajul. Desi nu avusesem nici o durere pana atunci cand ma pregateau pe masa de operatii m-au luat dintr-o data niste contractii groaznice. Am inceput sa plang dar o asistenta mai batrana a stiut cum sa-mi dea curaj. De la plans am dat in ras cand doctorul a inceput sa faca glume pe seama mea si avea o boneta albastra cu stele si luni albastre. Dupa ce m-au impaturit in cearceafuri sterile, m-au dat cu iod care era receee. Domnul doctor imi promitea ca imi face o operatie, frumoasa de tot, asa ca pentru mine, sa nu se vada la mare. Si asa a fost. La 9 fara 5 min am intrebat cat e ceasul si apoi s-a rupt filmul. Am auzit ca prin vis vocea inconfundabila a dostorului "Adina, ai un baiat de 2.800" Apoi cam toate neplacerile de la reanimare (scos sonda din gat, vomat, "ia iute, a mancat portocale dupaamiaza", asistenta imi repeta "Adina respira" si eu ziceam, "a, da, uitasem" si durerea de burta, de mana de la perfuzii).
A doua zi m-a dat pe salon, la 3 am vrut sa ma duc la bb pentru ca nu voiau sa mi-l aduca, dar nu am putut. Dar la 9 seara am mers mai mult tinuta de pereti, dar am ajuns. Era primul de la usa. Il chema cezar pe atunci, Acum e Dragos Alexandru. L-am vazut, l-am luat in brate, era cel mai frumos , era al meu. Numai un parinte stie ce inseamna sa-ti tii copilul in brate. Si de atunci am pentru cine trai: Dragos Alexandru si Dragos Ionut, tatal lui "miezul".
Acum Alex are 9 luni si 1 saptamana, un dintisor, a zis mama si tata si ne-am topit de drag, merge tinut de maini, si e iubirea tuturor.

P.S. Multumiri din suflet pentru domnul doctor Chirea Sorin care a facut tot ce e omeneste posibil ca sa vina pe lume Alex, primul meu copil.


Adina si dragalasii ei

papadie spune:

Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii
mici lui Alexandru:-)

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

ane2 spune:

Ai un baietel dulce foc!!!
Sa-ti traiasca

Anita+bb Rachella 39W
http://community.webshots.com/user/sugarbabe134

Anina_n spune:

Dragos-Alexandru, frumos nume si drag mie ! Asa il cheama pe primul baiat al prietenei mele din copilarie. Sa va traiasca minunea mica !

Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

Alina spune:

Sa va traiasca baietelul,sa fie sanatos si ascultator!
Si eu am nascut o fetita minunata pe 2 aprilie,dar in 2002.

Alina

orzu irina spune:

Sa fiti sanatosi si voiosi!

irina, mama lui Alex
http://community.webshots.com/user/orzuirina

danais spune:

Felicitari, sa va creasca baiatul mare, sanatos si fericit, ca de frumusel, vad ca e frumusel foc.

Daniela si Denisa

ruxi spune:

Felicitari, sa aiba mult noroc in viata si multa sanatate!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 4 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

oana cretu spune:

Sa va traiasca si sa auzim numai de bine de el! E un scumpic!

oana-cannes