Un citat pe zi

" Procesul de crestere a progeniturilor are doua faze distincte - una timpurie, interiorizata si una tirzie exteriorizata. Amindoua sint de importantza vitala si putem invata mult despre ele din comportamentul maimutzelor. In prima faza puiul este iubit, recompensat si protejat de mama. Ajunge la intelegerea securitatii. In faza ulterioara el este incurajat sa se aventureze mai mult in afara, sa aiba contacte sociale cu altii de virsta sa. Mama devine mai putin iubitoare si isi limiteaza manifestarile protectoare la momentele de panica sau alarma serioasa, cind pericole din exterior ameninta colonia. Ea isi poate acum efectiv pedepsi progenitura daca persista in a i se agatza de par in absentza unor motive serioase de panica. Puiul ajunge acum la intelegerea si acceptarea independentzei sale in formare.
Situatia trebuie sa fie in esenta, aceeasi pentru progeniturile speciei noastre. Daca oricare din aceste doua faze de baza este condusa gresit de catre parinti, copilul va avea probleme serioase mai tirziu in viatza. Daca n-a avut parte de faza primara dar a fost corespunzator de activ in faza independentei, ii va fi destul de usor sa aiba noi contacte sociale, dar va fi incapabil sa le mentina sau sa le adinceasca in mod real. Daca s-a bucurat de o securitate deosebita in faza primara, dar a fost hiperprotejat ulterior, ii va fi extrem de dificil sa aiba contacte noi cu adultii si va tinde sa se agate cu disperare de cele vechi"

Maimutza Goala
Desmond Morris

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Mirunda spune:

Draga Andrada,

este foarte interesant primul tau citat, iar ceeace mi-am ales eu ca zicala favorita, exprima in putine acelasi lucru...un fapt extrem de important, pe care ar fi bine sa ni-l insusim cat mai multi parinti...
Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

papadie spune:

"[...] Pentru suflet e încercarea supremä. Încätusat complet în coaja materialä, trebuie sä-si recucereascä anevoie cunostinta de sine, sä urmeze supus legile vietii materiale. Mereu treazä stäruie doar trebuinta de a-si gäsi perechea lui de echilibru. Bärbatul si femeia se cauä în välmäsagul imens al vietii opmenesti. Un bärbat din milioanele de bärbati doreste pe o singurä femeie, din milioanele de femei. Unul singur si una singura! Adam si Eva! Cäutarea reciprocä, inconstientä si irezistibilä, e însäsi rostul vietii omului. Pentru a înlesni cäutarea aceasta se fac, se refac si se desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscenta originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spiritualä. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii träieste în om.
Iubire si Dumnezeu, constient sau inconstient, trebuie sä alcätuiascä suprema preocupare a sufletului omenesc. Färä de ele omul nici n-ar putea exista!"

("Adam si Eva"- Liviu Rebreanu)

"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

Andrada spune:

Cine se pricepe sa mearga
in tarina urme nu lasa;
Cine se pricepe la vorbe
graieste fara cusur;
Cine se pricepe la socoteli
de abac nu are nevoie;
Cine se pricepe sa-ncuie
nu are nici broasca nici lacat
dar poarta n-o poate nimeni deschide;
Cine se pricepe sa lege
nu are nici sfoara nici noduri
dar legatura n-o poate nimeni desface.

Prin urmare Inteleptul
se pricepe mereu sa-i salveze pe oameni
si niciodata nu-i paraseste
se pricepe mereu sa salveze lucrurile
si niciodata nu le paraseste.
Aceasta se cheama "pastrarea Luminii"
Astfel cel bun este invatatorul celui rau
iar cel rau este material pentru cel bun.
Cine nu-si pretuieste invatatorul
si nu-si iubeste materialul chiar stiutor este pierdut.
Aceasta se cheama "esenta ascunsului"


Lao zi

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

Tia spune:

"Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpusă de cârpă si mi-ar oferi în dar o bucătică de viată, probabil că n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. As dormi mai putin si as încerca să visez mai mult, de-abia acum înteleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as rămâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolată!

Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viată, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, dacă eu as avea o inimă, mi-as scrie ura pe un cub de gheată si as astepta ca soarele să-l topească. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenadă de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simti durerea spinilor si sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete. Doamne, dacă as putea primi o fărâmă de viată... N-as lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că îi iubesc.

As convinge fiecare femeie si fiecare bărbat că la ei tin cel mai mult si as trăi îndrăgostit de iubire.
Bărbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să stie că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lăsa sa învete singur a zbura. Pe cei bătrâni i-as învăta că moartea nu vine o data cu vârsta, ci o dată cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri... Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să stie că adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învătat că ori de câte ori un nou-născut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl tine strâns pentru totdeauna.
Am învătat că doar un om are dreptul să se mire când vede un om căzut, dar de fapt ar trebui să întindă mâna să-l ajute să se ridice.

Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea să le învăt de la voi, desi, realmente, multe nu mi mai vor servi la nimic, fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie eu voi fi murit deja."

MARQUEZ

Violeta spune:

Mereu ne nastem sub un semn gresit, iar ca sa ramanem pe lumea asta in mod demn, inseamna sa ne corectam zi de zi propriul horoscop." (Umberto Eco, Pendulul lui Foucault)

tora97 spune:

DESIDERATA”
Mergi linistit prin mijlocul zgomotului si agitatiei, si aminteste-ti de pacea pe care ti-o da tacerea. Pe cat se poate, fara sa te dai batut, traieste in buna intelegere cu toti oamenii. Spune-ti adevarul in mod clar si linistit; si asculta-i si pe ceilalti, chiar si pe cei mai simpli si necunoscatori, pentru ca si ei isi au povestea lor. Evita persoanele galagioase si agresive, care iti tulbura cugetul. Daca te compari cu altii, s-ar putea sa devii ingamfat si plin de amaraciune; pentru ca intotdeauna vor exista persoane mai presus si mai prejos decat tine. Bucura-te de realizarile si de planurile tale. Pastreaza-ti interesul pentru munca ta , oricat de umila ar fi aceasta, pentru ca este o adevarata comoara in timpurile schimbatoare. Fii prudent in afacerile tale, pentru ca lumea este plina de inselaciune; nu lasa insa ca acest lucru sa te orbeasca intr-atat incat sa nu vezi virtutile care exista; multe persoane se straduiesc sa atinga idealuri inalte, si peste tot viata este plina de eroism. Fii tu insuti. Si mai ales nu fii fals in iubire, dar nici cinic; pentru ca in fata uscaciunii si dezamagirii, ea este perena, la fel ca iarba. Invata sa accepti de bunavoie trecerea timpului, renuntand cu gratie la lucrurile tineretii. Intareste-ti cugetul, ca sa te pazeasca in vreme de necaz neasteptat; insa nu-ti face tot felul de ganduri negre. De multe ori frica se naste din pricina oboselii si singuratatii. Impune-ti o disciplina riguroasa de viata, insa fii bun cu tine insuti. Esti un copil al Universului, nu mai prejos decat copacii si stelele; ai dreptul sa fii aici. Si chiar daca iti dai seama sau nu, fara indoiala Universul se desfasoara asa cum trebuie. De aceea traieste in pace cu Divinitatea, oricum O concepi tu a fi, si oricare ar fi aspiratiile si incercarile care iti calauzesc sufletul prin confuzia si zgomotul vietii. Cu toata nestatornicia, chinul si visele sale destramate, aceasta
lume este totusi frumoasa. Ai grija! Straduieste-te sa fii fericit!
Document gasit in vechea biserica Sf.Paul din Baltimore, si datat 1692.

lu.more spune:

"Intre ce gandesc, ce vreau sa spun, ce cred ca spun, ce spun, ce vreti voi sa auziti, ce auziti, ce credeti ca intelegeti, ce vreti sa intelegeti si ce intelegeti de fapt, exista cel putin 9 posibilitati sa nu ne intelegem."
(Bernard Werber)

Si ne mai miram ca discutam in contradictoriu cateodata !!!

Leah spune:

Alchimistul lua o carte pe care o adusese cineva din caravana. Volumul nu avea coperta, dar el reusi sa-i identifice autorul: Oscar Wilde. În timp ce rasfoia paginile, dadu peste o povestire depre Narcis.
Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, un tinar frumos care se ducea zilnic sa-si contemple propria frumuseţe intr-un lac. Era atat de fascinat de sine, incit intr-o buna zi a cazut în lac si s-a inecat. In locul acela a rasarit o floare careia i s-a spus narcisa.
Dar nu asa isi încheia Oscar Wilde povestirea.
El spunea ca, atunci cînd a murit Narcis, au venit Oreadele – zeitze ale padurii – si au gasit lacul transformat, dintr-un lac cu apa dulce, intr-un ulcior cu lacrimi sarate.
- De ce plingi? au întrebat Oreadele.
- Il pling pe Narcis, a murmurat lacul.
- Ah, nu-i de mirare ca plingi dupa Narcis, au continuat ele. In fond, desi noi alergam mereu pe urmele lui prin padure, tu erai singurul care-i putea contempla frumusetzea de aproape.
- Narcis era frumos?
- Cine ar putea s-o stie mai bine ca tine? au raspuns, surprinse, Oreadele. De fapt, de pe malurile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul a tăcut un timp. In cele din urmă spuse:
- Il pling pe Narcis, dar nu mi-am dat niciodată seama ca Narcis era frumos. Il plang pe Narcis pentru ca atunci cand se apleca deasupra apelor mele puteam sa vad, oglindita in adancul ochilor lui, propria-mi frumusete.(Paulo Coelho, Alchimistul)

Leah spune:

“Maktub” înseamnă “Asa a fost scris.” Arabii cred că “asa a fost scris” nu ar fi o traducere prea bună, pentru că, desi totul deja a fost scris, Dumnezeu are compasiune si a scris totul doar pentru a ne ajuta. Călătorul este la New York. Este în întîrziere la o întîlnire, si cînd pleacă de la hotel îsi dă seama că masina sa a fost mutată de politie. Ajunge tîrziu la întîlnire, prînzul durează mai mult decît ar fi fost necesar, si el se gîndeste la amenda pe care trebuie să o plătească. O să fie o avere. Pe neasteptate, îsi aminteste de bancnota pe care o găsise pe stradă cu o zi în urmă, si vede o oarecare ciudată legătură cu ce i se întîmplase dimineată.
“Cine stie, poate că am găsit banii aceia înainte ca persoana care ar fi trebuit să-i găsească să fi avut posibilitatea. Poate am mutat bancnota din calea cuiva care într-adevăr avea nevoie. Cine stie dacă nu am intervenit în ce a fost scris!
Simte nevoia să se elibereze de bancnotă, si în acel moment vede un cersetor asezat pe trotuar. Îi dă rapid bancnota, si simte că a readus un echilibru lucrurilor. “Asteaptă o clipă,” spune cersetorul. “Nu caut ajutor. Eu sînt poet si vreau să-ti citesc o poezie în schimb.” “ .....mda, alege una scurtă, pentru că mă grăbesc”. Cersetorul răspunde “dacă esti încă viu, este pentru că nu ai ajuns încă acolo unde ar trebui să fii.”(Paulo Coelho, Maktub)

Leah spune:

Un străin se întîlni cu Părintele Staret al mănăstirii din Sceta.
„Vreau să-mi îndrept viaţa “, spuse. “Dar nu mă pot retine să am gînduri păcătoase.“ Părintele observă că afară vîntul sufla tare şi spuse străinului: „E foarte cald aici. Mă întreb dacă nu ai putea strînge un pic din vîntul de afară si să-l aduci înăuntru să răcorească un pic încăperea.”
„E imposibil “, răspunse străinul .
„E imposibil si să ne abţinem de la a gîndi lucruri care-L supără pe Dumnezeu “, răspunse călugărul .
„Dar dacă stii cum să spui nu tentaţiilor, nu-ti vor face nici un rău”.