Ce faci cand simti ca EL nu-i "alesul"?!

Habar n-am ce vreau sa scriu....simt doar nevoia sa vorbesc cu voi.....
Ati avut vreodata sentimentul ca orice-ati face e in zadar, ca oricat de mult ai incerca sa te schimbi sau sa faci compromisuri, nimic nu se schimba in fapt?
Incep sa cred ca eu sunt de fapt "problema", orice-as face nu reusesc sa ma adaptez, nu reusesc sa iubesc neconditionat. Ce tampenii pot sa spun....iubirea trebuie sa fie neconditionata, deci concluzia e una singura, eu nu's capabila sa iubesc, sau inca nu am gasit pe cel care sa ma faca sa ma indragostesc cu adevarat. Parca tot ce se intampla in viata mea e un lung sir de compromisuri....care nu se mai termina.....uneori imi creaza iluzia ca iubesc, dar se spulbera atat de usor.......
Am gasit de fiecare data scuze si pretexte, cele mai noi sunt ca's gravida, asa ca acum dau vina pe "starea mea emotionala" care e mult prea instabila .... Dar in sinea mea stiu ca e de fapt doar un pretext, imi cladesc o lume a mea, de vis, in care ma inchid de multe ori si refuz sa vad realitatea... Inchid ochii, strang din dinti si merg mai departe, prefacandu-ma ca nimic nu s-a intamplat ori de cate ori cineva incearca sa ma trezeasca la realitate.
Am tot timpul impresia ca merg intr-o directie gresita....incerc sa ma regasesc pe mine, cea de alta data si nu mai pot....timpul si-a pus amprenta asupra mea....la fiecare noua relatie am mai facut cateva compromisuri, am schimbat fara sa-mi dau seama exact acele lucruri de care candva eram mandra, si incet incet am ajuns sa nu ma mai recunosc nici macar eu. Mi-as dori sa pot fi din nou cea de alta data, dar stiu ca nu se mai poate.
Asa ca stau si ma multumesc cu jumatati de masura, accept lucruri pe care in mod normal nu le-as accepta....si ce-i cel mai grav, am devenit o lasa..... de multe ori nu am nici macar curajul sa spun ceea ce gandesc de fapt.....
Hai ca v-am pliktisit destul......si n-am facut decat sa ma invart in jurul cozii.....de fapt nici nu stiu ce altceva as putea spune....

Mickyyy 25 saptamani

m34 spune:

Mickyyy, ce ai patit ?!
Nu esti singura care nu ti-ai gasit jumatatea (stiu ca asta nu te consoleaza...), iar pana nu o gasesti nu cred ca poti iubi neconditionat si din toata inima.
Pana una alta fi vesela ca vei avea
Sa vezi dupa nastere iubire neconditionata

Mickyyy spune:

Ce-am patit?! In seara asta sau in general?
In seara asta cineva (adica el) a reusit fara sa vrea sa ma readuca la realitate....si realitatea doare atat de rau.....si nu mai am forta sa fug de ea...trebuie sa o infrunt. Si pe de o parte mi-e teama s-o infrunt, iar pe de alta am obosit sa mai lupt contra ei.....
Stiu ca daca merg acum la culcare, e posibil ca pana maine sa uit, si incet incet sa revin in starea dinainte...Dar sunt constienta ca asta nu va rezolva problema, ci doar o va mai amana putin....
De multe ori reuseste sa ma faca sa ma simt iubita, dar ce folos.... Pana sa apar eu, in viata lui a existat altcineva, si pentru o perioada mult prea lunga de timp (10 ani). Si in viata mea a fost altcineva, asa ca amandoi suntem dupa cate o relatie "ratata". Numai ca eu m-am rupt mult mai usor de trecut, el n-a reusit s-o faca nici in ziua de azi....iar eu nu mai am forta sa lupt cu fantomele din trecutul lui, nu mai am rabdarea sa-l inteleg...... de fapt oricat as vrea s-o fac nu reusesc.

Mickyyy 25 saptamani

inaioana spune:

In viata fiecaruia a existat altcineva inainte daca nu ai 16 ani. Asta nu este o explicatie sau o motivatie pentru nimeni.
Cat despre faptul ca te face sa te simti iubita... asta e un lucru care are valoare in masura in care de asta ai nevoie. Dar mie mi se pare ca mai degraba ai avea nevoie sa simti tu iubire pentru el.
Bine... m-am bagat si eu in seama... Tu stii cel mai bine ce simti cu adevarat si cum stau lucrurile de fapt.
Oricum ar fi, incearca sa nu te simti singura!

inaioana spune:

Am recitit ce-am scris si mi se pare cam... sec. Nu asa vroiam sa sune. Pe de alta parte...as putea sa spun multe dar, ne cunoastem prea putin ca sa-mi permit asta.
Ti-as spune doar ca eu cred cu tarie ca trebuie sa ne aducem tot timpul aminte de noi asa cum eram in adolescenta si de toate idealurile noastre. Asta pentru ca majoritatea oamenilor ... se pierd pe parcurs si sunt inghitziti de maruntele probleme ale vietii si de compromisurile pe care le fac pas cu pas pana nu se mai recunosc. Si n-as vrea sa ma trezesc la 60 de ani si sa ma intreb unde e viata mea...
Poate ca suna patetic dar am aceasta stare mai speciala pentru ca chiar astazi am primit un mail de la cea mai buna prietena a mea care in ultimul an s-a indepartat treptat de mine si de ea insasi tot din cauza micilor compromisuri si a noii relatii. Si a ajuns ... sa nu se mai recunoasca si sa traiasca din inertie...
Nu stiu in ce masura am reusit sa exprim ceea ce simt dar ideea e sa incerci sa fii puternica si sa nu uiti de TINE si ceea ce ESTI cu adevarat!

tlaura spune:

Primul mesaj pe care l-ai scris, parca e scris de mine, intr-o zi nu prea buna. Cred ca toti trecem prin asta. Acum ai o stare depresiva, accentuata si de faptul ca esti insarcinata. Sa stii ca depresiile din timpul sarcinii nu sunt basme, si eu am trecut prin niste stari si aveam niste ganduri, ca acum ma ingrozesc cand imi aduc aminte.
Spune-mi, gandeai la fel si inainte de a ramane insarcinata? Poate da, poate nu, oricum eu nu am reusit sa inteleg din mesajele tale decat ca esti deprimata si nu esti sigura de iubirea dintr-e voi. Si ca nu toate visele din tinerete s-au transformat in realitate. Dar cine are toate visele implinite? Viata e frumoasa, dar si grea. Sunt putini aceea ale caror vise au devenit realitati; soti bogati, buni si frumosi ca niste printi, copii multi si fara probleme, cariere infloritoare... si lista ar putea continua. Dar, intodeauna exista un Dar... Asta e viata, iar fara compromisuri nu o poti trai. Totul e sa cunosti limitele, pana unde poti merge cu ele.
Nu stiu daca ai inteles ceva din ce am scris; eu am incercat doar sate fac sa te simti mai bine.
Te las cu bine pentru ca m-am intins cam mult, si sper sa treci cat mai curand de perioada asta.
Fruntea sus si mai departe! Nu uita ca vine un bb, trebuie sa fii puternica pentru el. Apropo's de bb, faptul ca vei da nastere unui sufletel nu te face sa te simti mai bine?
Pupici!
Laura, mama lui Andrei

anis spune:

Eu inclin sa cred ca treci doar printr-o stare mai proasta , poate fi chiar o mica depresie, un factor responsabil cu treba asta ar fi si sarcina. Se stie ca flutuatile emotionale in perioada aceea sunt foarte puternice.

Eu zic sa te bucuri de venirea bebelushului , iti spune asta o persoana care asteapta un bebelush de 3 ani si sa te intaresca Dumnezeu si poate ai sa descoperi si iubirea!



AniS

Freia spune:

Mickyyy imi pare rau ca esti tristutza. Cand ne-am intalnit mi-ai parut o persoana plina de viata, stapana pe tine (desi avusesesi o "mica discutie" cu prietenul tau in dimineata aceea).

Ca sa o citez pe tlaura, parca eram eu si starile mele cand am citit randurile tale. Si iti spun din pozitia unei femei care a facut si ea compromisuri si care a incercat din rasputeri sa redevina ce a fost odata... o fatza zambitoare, o minte odihnita, un suflet vesel si plin de bucurie. Am crezut ca lumea mea s-a terminat acum cateva luni... si a renascut cu bebe al meu. Are aproape patru luni si azi am realizat cat de seaca ar fi viatza fara ea... e adevarat ca simt nevoia de iubirea tatlui ei, dar ea a castigat. Si ea si eu avem nevoie de liniste, de dragoste, ne-o oferim reciproc cu zambete si incercari stangace de a vorbi, a "merge" atat cat poti la 4 luni.

Ce incerc eu sa-ti spun este ca viata ta abia incepe, si incepe in el mai frumos mod: cu bebe.

Sper din tot sufletul sa te regasesti si pe tine, si pe iubirea de care ai nevoie.

Numai bine,
Freia si bebe Alexa

http://community.webshots.com/user/freia_ro

A_Iulia spune:

Mikisor,
Probabil ca deja sunt de domeniul trecutului gandurile tale negre...
Da, multe trecem prin asta...Dar ne trezim ca dintr-un vis urat. Compromisuri trebuie sa faci, de aceea te-ai maritat...
Puteai sa judeci la "impreuna sau singur" inainte, acum "burta" nu-ti prea mai permite...nu poti lua o decizie ce influenteaza viata atator oameni, acum!
Si te-ai gandit vreodata ca si el poate judeca la fel ca tine???
Dar sunt convinsa ca ori a trecut totul, ori va fi mult mai bine dupa ce vine "minunea" in casa.
Sanatate multa si gandire pozitiva!

Adina+BB29W

briseis spune:

Mickyyy
se poate sa ajungi la un moment dat sa crezi ca poti face mai mult si nu ai curajul sa faci nimic totusi.Si atungi esti disperat, crezi ca traiesti intr-o capcana, ca liberul arbitru este doar ceva teoretic pentru ca posibilitatile de alegere sunt putine sau nu sunt deloc.
Dar la fel de bine stiu ca trebuie sa speri si mai ales sa crezi in tine. Da, mai ales sa- ti recastigi increderea in tine, respectul. Nu trebuie sa faci fapte eroice pentru asta, ci trebuie sa faci ceva, orice, pentru sufletul tau.
Daca gasesti in tine puterea sa vrei, sigur vei depasi starea de dezamagire care te cuprinde acum
Briseis - 6 saptamani

oana_s spune:

Mickyyy,
fetele au dreptate, e momentul sa te gandesti la ce ai in burtica si mai putin la ce ai fi vrut tu sa fie viata ta... Daca te ajuta cu ceva, sa stii ca sunt fix in aceeasi situatie ca si tine, in sensul ca eu sunt sigura ca nu e EL alesul, dar e tatal lui bb si dupa ce se va naste, vom mai vedea....singurul meu "sfat" (nu vreau sa-l numesc asa pt ca eu n-am suportat niciodata sfaturile)este sa astepti pana nasti si apoi poate ca lucrurile ti se vor parea altfel....
Mult noroc si sa-ti dea Dumnezeu multa liniste sufleteasca!


Oana si bb 19 saptamani