Nasterea dolofanului nostru de 4,900 Kg

Partea I:
Iata ca a venit si prima ninsoare pe anul acesta si in atmosfera creata de spiritul Craciunului care se apropie vreau sa astern pe hartie nasterea printisorului nostru Andrei care ne-a schimbat viata complet, dandu-i un nou sens.
Era dimineata de 6 decembrie cand toti copii cuminti cauta nerabdatori in ghetute sau cizmulite sa vada ce le-a adus mosul Nicolae si anul acesta; fireste, cred ca si noi am fost printre ei deoarece, dupa exact noua luni de asteptari iata ce s-a intamplat:

Sambata dimineata pe la ora 10 ma trezesc, dau sa ma ridic din pat cand brusc simt cum ceva cald, in cantitate ft mica tasneste usor. Am zis, "oooops! Asta e!" si vechea dilema in cazuri ca acesta a pus stapanire pe mine: s-au rupt membranele sau "sa-mi fie rusine!" am facut putin pe mine? Burtoiul meu imens nu prea mai era in stare de buna bucata de vreme sa se tina batzos si sa colaboreze ca altadata si apasa pe toate cele presandu-le si grabind de fiecare data viteza de ajuns la baie; si totusi niciodata nu se intmplase rusinoasa problema; asa ca trasei concluzia ca de data asta ceva sigur s-a intamplat! La baie am observat traditionalul dop ale carui cantitati erau destul de insemnate pt a fi bagata in seama problema.
Si-atunci zic, ce sa fac, sa il trezesc oare pe sotiorul meu? Sau mai astept sa vad ce se intampla? Fireste ca nu l-am trezit, doar mai avusesem o alarma falsa, nu vroiam sa ma grabesc si oricum trebuia sa il las sa se odihneasca in eventualitatea desfasurarii fericitului mult-asteptat eveniment.
Mi-am facut de graba un dus si am venit la calculator fireste (dupa aer, necesitatea noastra numarul doi), am intrat aici pe forumul desprecopii.com care avea intodeauna darul sa ma linisteasca, in speranta sa mai aflu ceva noutati si sa gasesc un raspuns la dilema mea.
M-am gandit sa o sun pe profesoara ma de la cursurile de Lamaze pe care o stiam ft de treaba si gata sa imi lamureasca dilema pe care stiam ca o avusese si ea.
Zis si facut, bineinteles ca a fost de parere ca probabil membranele sunt partial rupte si ca ar fi bine sa imi sun doctorul sa stie deoarece era si ziua de mos Nicolae si riscam sa nasc cu cine se nimerea. Am sunat pe la 10,30 si fireste ca nu a raspuns nimeni. Mi-am zis ca oricum de obicei doctorul meu Parvu era de garda sambata si ca probabil va fi acolo, nu mai insist la telefon.
Intre timi s-a sculat si sotiorul meu caruia i-am zis “baiete, pregateste-te ca s-ar putea sa mergem la spital; inca nu e groasa dar va fi in curand, mai asteptam pana la 12, intre timp facem bagajul”. Sotul meu a zis ok (asa e el mai calm, nu intra usor in panica si oricum de cand astepta si el momentul...) s-a dus si el la calculator si-a inchis problemele cele mai stringente (noi suntem amandoi ing. programatori si lucram si de-acasa chiar si sambata, duminica) intr-un sfert de ora fiind gata zicandu-mi mie hai;
Bineinteles ca eu nu eram grabita de loc tot asteptand sa se mai intample ceva si alergand de colo colo prin casa tot mai punand cate ceva in bagaj pana cand la un moment dat simt iar aceasi problema si zic: gata, e clar haide fugutza la spital ca se ingroasa gluma! Dar inainte de a pleca mi-am zis ca nu pot pleca nefardata si aranjata la intalnirea cu puiul meu (am vazut ca asta e o probleme generalizata la viitoarele mamici) si pe fondul bombanelilor sotzului ca ce imi trebuie mie machiaj cand eu stau sa nasc, m-am facut fireste frumoasa ca de....doar plecam la marea intalnire cu puiutul meu! In sfarsit, iata-ne si cu bagajul in usa si p-aci ti-e drumul spre spital.

Partea II a:

Dupa mai putin de jumatate de ora am ajuns si la Spital (Elias) unde aparent era liniste;
Ajung acolo, ma duc la camera de garda sa imi fac foaie de prezentare, ma intreaba fata aia de-acolo daca de data asta chiar am venit sa nasc, ii zic ca eu cred ca da si imi spune ca medicul meu, dr.Parvu nu e de garda; Ei zic ...lasa ca o sa il sun si sigur o sa vina de-acasa ca doar e baiat de comitet! Mi-au facut fisa, a venit o fata cu carutzul ala cu rotile obligandu-ma sa stau acolo ca un papitzoi sa ma duca sus la maternitate; eu ma opun , zicandu-i stai draga ca eu inca nu sunt asa bolnava, pot merge pe picioarele mele, ea nimic, c-asa e procedura; zic, ok daca asa e procedura ... ne conformam, cu toate ca ma simtezam ca dracu, ma bufnea si rasu' ca eu femeie sanatoasa tanara si in putere sunt dusa in halul asta...in fine…. Ajungem sus la maternitate, ma iau niste fete asistente in primire, spun a cui pacienta sunt, raspund si e cheamat doctorul de garda: dr. Rotaru. Am intrat acolo impreuna cu sotzul meu caruia trebuia sa ii dau hainele sa le duca acasa iar intre timp domnu' director Sorin Oprescu tocmai venea intr-o vizita spontana (sau cel putin asa mi s-a parut) impreuna cu cineva caruia ii arata si explica de zor probabil; mi s-a parut fireste de treaba, a luat o fata la intrebari pe-acolo care tocmai debarasa micul dejun
dar in rest parea ft cumsecade, nu tunete, nu fulgere cum fac de obicei directorii (oricum e unul dintre putinii oameni de admirat dintre politicieni, parerea mea...”-dati-mi voie!”).
Revenind… tocmai se auzeau din sala de travalii niste gemete si tipete cu un numar de decibeli destul de ridicat, numai bine sa imi "ridice" putin moralul. Imi zic sa nu ma impacientz, de fapt numai asta aveam in cap, sa fiu calma, sa imi pastrez cumpatul si simtul umorului ca va fi o zi lunga si voi avea mare nevoie de ele. Vine si asitenta, d-na Tutzi care zice ca ea nu crede ca s-au rupt membranele dar in fine... doctorul de garda tocmai asista o nastere iar intre doua contrcatii probabil cu dilatatie 7,8,9 ale fetei vine si ma consulta si pe mine, ma intraba a carui pacienta sunt, a drului Parvu zic a nu stiu cata oara, ma consulta zice da, probabil membranele sunt rupte, da dispozitii la asistenta si zice ca se ocupa putin mai tarziu de mine sa termine nasterea. Intre timp ma schimb in tinuta sexy de spital si astept sa il sune totusi cineva pe drul meu dupa cum spunea chiar el ca se va intampla. Nu auzeam nimic de genul asta si pana la urma am intrebat pe-acolo care e procedura cu care doctoral meu sa fie anuntat si mi se zice ca daca am numarul lui de mobil pot sa il sun!
Zis si facut: buna ziua domnu' doctor, va deranjez, ce faceti? ca eu sunt la spital, zic. Eu tocmai descarc bagajele, am ajuns la Dragasani aud de capatul celalalt! Ce dracu cautati acolo dom dr. zic (in gandu' meu fireste); si eu ce fac acu’ domnu' doctor zic aolindu-ma intr-una la telefon? Pai fir-ar sa fie zice domnu dr. odata plec si eu pe luna din Bucuresti si tocmai acum te-ai gandit sa nasti! Pai si eu ce fac acum domnu' doctor?ma repet eu. Ma linisteste el asa cat de cat spunandu-mi ca a vorbit cu medicul de garda si ca o sa aiba grija de pacientele lui, ca o sa fie bine, nu prea aveam eu incredere dar zic, asta e viata, fireste ca asa se intampla conform legilor lui Murphy! Imi ureaza succes si ...gata convorbirea. Ii spun sotului care ma linisteste si el spunand ca la acest spital sunt toti doctori buni si ma intorc din nou in maternitate. Acolo mi se repartizeaza un pat, mi se face traditionala si "minunata" clisma, infirmiera ca si asistentele erau toate dragutze, trebuie sa recunosc ca m-am simtit excelent in spital daca se poate spune ca te poti simti bine intr-un spital... atunci Elias se numeste acela.
Revenind la clisma... de fapt hai sa trecem peste ;) si ajung la partea cu perfuzii, mi se introduce o perfuzie de oxitocina si sunt sfatuita sa stau cumintica pana vine dom doctor sa discutam. Stau eu ce stau pe-acolo, se auzeau tipete groaznice de la cea care nastea, intre timp au mai internat o fata care avea deja dilatatie 3 si care imi va fi in continuare colega de travaliu. Eu cer voie sa mai ma duc pe la sotzul meu sa il tin si pe el la curent, plec cu pomu' de perfuzii dupa mine, sotzul meu ma intreba ce e cu ele, ii spun si il trimit acasa in ideea sa se odihneasca, sa rezolve ce mai e de rezolvat si sa vina mai tarziu. El pleaca iar eu ma intorc in sala de travalii, iau ziarul ma apuc sa il rasfoiesc, intre timp colega de travaliu incepe sa se vaite si ea, incepe si la mine contractiile, dar durerile sunt inca suportabile. Cred ca se facuse deja 15-16 dupa masa iar la mine nu se intrezarea cine stie ce situatie mai avansata! In schimb la colega de travaliu, dupa gemete si vaicareli da. Slava domnului ca intre timp nascuse si cealalta fata (am auzit un planset de bebe si m-am umplut de bucurie de parca era al meu) de unde se auzeau tipete mari si acum doctorul croseta de zor la ea, era usa deschisa dar mie mi-era frica sa ma uit. Dupa ce termina cu ea a venit si la noi domnu’ doctor sa ne intrebe detaliile: analize, sarcina si tot ce se putea spune despre sarcina; ii dau hartzoagele, ii povestesc cate in luna si in stele, ii spun ca eu am stabilit cu d-rul meu ca vreau epidurala; Intre timp se intetesc si la mine durerile, le intampin cu zambete ca sa mearga usor treaba dupa cum studiasem eu problema si incerc sa ii explic si colegei de travaliu care tipa de zor cum sa respire ca sa oxigeneze copilasul si sa ii fie mai usor, sa mearga nasterea mai repede, dar nimic...ea o tinea pe a ei ca mai bine moare in momentul ala...zic ooopps ce m-asteapta si pe mine...ce imbarbatanta atmosfera...la mine perfuzia se consumase trei sferturi, dureril erau maricele, iar contractiile la 2 minute. Deocamdata pe mine ma lasasera mai usor ca sa poata sa nasca mai intai celalata fata si dupa aceea sa se poata ocupa si de mine. In sfarsit...i se termina durerile, naste un baietel, Alexandru care era al 4 lea pe ziua respectiva din ce am inteles iar al meu va fi al 5 lea. Dupa ce termina doctorul de tzesut itzele si la ea, ia o pauza si dupa aceea vine si la mine; il intreb: iar controlul acela pana in gat domnu’ doctor (ca eu as ail simtisem, imi venea sa ma urc pe pereti? imi raspunde ca da, face CTC-ul peacolo, concluzia ... nu mi-o spune cu toate ca o cer. Ii spun iar ca eu vreau epidurala iar el imi spune ca e dezavantajos ca el crede ca copilul (scuzati cacofonia!) e mare si s-ar putea sa incurce epidurala eu o tin pe-a mea ca nu, ca asa mi-a promis domnu' doctor ca se poate; el imi spune ca nu au truse si anestezist la dispozitie.
Deja incepusem sa intru in panica putin, zic "-eu il trimit pe sot sa se faca trusa daca nu aveti si il sun pe drul meu sa vedem ce zice de asta"; "-ok, suna-l!"; zis si facut, il sun pe docorul meu si ma vait la el ca aici nu vor sa imi faca epidurala si ca el mi-a promis ca se poate! Imi explica si doctorul meu catrebuie sa asteptam dilatatie 4, 5 ca sa luam o decizie, sa vedem cat e de mare copilul ca s-ar putea sa fie nevoie de cezariana. Zic, ok, ma linistesc ca daca o spune si doctourul meu inseamna ca asa e, nu ma pacaleste (eu stau cam prost la capitolul incredere) si mai ma linistesc.
Intre timp se facuse in jur de 19 - 20, ma suna doctorul meu Parvu de la chiolhanu' de la Dragasani, ma intreaba ca de ce nu i-am spus ca apar cu dom. prof. Vladareanu la emisiunea Madam cu tema despre copii (eu facand exercitii Lamaze la Giulesti in acea emisiune), ii raspund ca nu era cazul sa fiu vazuta asa umflatzoasa cum eram de pre multa lume, si imi spune ca a vorbit cu profesorul si au hotarat sa imi faca cezariana, ca o sa vina dansul pe la 10 si sa ma pregatesc de operatie. Din acel moment m-am linistit complet. Mi-a urat succes si m-am simtit fericita in acel moment ca in sfarsit se rezolva problema! Nu steam de fapt ce ma asteapta.

Partea a III a:

Intre timp se schimbase si tura la asistente, sunt luata si aranjata putin pt operatie, o rog pe una din asistente, o fata tinerica dragutza foc care nu avea ecuson si care din pacate nu stiu cum o cheama dar m-a impresionat cat dedragutza e (de fapt le-am intrebat cum de gaseste domnu’ Oprescu numai fete asa dragute si le aduce toate acolo? Si de ce nu mai trimite si prin alte parti pe la alte spitale?). Il sun pe sotz care deja era nerabdataor, se pregatea sa vina ca nu mai putea sta acasa asteptand, ii spun ce s-a hotarat, cezariana la ora 10, el zice ca poate e mai bine asa si ma pun pe citit ziarul in asteptare. Intre timp soseste si dom. Professore Vladareanu mai devreme decat era programat adica la 9 si 20, sunt umflata pe sus, o rog totusi pe asistenta cea tanara si draguta sa imi faca si mie poze cu bebitzu cand il scoate si cu dom.doctor, ea imi promite ca o sa incerce, ii las geanta cu bagajul meu in primire si ….sunt asezata iar in aberatia aia de carucior cu rotile pt imbarcarea la etajul 3 parca, la sala de operatii…ajungem acolo, intreb eu politicoasa “bucurosi de oaspeti?” sunt dezbracata la pielicica goala, intr-un ritm ametitor de clantanit din dinti, doctorul anestezist ma ia in primire cu dragalasenie, de altfel mi-a placut si de el, Popescu il chema, il intreb amanunte despre anestezie, imi infige si el un ac in vena, sunt acoperita de cearceafuri, legata si ambalata gata pt operatie; intre timp il admir pe domnu’ Profesor cand se imbraca de operatie si isi pune bonetica pe cap aceea haioasa, el ma intraba ce varsta am, 29 zic, anestezistul imi ureaza “sweet dreams!” mi se taie filmul, si ma trezesc cum cineva ma striga pe nume si ma intraba daca recunosc persoana de langa mine. Fac un mare efort si deschid un ochi, il vad pe sotziorul meu care imi povestea de zor ca avem un dolofan de 4,9 kg, 54 cm, ca e bine, ca are un par negru si des pe cap. Fireste ca pe moment nu prea am compilat ce mi se spunea, auzeam tot ca prin vis. Cand am ramas singura in sala de la reanimare durerile mi le-am alinat, pe langa perfuzii si algocalmine ce mi se administrau, cu gandul ca a doua zi imi voi vedea minunea mea de copilas, pe care o asteptasem cu atata nerabdare 9 luni de zile si care in sfarsit se hotarase sa vina in viata noastra adus de mosul care aduce daruri la copii si ii ocroteste, Nicolae si de domnu’ doctor caruia ii multumesc si pe aceasta cale ca totul s-a terminat cu bine.
Asta a fost povestea nasterii buburuzei mele, am impartit-o in trei parti deoarece poate fi plictisitoare, fiecare citeste ce il intereseaza din ea; va multumesc oricum ca “m-ati ascultat” si va doresc la toate viitoarele mamici nastere usoara si bebelusi sanatosi si mancaciosi ca al meu!

Desumflatzel (fost Umflatzel)

papadie spune:

"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

Irinel spune:

Felicitari Umflatel!!! Refacere grabnica, sa va traiasca baietelul, sa fie sanatos si fericit (si voi pe langa el).
Tare imi plac povestile despre nasteri adevarate. Ma pregatesc si eu usor-usor!

Cu drag,

Irina si bebe(ii?) din burtica

saptamana 16 (DPN 9 iunie)

ad_risnov spune:

Felicitari, Umflatzel!!! Sa va traiasca voinicul, sa fie sanatos si norocos!!!
Ai fost o curajoasa, iar povestea voastra este f.f. frumoasa!
Refacere rapida!
Adrianain 33 de saptamani

layla spune:

Felicitari!!!!
Sa va traisca dolofanul!
M-a amuzat teribil povestea voastra, multa sanatate si refacere cat mai rapida!
Layla cu BB Dulci in 37 saptamani

iuliana c spune:

Felicitari Umflatel!
Ai fost curajoasa .Povestea ta este spusa fff haios si ne da incredere si noua.Sa fiti sanatosi tu si sotul si sa va bucurati de comoara voastra.Insanatosire grabnica si un


iuliana13 saptamani

Laura _Oprescu spune:

brava tie si felicitari, umflatica-dezumflatica...

alinkav spune:

Felicitari Umflatzel!
Ne-ai luat-o inainte, ca bebe la meu a avut 4,5 la nastere, si nu credeam ca va mai depasi cineva "recordul" nostru de la "mamici de noi-dec".
Pupici si felicitari ptr bebelus!

alina si bb Alex

Eryka spune:

Felicitari

Eryka & sufletzelul din burtica --->18 saptamani

Florys spune:

Felicitari si bine ai venit bebe scump.

Flory

adriana spune:

Felicitari Umflatel
si dodoloata mea de 4,100 kg a venit tot de Mos Nicolae .. suntem sarbatoriti in aceeasi zi. Felicitari si refacere rapida.
Adriana Codrin si Olguta