Invatatorii, educatorii...
Desi am terminat filologia, nu m-am inscris la clubul filoloagelor dintr-un fel de etica, consider ca , desi am diploma in buzunar, nu am facut cu placere ce am facut. Dovada ca nu-mi mai amintesc nimic, dar absolut nimic din ce am facut in facultate.
Despre invatatorie ... ei, aici e altceva. Seria mea de elevi care acum sunt clasa a VIII-a reprezinta cea mai mare realizare a mea de pana acum , si faptul ca isi amintesc de mine, ma suna (da, m-au sunat aici, in USA!), imi scriu si-mi spun cat de mult am insemnat pentru ei. le-am fost un fel de sora mai mare, aveam numai 19 ani cand am inceput sa predau.
Voua cum v-a schimbat viata faptul ca sunteti la catedra?
Yesterday I dared to struggle, today I dare to win!
Raspunsuri
Camelia spune:
Eu am fost invatatoare vreme de 6 ani si marele meu regret este ca n-am avut nici macar o clasa pe care sa o iau de la inceput , din clasa intai si sa-i duc pana la final.In 6 ani am lucrat la 3 scoli, am fost plimbata de colo-colo, dupa bunul plac al ISJ si mi se dadeau clasele care ramaneau descoperite.Nu apucam bine sa "construiesc" ceva cu o clasa, ca indata eram mutata in alta parte.Cu toatea astea, pot spune ca a fost cea mai frumoasa perioada din intreaga mea viata profesionala.Mi-a placut enorm sa lucrez cu copiii si sa le "modelez" personalitatile.Satisfactiile sufletesti erau enorme.Ii iubeam mult si pot spune fara teama de a gresi ca si ei ma iubeau pe mine, desi eram o invatatoare cam severa.
Din pacate, munca unui invatator nu inseamna numai munca la clasa, ci si oribilele planuri de lectii, planificarile, interminabilele consilii si cercuri pedagogice la care discutam mult si nimic etc.Asta a fost motivul pentru care am demisionat din invatamant si , proaspta absolventa de Stiinte Juridice, m-am angajat intr-un cabinet de avocatura unde n-am mai gasit niciodata bucuria si placerea cu care eram intampinata in fiecare dimineata cand lucram la scoala.Dupa doi ani, mi-am adaugat inca o demisie la activ si-am venit aici.
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor
Nati spune:
HE HE HE!!! Planurile,planificarile,sedintele profesorilor,vorba ta Camelia,discutau o groaza si nimic bun.
Imi aduc aminte ca in fiecare dimineata,nu intram niciuna dintre invatatoarele tinere in clasa,pana nu verifica directoarea scolii planurile de lectii,sa vada ea planificarea la zi.Ne statea directoarea la ora,sa asiste,intra cand vroia ea in clasa.Copii se inhibau cand o vedeau,atat de frica le era de ea,si se ducea toata concentrarea lor la ora respectiva.
Pana m-am enervat,si am facut un scandal monstru,nici ministrul invatamantului nu-mi intra in clasa,dupa ce clopotelul a sunat,si am inchis usa dupa mine.
Satisfactii sunt,cand vezi copii ca ies din clasa cu ceva invatat,cand vezi ca te respecta,si isi dau silinta sa invete.Dar ce pacat ca salariul unui invatator este sub orice critica,cand tot tu ca invatator,trebuie sa cumperi creta,materiale didactice pentru copii fara posibilitati,conducerea scolii nu te ajuta cu nimic,iti spun doar:TE DESCURCI DUMNEATA!
Pacat,sunt copii fara posibilitati materiale,dar au capacitatea de a invata si progresa in bine.
Sa speram ca vor fi vremuri mai bune pentru cadrele didactice si elevi.
Sa auzim numai de bine!!!
georgescu oana spune:
Buna fetelor, cum se face ca ati plecat din tara ?Sa fie din cauza invatamantului romanesc?Eu am intrat in al saptelea an de invatamant am facut si facultate si master pe stiinte economice si tot nu pot sa ma desprind .Nu se pune problema ca nu-mi place ,este adorabil sa lucrezi cu copii(mai ales cand nu esti insarcinata)dar ma lovesc de probleme absolut lumesti cum ar fi lipsa banilor ,rigiditatea parintilor carora li se pare ca esti prea tanara si ca nu stii nimic.Mi-ar placea sa ajung sa am amintirile frumoase pe care le aveti voi.Oare sunt exagerata?Voi v-ati lovit de astfel de probleme?V-a ajutat la ceva meseria de educator pe unde ati mers?
oana
iris spune:
mmm, chiar mi-e dor de elevii mei, n-au fost ei cei mai buni, n-aveau cum, dar cind erau cumintii erau dulci, asa naivii si frumosi cum numai niste copii pot fi;
unii erau elevi la clase de ucenici, sint copiii care nu intra nici la liceu, nici la profesionala, deci cei mai slabi la invatatura; si eu trebuia sa le predau microbiologie...si sa fac cofetari din ei...am facut cam tot altceva decit scria in pomposul meu plan de lectii... cel mai mult le placea educatia sexuala...venea o tanti doctor de la crucea rosie si sa vezi ce ochi si urechi aveau; am aflat si eu ca ei stiau ca cea mai buna metoda contraceptiva ar fi cu pastila de aspirina..m-a lamurit tanti doctor si pe mine ca asa si e...ufff, copiii mei, mai erau si cei de liceu, magarushi, si cei de la seral, ca imi pusesera toate clasele in circa, si-am vazut si eu ce meserie grea e cea de profesor; am plecat dupa doi ani, care mi-au fost arhisuficienti;
copiii erau copii, dar de ce nu functiona incalzirea? nici acum nu functioneaza cred;
mi-ar fi placut totusi sa ramin in invatamint in conditii normale, adica asa material si spiritual; din pacate colegii mei profesori, multi dintre ei sint niste catastrofe, fara sanse de salvare, tare greu era sa ii supoartam pe unii, nici nu mai mergeam in cancelarie, mai bine stateam cu copiii;
dar predam materii faine, tehnica de patiserie, cofetarie, arta culinara, bla bla bla...si ne chioraiau matele, si si lor bietii copii...
cred ca atunci am invatat sa ii ascult pe copii, sa ii iau in serios , asta ma ajuta acum in 'lupta'cu copiii si cu sotul ...
peca spune:
iris
"in pacate colegii mei profesori, multi dintre ei sint niste catastrofe, fara sanse de salvare,"
chiar daca nu e de glumit pe seama asta:
Was haben Pilze und Lehrer gemeinsam? (.. Von beide gibt es giftigen Sorten.)
Adela P spune:
Si mie mi-e dor de anii in care am predat, de copiii pe care i-am avut. Imi placea meseria de invatator cu tot ce implica ea, planuri de lectii, cercuri pedagogice, lectii deschise(la altii, nu la mine...). Nu am parasit Romania din cauza meseriei mele , pt ca satisfactii imi dadea Slava Domnului. Sa vezi sufletelele acelea cum se formeaza sub ochii tai, cum te privesc cand le zambesti sau le dai o nota buna.
Adela
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Adela%20P
louisea spune:
Si eu am terminat la peda!!!!!!! in Brasov
dar am predat doar un an pt ca valurile vietii m-au purtat prin tari straine..
planificari, sedinte cu parintii, serbari...
dar cred ca as fi renuntat..
prea putini bani...
Babee spune:
Mie mi-e asa dor de invatamant...Dupa 4 ani mi-a venit tare greu sa renunt.Am terminat filo la Brasov, master si acum sunt la doctorat.Sansele mele pentru invatamant aici sunt doar la Universitate, si nu imi place .Posibil sa ma reorientez catre altceva, ca asa nu imi vad viitorul din pacate.
Primul meu an de invatamant a fost la Sanpetru, langa Brasov.Radeam si plangeam cu cei mici, aveau niste suflete altfel..Stiau sa aprecieze omul si se atasau repede.Tin minte ca aveam o fetita(Denisa) la clasa a treia ce-mi facea in fiecare saptamana felicitari(pe unele vechi, primite de parintii ei lipea hartie alba si-mi scria cateva cuvintele din ce invatase in ultimul timp)si imi aducea si o floare si-mi spunea:'doamna, stiu ca va plac florile, e de la mine din curte'.Mi-e asa dor..
'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.'
Iubi, mamica cu burtica:)