nasterea lui Alexander Constantine, USA

Alexander Constantine s-a nascut in 28 octombrie 2003 la ora 4.34 dimineata in Cleveland, USA.

Eu nu mai aveam deja rabdare, dupa o sarcina plina de neplaceri (am vomat pana in luna a saptea, am slabit la inceputul sarcinii 15 kg -recuperate in ultimele 3 luni de sarcina- caci nu puteam manca decat cartofi pai, am aflat ca am hipertiroidism si am primit un medicament pt asta, atat boala cat si medicamentul pt ea putand afecta fatul, lucruri care m-a necajit f mult) si care s-a prelungit cu 11 zile peste data estimata a nasterii (pe baza eco) care era 17 octombrie 2003.
Medicul meu intentiona sa imi faca inductie daca travaliul nu se pornea de la sine in 10-14 zile dupa data estimata.
Eram deja f greoaie si abia asteptam sa se intample odata. Am mai fost inainte cu 2 saptamani la spital caci aveam contractii la 2-3 minute si lungi de 40-60 secunde, insa acestea nu erau suficient de dureroase si nu aveam dilatatie, deci m-au trimis acasa.

In data de 24 octombrie am mers la cumparaturi cu o prietena pt ziua alteia care era pe 27 si se prea poate ca umblatul cateva ore prin magazine sa ma fi ajutat sa-mi porneasca travaliul.
In sfarsit, sambata noaptea pe data de 25 octombrie au inceput niste contractii pe care le-am considerat dureroase si intense (nu stiam inca cum devin de rele), insa erau doar la 10-20 de minute diferenta. Astfel ca am stat acasa si am dormit cat am putut in jur de 9 ore, iar duminica am observat ca dopul gelatinos iese, totusi contractiile nu erau suficient de dese, astfel ca am mers cu sotul meu la ziua prietenei noastre, am stat cateva ore pe acolo, am mancat prajituri si am incercat sa ne relaxam cat de mult.

Duminica noaptea nu am putut dormi deloc din cauza contractiilor care erau f dureroase si am incercat sa-l trezesc de cateva ori pe sot, insa acesta era f obosit si am realizat ca ar trebui sa ma odihnesc si eu chiar daca nu pot dormi, caci contractiile erau doar la 7-10 minute departare unele de altele.
Dimineata trebuia sa merg sa fac o monitorizare numita non-stress test sa vedem daca copilul mai suporta sa stea in burtica, insa era clar ca el vroia de data asta afara caci la ora 8 a.m. luni aveam contractii tot la 5 minute si mai putin si de data asta si f dureroase ca nu puteam vorbi in timpul lor. Respiratia hi hi huuu! m-a ajutat f mult in timpul contractiilor facandu-le cumva suportabile, nu as fi crezut asta, dar felul cum respiri in timpul durerii poate fi in favoarea ta sau impotriva ta.
Am mers deci direct la sectia de nasteri la spital, lasand deoparte non-stress testul.
M-au monitorizat si aveam o dilatare insignifianta de doar 2 cm si mi-au zis ca trebuie sa ma plimb ca sa ajut dilatarea. Ce era ciudat, era faptul ca tot eliminam de aproape 2 zile dopul acela gelatinos, apoi am aflat ca aveam o usoara scurgere de lichid amniotic, membranele nu erau rupte cum trebuie, de aceea la mine nu a tasnit un suvoi de apa, cum stiam eu ca ar trebui.
Sotul meu a fost cu mine tot timpul si m-a ajutat f mult, m-a masat, m-a mangaiat, m-a incurajat, m-a tinut in brate la fiecare contractie, nu stiu ce as fi facut fara el.
Intr-o ora dupa niste plimbari chinuite prin sectia de nasteri am ajuns la 5 cm dilatatie si m-au mutat intr-o camera privata de nascut impreuna cu sotul.
Personalul medical se rotea mereu si doctorul meu era si el acolo, insa trebuia sa iasa din tura, asa ca m-a plasat la o doctorita la care de fapt am vrut eu sa merg de la inceput, insa nu am putut caci este specialist in high-risk pregnancies si trebuia sa am sida sau diabet ca sa merg la ea sau alta problema, pe atuncea nu stia nimeni de hipertiroidismul meu (care e periculos din cauza ca atat mama cat si copilul pot face stop cardiac, in special in timpul travaliului), iar la telefon nu le-am putut explica ca vomatul meu era anormal, nu ma credea nimeni si dureaza f mult pana iti fac o programare la un medic (o luna, doua chiar pt gravide), caci si aicea functionarii sunt ca si in Romania si e si mare birocratia, dar macar isi repara greselile pana la urma. La nastere si dupa, insa toti au fost minunati si f grijulii si m-au ajutat f mult sa ma simt cat mai bine.
Am inceput sa vomez si nu m-am mai oprit din vomat pana am nascut si imi era extrem de sete si mi-au adus putina apa cu f multe bucatele de gheata si suc de ghimbir (ginger ale) tot cu f multa gheata. I-am rugat sa imi faca anestezie ca ma innebuneau durerile si mi-au dat la inceput nubain, un medicament care m-a relaxat un pic si mi-a atenuat pt o ora durerile si apoi am primit o epidurala luni la ora 6 p.m., care a fost o adevarata minune, mi-a eliminat durerile ca prin farmec, si apoi m-au umplut de perfuzii.
Mi-au instalat un cateter pt colectarea urinei si 2 monitoare interne, unul pe capul copilului si unul pt monitorizarea contractiilor.
Cu anestezia epidurala simteam contractiile, nu insa si durerea provocata de ele. Sotul meu m-a ajutat cu tavita de fiecare data cand vomam si m-a sters mereu cu un servetel ud pe frunte si pe buze si mi-a dat bucatele de ghiata pt sete. Erau mereu cate 2 asistente f dragute cu noi si din cand in cand aparea si cate un doctor. Se purtau si vorbeau cu atata blandete si bunatate, nu era nimic prefacut, se vedea in ochii lor ca faceau asta din inima, asa ca nu o sa-i uit niciodata.
Pe la 12 noaptea am ajuns la 10 cm, dar Alex nu a coborat decat la 2 si mi-au rupt restul de apa si atuncea au constat ca copilul facuse meconiu (caca) in lichidul amniotic si mi-au explicat ca nu o sa mi-l arate imediat ce se naste caci trebuie curatat f bine si ca v-a primi si niste antibiotice sa nu se infecteze.
Daca nu stateam pe o parte la Alex ii batea inimioara f incet, si doctorita care il inlocuia pe dr meu a zis ca s-ar putea sa fie apasat pe undeva cordonul ombilical.
M-au pus apoi la impins cu o masca de oxigen pe fata, pana la ora 4 dimineata marti, dar eu nici nu simteam nevoia sa imping si nici nu stiam cum, desi teoretic stiam -imi explicasera ei si am mers si la cursuri lamaze de nascut-, plus ca Alex era prea capos ca sa treaca prin bazinul meu si statea si cu capul cumva altfel decat trebuia (probabil prezentare pelviana, dar nu stiu exact) asa ca au decis ca imi fac cezariana. Eu le-am spus ca vreau o nastere fara forceps si epiziotomie si ca as prefera o cezariana in loc, nu stiu daca asta a contat, insa stiu ca m-au intrebat daca vreau cezariana fara sa mai incercam altceva, am zis ca da, caci eram f obosita si imi era frica si pt copil.
Legat de cezariana, imi era frica ca nu o sa tina anestezia epidurala, dar mi-au bagat o doza f mare si au verificat cu un ac ca nu simt nimic, plus niste antibiotice si alte perfuzii ca eram ca la acupunctura.
L-au deghizat pe sotul meu in doctor... (in hainute albastre si bonetica de operatie), mi-au pus un paravan in fata si s-au apucat de treaba si la ora 4.34 am (10/28/03) s-a nascut Alex, la inceput doar a carait si apoi a inceput sa urle si au fugit cu el si au aparut in timp ce ma coseau si i l-au dat la sot care se uita el la el si nu stia cum sa-l tina ca sa-l vad si eu, asa ca la inceput nu i-am vazut decat nasucul. Apoi m-au apucat niste tremuraturi groaznice incontrolabile, imi era f frig si aveam senzatia ca fac si infarct si sotul s-a speriat si l-a pus pe Alex deoparte si a venit la capul meu (astea erau de la anestezie). In timpul operatiei am auzit tot ce faceau si am simtit si miros de parlit -laserul-, anestezistii povesteau despre o noua metoda de anesteziat (aveau o discutie f elevata) iar cei care operau ii explicau unui rezident detalii legate de cezariene. Au colectat pt noi si sange din cordonul ombilical (care contine celule stem, niste celule nediferentiate (pot deveni orice fel de celule prin dieferentiere, care se pot folosi in loc de transplant de maduva spinarii si in diverse boli cum ar fi cancerul) si l-au trimis apoi la banca noastra de stem cells, noi am platit pt asta la banca respectiva, si pana acum au avut servicii ireprosabile, speram ca nimeni din familie sa nu aiba nevoie de asta, insa nu se stie niciodata si de aceea nu am ratat aceasta ocazie unica.
Taietura e f eleganta daca pot zice asa, e facuta sub burta (bikini line), in zona inghinala, e f fina (a fost capsata cu capse de metal) si deci dpdv estetic nu are ce deranja. Dupa operatie ne-au mutat pe toti intr-o camera cat o garsoniera mare, cu perdele lila (un mov delicat), cu un pat f fain cu tot felul de butoane (acelasi gen de pat l-am avut si la camera de nascut), televizor color, chiuveta in camera, un pat pt sot, o sofa, scaune si o masuta, iar baia avea si dus.
Aveam mereu o groaza de prosoape curate, tampoane, scutece pampers pt nou-nascuti, hainute si paturite pt bebe, periute de dinti pt noi, chiar si sosete si pieptene si un samponel de corp johnson pt copil.
Mie mi-a placut enorm la spital asa ca efectiv mi-a venit sa plang ca plec. Asa de draguti au fost toti cu noi si de grijulii, imi aduceau tot ce vroiam si nu vroiam, am avut si room service (cu un meniu variat si mancare buna), ma rog ne-au cocolit pana peste poate, ne-au facut si cadouri micute si la sot ii aduceau cafea si sandwhich-uri. Copilasul a stat cu noi tot timpul. Il puteam da si la nursery, dar eu am vrut sa stau cu el mereu. Asistentele m-au invatat sa il alaptez corect, mi-au aratat cum sa-l spal pe cap si cum se schimba, mi-au adus lanolina pt sani si vaselina pt copilas. Pana mi-a venit laptele gros, cand aveam colostru, chiar am avut nevoie de ajutorul lor cu alaptatul, apoi nu am mai avut nici un fel de problema.
Nu am dormit decat vreo 6 ore, pana am venit acasa, odata ca daca atipeam aparea cineva sa imi verifice mie si la Alex semnele vitale (asta tot la 2 ore zi si noapte) si apoi Alex era rapit de pediatrii, etc. si apoi efectiv aveam insomnie.

Alex s-a nascut avand 3430 g si lungime de 52 cm si a primit scor Apgar 8 (din cauza ca s-a nascut prin cezariana si nu a plans imediat) si apoi 9 la 5 minute. Este un puiut dragut (eu ma steptam la o uratenie...), nu are nici un semn sau defect de nastere, are doar o piele f alba, marmorata, pediatrul a zis ca e mai rar asa ceva (nu ma mir ca el vede mai mult copii de negrii si chinezi, hihi!....). Are parul saten auriu si ochii albastrii cenusii pe moment.
E vioi, nu plange decat de foame si cand trebuie schimbat si dimineata vrea sa stea cu mine sau cu sotul, langa noi adica, in rest sta in patutul lui. Suge f bine, stie cum, nu musca, uneori doar, dar nu doare rau. Icter a facut f usor si nu a trebuit sa-l puna la lampa, caci si-a curatat singur organismul de bilirubina. Puiutul mananca bine, doarme bine, se joaca cu mobilul, zambeste usor, si ne recunoaste. In 10 zile de la nastere s-a ingrasat un pound (2.2 pounds = 1 kg) ceea ce este f bine.

Sper ca nu a fost o poveste prea lunga si prea greu de urmarit, si doresc tuturor femeilor o nastere usoara si copilasi sanatosi si frumosi.

cu drag,



allya

ange spune:

Felicitari!
mi-ai adus aminte de nasterea bebeului meu Robert
sa va traiasca scumpetea,sa fie sanatos si voi niste parinti fericiti!

ange,mamica de 2 ori

Elenalove27 spune:

Felicitari si multa multa sanatate !!!!

Elena cu burtica 36 saptamini

eli spune:

Felicitari, multa sanatate, sa fie bebe cuminte, iar mamai sa sa odiheasca atat cat poate de mult!

O zi placuta!
Eli

Aalina spune:

Felicitari. Sa va traiasca!

lilach spune:

Allya,

Felicitari! Multa sanatate!

Sa va traiasca Alexander Constantine!

"Un sfirsit e un inceput..."

ella& laura,andrei,andra

clau07 spune:

allya

Felicitari!
Bine ai venit Alexander Constantine si sa aveti parte numai de bucurii

Claudia

khristin spune:

Bine ai venit pe lume micutule!!!

Cristina

Irinel spune:

Felicitari Allya!

Sanatate multa lui bebe si tie si sa fiti o familie unita si fericita in continuare.



Irina si bebe(ii?) din burtica

saptamana 11 (DPN 9 iunie)

liris spune:

Sa-ti traisca draga Allya!!!!

allya spune:

va multumesc tuturor f mult pt urari,

cu drag,



allya