tatic alcoolic!Ce sa mai fac,sa-i mai dau o sansa?

tatic alcoolic!Ce sa mai fac,sa-i mai dau o sansa? | Autor: renisor

Link direct la acest mesaj

Suntem casatoriti doar de doi ani si avem un bebe de 5 luni.e foarte mandru de fetita lui dar nu poate sau nu vrea sa renunte la alcool.M-am saturat sa-l vad pe doua carari si sa vad ca face pipi in pantaloni.
Cind e treaz e un tatic model dar cind e beat atunci " imi vine sa-l omor"ajutati-ma cu sfaturi!!!!!Ce sa mai fac? am incercat totul, cu frumosul, cu uritul ,cu santajul.Nu merge nici cum!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Nu! Nu se vindeca alcoolismul. Si poate fi mai rau atat pentru tine cat si pentru copil. Daca il parasesti, poate socul il va face sa se lase de bautura, daca nu, nu merita. Oricat ar fi de bun cand e treaz, cu timpul va fi beat din ce in ce mai mult timp. Daca ai cu ce sa te intretii paraseste-l pana nu apuca copilul sa sufere din cauza lui.

Numai bine si putere!

ruxij

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudia_2803 spune:

Am crescut cu un tata la fel cum e sotul tau.Mama a stat alaturi de el ca sa avem noi tata si sa nu creasca singura 2 copii.Este un om foarte bun si sufletist dar cand e sub influenta alcoolului nu mai este el.Nu a iesit in viata ei la petreceri sau sa mearga in vizite sa nu o faca sa se simta prost(normal ca nu te simti bine cand se imbata ca un porc).A tot sperat ca o sa-i fie rusine de noi cand o sa crestem si va lasa bautura.Ei bine,n-a fost asa.Ne era rusine cu el.Ne era rusine sa iesim din casa,sa ne jucam in fata blocului cu copiii.Am chinuit si noi,a chinuit si ea...degeaba.Au divortat acum 2 ani.In primul rand gandeste-te la copil,nu e vinovat cu nimic,si gandeste-te la viata ta,fa-o sa fie frumoasa.

Claudia&Laurici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns renisor spune:

poate ca undeva in mine stiu ca nu va renunta la alcool,dar mi-e frica sa pornesc singura la drum.Pt moment nu pot deloc sa-mi permit,nu am cum sa merg sa lucrez.Deci nu am bani sa ne intretinem.Si-n plus sunt intr-o tara pe care nu o cunosc atit de bine,totul e nou pt mine.
Mi-am tot zis ca dupa ce implineste 3 ani fetita si o duc la gradinita atunci fac pasul cel mare.Mi-e frica sa nu ma amageasca din nou si sa nu cad din nou ca fraiera in plasa lui.ASunt atit de dezorientata.Dar nu vreau üpt nimic in lume ca puiutul meu sa-si vada taticul in asa forma si sa ajunga sa-i fie rusine de el.Sper sa ramin cit mai rationala!Si sa gindesc cu capul nu cu inima.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

As spune sa incepi, pas cu pas, sa iti construiesti viata in asa fel incat in cativa ani sa poti sa fii o femeie independenta, care se poate intretine singura. Sa iti pui acest obiectiv in minte si nu peste noapte, dar daca iti propui, cate un pas mic, bine calculat si vei reusi. Indiferent daca vei hotari sa ramai sau nu cu el, faptul ca la o adica poti sa iti cresti copilul iti da o cu totul alta viziune si siguranta de tine, sa stii ca orice ar fi, tu nu esti intr-o capcana si poti sa faci acele alegeri pe care tu le doresti. Cred ca rata divorturilor in tarile dezvoltate este mai mare pentru ca femeile nu mai depind atat de tare financiar de sotii lor. Si nu mi se pare deloc un lucru rau, ba dimpotriva.

Numai bine si sanatate!

ruxij

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MirelaV spune:

iubita, cand v-ati casatorit..el avea viciul asta?
daca da..de ce v-ati casatorit?
daca nu..nu ai idee ce l-a determinat sa ajunga in starea asta?

MirelaV

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

quote:
Originally posted by MirelaV

iubita, cand v-ati casatorit..el avea viciul asta?
daca da..de ce v-ati casatorit?
daca nu..nu ai idee ce l-a determinat sa ajunga in starea asta?

MirelaV



Mai mult decit sa judecam pe altii, ar fi poate si mai lesne sa le intindem o mina de ajutor, atunci cind il cer. Lucruri urite si grele se intimpla cu un partener fara ca celalat sa fie neaparat de vina. Oamenii beau, oamenii injura, oamenii inseala, oamenii fug fara sa fie neaparat vina societatii, a partenerului sau a mamei. Dupa 25 de ani incolo fiecare isi poarta singur de grija.
Renisor, deci problema cum o vad eu (si cum spunea si ruxi) nu e faptul ca el bea ci faptul ca depinzi de el, si ca asta te impiedica sa iei intr-adevar vreo hotarire. Si aici trebuie sa faci planuri de viitor, spre independentza materiala, ca sa-ti permitzi apoi cealalta independentza,
mult succes,
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:

mirela,dar poate nu s.a aratat a fi alcoolic..ce barbat zice asta??poate si acum sustine ca nu e alcoolic,sunt foarte frecvente cazurile astea.
Sau poate nu stia nici el ca.i place sa traga la masea atat de mult...si sunt cazuri in care cineva se poate intreba?de ce bea cand are toate motivele sa nu bea?nevasta buna,copil frumos,slujba buna etc..dau acum exemple,incercand sa.mi explic rationamentul.

renisor..sotul tau este neamt?daca da,si daca sunteti de 2 ani casatoriti..inseamna ca mai ai un an pana la dreptul de sedere definitiv si chiar si asa in urma unui divort,cu un avocat bun cred ca ai sa ai cu ce sa mananci,sa te imbraci si unde sa stai pana se duce fata la gradi ca sa.ti poti gasi un nebenjob ceva sau ,de ce nu,ceva super,eu iti tin pumnii!!

tu fa tot ce e mai bine pentru tine si fetita,daca tu crezi ca poti sa.l aduci pe calea cea buna si exista inca dragoste multa,nu ezita fa tot ce poti dar daca crezi ca nu mai e nici o sansa atunci fugi cat mai poti,bunicul meu a fost alcoolic(Dumnezeu sa.l ierte,dar a fost cumplit,tatal meu de asemenea a avut ceva perioade-nu foarte grave din fericire si un unchi a avut aceeasi problema pana i.a spus doctorul ca crapa-scuzati cacofonia dar asa s.a exprimat si cred ca l.a speriat suficient..
am facut paranteza asta lunga sa.ti arat ca te inteleg,cunosc problema si imi pare rau ca treci prin asta.

nu ai mentionat nimic de un ajutor specializat...sau refuza ideea??
hai ca m.am lungit prea mult,sa ne tii la curent
cu prietenia, Anca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MirelaV spune:

Andrada, Anca...eu nu o judec pe ea..cand am intrebat daca are idee ce l-a determinat sa ajunga aici..nu m-am referit la ea..de ce sariti asa?
oamenii pot ajunge la faza asta si din alte motive decat sotia si copilul..
erau doua intrebari la care renisor mi-a raspuns pe pm..considerind ca e ceva prea intim sa posteze aici..poate..
pe ea nu au deranjat-o intrebarile..Andrada..de ce te deranjeaza pe tine?
parerile oamenilor sunt impartite..nu identice..
cat despre ajutor..oricine il poate da oricind..daca e om..
nu va mai grabiti sa trageti concluzii..nu judecati oamenii dupa alti oameni..

MirelaV

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nikita73 spune:

Buna Renisor!
Iti dau si parerea mea.
Dupa cite stiu eu, unii oameni devin alcoolici din cauza ca pur si simplu le place sa bea, iar apoi corpul se obisnuieste cu doza de alcool si devin dependenti, iar atunci nu mai beau pentru ca le place, ci pentru ca le cere corpul, altfel au simptome de abstinenta, la fel ca si cu orice drog (asta spun ca sa nu mai incerci sa gasesti motive, pentru ca poate ele nici nu exista). Alcoolismul se poate vindeca, dar cu multa vointa si cu ajutor profesional. Asociatia AA (alcoolisti anonimi) exista dupa cite stiu eu peste tot si ei il pot ajuta, dar pentru asta trebuie sa vrea. Si s-ar putea sa nu fie in stare sa ia hotarirea asta (grea pentru el de eltfel, din cauza dependentei), decit daca ajunge cu adevarat disperat (de exemplu frica ca va pierde, pe tine si pe fetita). S-ar putea ca nici asta sa nu functioneze, unora le ia ani de zile ca sa aiba curajul sa admita ca sint alcoolisti si sa incerce sa schimbe ceva.
Eu zic sa fii pregatita pentru orice, dar in nici un caz sa nu-ti petreci viata linga cineva care bea...
Mult succes si sper sa treci cu bine peste toate greutatile...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:

mirela esti o scumpadar nu sari nici tu pe mine ca n.am sarit in nici un fel!!!!
pur si simplu mi.am spus parerea cu cel mai mare calm si drag posibil,chiar ma intristeaza situatia,nu te.am criticat,nu am gandit macar ceva ...nu am tras nici o concluzie si nici n.am judecat pe nimeni!!!
chiar am scris atat de drastic si nu m.am prins???daca da,merit

cu prietenie,anca

Mergi la inceput