DESPRE VEGHE

Cheia care ne va face stapani pe natura launtrica e ruginita de la potop.
Ea se cheama: veghe.
A veghea este totul.
Omul este ferm convins ca vegheaza; dar in realitate e prins intr-o plasa de somn si vis pe care chiar el a tesut-o. Cu cat plasa e mai stransa, cu atat mai puternic domneste somnul. Cei ce sunt agatati in ochiurile ei dorm trecand prin viata ca o cireada de vite duse la abator, indiferenti si fara nici un gand in cap.
Cei ce viseaza vad prin ochiurile plasei o lume zabrelita, ei nu observa decat niste deschideri inselatoare, actioneaza in consecinta si nu stiu ca aceste tablouri sunt pur si simplu resturi fara sens dintr-un intreg enorm. Visatorii astia nu sunt, asa cum poate ai crede, fantastii si poetii; sunt cei ce muncesc, cei fara de odihna de pe lume, cei impinsi de nebunia actiunii. Ei seamana cu niste scarabei urati si trudnici care se catara pe ceva neted si cad odata ajunsi sus. Ei spun ca vegheaza, dar ceea ce iau drept viata este in realitate doar un vis, dinainte determinat pana in cele mai mici amanunte si sustras vointei lor.
Au existat si mai exista inca vreo cativa oameni care au stiut foarte bine ca viseaza, pionierii ajunsi pana la bastioanele indaratul carora se ascunde eul vesnic treaz – clarvazatori precum Descartes, Schopenhauer si Kant. Dar ei nu aveau armele necesare intru cucerirea fortaretei si chemarea lor la lupta nu i-a trezit pe cei ce dormeau.
A veghea e totul.
Primul pas catre acest tel e atat de simplu ca orice copil il poate face. Numai cineva cu spiritul deformat a uitat mersul si sta paralizat in picioare fiindca nu vrea sa se lepede de carjele pe care le-a mostenit de la inaintasi.
A veghea e totul.
Vegheaza in tot ceea ce faci ! Nu te crede deja trezit. Nu, tu dormi si visezi.
Aduna-ti toate fortele si lasa sa ti se prelinga in trup acest sentiment: acum, veghez !
Daca iti va izbuti, vei recunoaste de indata ca starea in care erai arata acum ca atipire si somn.
Acesta este primul pas sovaitor pe drumul lung, lung, ce duce de la sclavie la atotputernicie.
Inainteaza astfel din trezire in trezire.
Nu exista gand suparator pe care in felul acesta sa nu-l poti alunga. El ramane undeva inapoia ta si nu te mai poate atinge. Te inalti peste el precum coroana unui copac peste crengile uscate.
Durerile se indeparteaza de tine ca frunzele vestede atunci cand veghea iti cuprinde si trupul.
Baile reci ale brahmanilor, noptile de veghe ale discipolilor lui Budha si ale ascetilor crestini, chinurile fachirilor hindusi nu sunt altceva decat rituri incremenite indicand ca acolo se inalta odinioara templul celor ce se straduiau sa vegheze.
Citeste sfintele scripturi ale tuturor popoarelor de pe Pamant. Prin fiecare trece ca un fir rosu stiinta secreta a veghei. Ea este scara lui Iacob, care se lupta toata „noaptea” cu ingerul Domnului, pana cand se face „zi” si obtine victoria.
Trebuie sa urci de pe o treapta pe alta a trezirii daca vrei sa invingi moartea.
Treapta deja inferioara se numeste: geniu.
Cum ar trebui oare sa numim treptele superioare ? Ele raman necunoscute multimii si trec drept legende.
Povestea Troiei a fost considerata o legenda pana cand, in cele din urma, un om a gasit curajul de a face el insusi sapaturi.
Pe drumul trezirii, cel dintai dusman pe care il vei intalni va fi propriul tau corp. El se va lupta cu tine pana la primul cantat al cocosilor. Dar daca vei zari lumina veghei eterne ce te indeparteaza de somnambulii care se cred oameni si care ignora ca sunt zei adormiti, atunci va disparea si somnul din corpul tau, iar universul ti se va supune.
Atunci vei putea face minuni de vei voi si nu vei mai fi constrans sa astepti precum un sclav umil ca un zeu fals si crud sa catadicseasca sa te umple de daruri sau sa-ti taie capul.
Fireste, fericirea de caine bun si credincios, aceea de a sluji un stapan, nu va mai exista pentru tine – dar fii sincer fata de tine insuti: ai vrea oare, chiar si acum, sa fii in locul cainelui tau ?
Nu te lasa inspaimantat ca nu-ti vei atinge scopul in viata aceasta. Cel care a gasit drumul se intoarce intotdeauna in lume cu o maturitate interioara ce-i face posibila continuarea muncii incepute. Se naste ca „geniu”.
Poteca pe care ti-o arat este presarata cu evenimente stranii: morti pe care i-ai cunoscut se vor ridica si-ti vor vorbi ! Sunt numai imagini ! Siluete luminoase iti vor aparea si te vor binecuvanta. Sunt numai imagini, forme iscate de trupul tau care, sub influenta vointei tale transformate, va muri de o moarte magica si va deveni spirit, la fel cum gheata atinsa de foc se topeste in aburi.
Cand vei fi despuiat in tine cadavrul, atunci doar vei putea spune: acum somnul s-a indepartat de mine pentru totdeauna.
Atunci se va savarsi minunea in care oamenii nu pot crede – pentru ca, inselati de simturi, ei nu inteleg ca materia si forta sunt acelasi lucru – anume ca, chiar de vei fi ingropat, in sicriu nu va fi nici un cadavru.
Doar atunci vei putea deosebi intre ce e realitate si ce aparenta. Cel pe care-l vei intalni nu va putea fi decat unul dintre aceia care au urmat drumul inaintea ta.
Toti ceilalti sunt umbre.
Pana aici, nu stii daca esti creatura cea mai fericita sau cea mai nefericita. Dar nu te teme de nimic. Nici unul dintre aceia care au apucat-o pe calea veghei, chiar daca s-a ratacit, n-a fost parasit de calauze.
Vreau sa-ti dau un semn dupa care vei putea cunoaste daca o aparitie este realitate sau naluca: daca se apropie de tine, daca ti se tulbura constiinta, daca lucrurile din lumea exterioara sunt imprecise ori dispar, ai grija ! Fii prudent ! Aparitia nu-i decat o parte din tine insuti. Daca n-o intelegi, e doar o naluca lipsita de consistenta, un hot care-ti consuma o parte din viata.
Hotii care fura forta sufletului sunt mai rai decat hotii de pe lume. Ei te atrag ca niste spiridusi in mlastinile unei sperante inselatoare ca sa te lase singur in tenebre si sa dispara pentru totdeauna.
Nu te lasa orbit de nici o minune pe care par sa o faca pentru tine, de nici un nume sacru pe care si-l dau, de nici o profetie pe care o rostesc, nici macar daca se implineste; ei sunt dusmanii tai de moarte, alungati din infernul propriului tau trup si cu care tu lupti pentru dominatie.
Afla ca fortele magice pe care ei le poseda sunt chiar ale tale – deturnate de ei ca sa te tina in sclavie. Ei nu pot trai in afara vietii tale, dar daca ii invingi se prabusesc, unelte mute si docile pe care le vei putea folosi dupa plac.
Nenumarate sunt victimele pe care le-au facut printre oameni. Citeste istoria vizionarilor si a sectarilor si vei afla ca poteca pe care o urmezi e presarata cu cranii.
Inconstient, omenirea a inaltat impotriva lor un zid: materialismul. Zidul acesta este o aparare infailibila, e o imagine a corpului, dar si un zid de inchisoare care opreste privirea.
Astazi ei sunt imprastiati si fenixul vietii launtrice invie din cenusa in care a fost multa vreme culcat ca mort, insa si vulturii dintr-o alta lume incep sa bata din aripi. De aceea, baga de seama. Cantarul pe care-ti vei pune constiinta iti va arata cand poti avea incredere in aceste aparitii. Cu cat e mai treaza, cu atat ea se va inclina in favoarea ta.
Daca vreo calauza, vreun frate din alta lume spirituala vrea sa iti apara, trebuie sa o poata face fara a-ti despuia constiinta. Poti sa-l atingi cu mana ca Toma necredinciosul.
Ar fi usor sa eviti aparitiile si primejdiile lor. N-ai decat sa te comporti ca un om obisnuit. Dar prin asta ce-ai castigat ? Ramai un prizonier in inchisoarea trupului tau, pana cand calaul „Moarte” te va duce la esafod.
Dorinta muritorilor de a vedea fiintele supranaturale e ca un strigat ce trezeste chiar si fantomele din infern, pentru ca o astfel de dorinta nu e pura; pentru ca e aviditate mai curand decat dorinta, pentru ca vrea sa „ia” intr-un fel sau altul, in loc sa strige ca sa invete sa „dea”.
Toti cei ce considera pamantul o inchisoare, toti cei cucernici care implora eliberarea evoca fara sa-si dea seama lumea spectrelor. Fa-o si tu. Dar constient.
Pentru aceia care o fac inconstient exista oare vreo mana invizibila care sa-i scoata din mlastina in care se afunda ? Nu cred.
Atunci cand pe drumul trezirii vei traversa regatul spectrelor, vei recunoaste treptat ca ele sunt pur si simplu niste ganduri pe care poti dintr-o data vedea cu ochii. De aceea iti sunt straine si par niste creaturi, caci acest limbaj al formelor e diferit de cel al creierului.
Atunci a sosit momentul cand se savarseste transformarea: oamenii care te inconjoara vor deveni spectre. Toti pe care i-ai iubit vor fi dintr-o data larve. Chiar si propriul tau trup.
Nu se poate imagina o singuratate mai teribila decat a pelerinului in pustiu si cine nu stie sa gaseasca izvorul viu, moare acolo de sete.
Tot ce spun eu aici se gaseste in cartile celor cucernici din toate popoarele: venirea unei noi imparatii, veghea, biruinta asupra trupului si singuratatea. Si totusi, o prapastie de netrecut ne desparte de acei cucernici: ei cred ca se apropie ziua cand cei buni vor intra in rai, iar cei rai vor fi aruncati in iad. Noi stim ca va veni o vreme cand multi se vor trezi si vor fi despartiti de cei ce dorm si nu pot intelege ce inseamna cuvantul veghe. Noi stim ca bunii si raii nu exista, ci doar ceea ce este drept si ceea ce este fals. Ei cred ca a veghea inseamna sa-ti pastrezi simturile lucide si ochii deschisi noaptea, astfel ca omul sa-si poata face rugaciunile. Noi stim ca veghea este trezirea eului nemuritor si ca insomnia trupului ii e consecinta naturala. Ei cred ca trupul ar trebui neglijat si dispretuit, fiindca e pacatos. Noi stim ca nu exista pacat; trupul e inceputul lucrarii noastre si noi am pogorat pe Pamant ca sa-l preschimbam in spirit. Ei cred ca ar trebui sa traim in singuratate cu trupul nostru ca sa purificam spiritul. Noi stim ca spiritul trebuie sa mearga mai intai in singuratate, ca sa transfigureze trupul.
Doar tie iti ramane sa alegi drumul de urmat: pe al nostru sau pe al lor. Trebuie sa hotarasti dupa propria-ti vrere.
Eu nu am dreptul sa-ti dau sfaturi. E mai salutar sa culegi dintr-un pom un fruct amar dupa propria ta hotarare, decat sa te uiti la un fruct dulce la sfatul altora.
Dar nu fa ca multi care stiu ca sta scris: cercetati totul si pastrati doar ce-i mai bun. Trebuie mers inainte, nimic cercetat si luat primul lucru ce iese in cale.

DARAEL

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

Imi_incep_viatza spune:

Noi stim ca bunii si raii nu exista, ci doar ceea ce este drept si ceea ce este fals....
Cantarul pe care-ti vei pune constiinta iti va arata cand poti avea incredere in aceste aparitii.........................................................................................................................

DARAEL spune:

Frumos raspuns !

DARAEL

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT