Sa nu renunti niciodata sa visezi!
Dragele mele,
Ceea ce veti citi mai jos, am primit pe mail de la o prietena foarte buna! Pot spune ca citind, m-a cam pus pe ganduri, iar concluzia mea este : niciodata sa nu renunti la visele si dorintele tale, oricat de greu ti-ar fi si sa crezi din tot sufletul ca intr-o zi acestea vor deveni realitate!
Cititi si voi si concluzionati! Poate nu am postat acest subiect unde trebuie, dar sper sa va placa si voua in aceeasi masura ca si mie!
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.
Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor.
Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori.
Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88.
Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce
au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte.
Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si membrilor familiei voastre, le va prinde bine. Au fost compuse in memoria lui Rose.
SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!
Denisa si copilul Alecu
Raspunsuri
tora97 spune:
..cind vine ziua de nastere, si mai punctez un an, si mi se spune "ai mai imbatrinit" eu corectez persoana cu un alt raspuns "ma maturizez, nu imbatrinesc", nu am consdierat niciodata ca imbatrinesc, ci ca invat permanent de la viata cite ceva..
asta imi aminteste de citeva cuvinte dintr o carte, care m a frapat mai ales atunci, in adolescenta, cind am citit pentru prima data urmatoarele: "ce pacat ca tineretea este data pe mina copiilor, ea ar trebui sa vina la sfirsit, ca o incununare a unei vieti bine traite"
dar vai, cit de greu este sa ne pastram sufletele tinere, sa zimbim uneori... insa merita sa facem un efort
multumesc denisa_35 si pupici grasuni
Lorelai182003 spune:
Peste 40 de ani vom regreta mai mult lucrurile pe care nu le-am facut decat cele facute. Super povestea!
Lorelai
mag_d2002 spune:
uitati alte randuri frumoase...de Pablo Neruda
Cine moare cate putin ?
Moare cate putin :
cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
cine-si face din televiziune un guru.
cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de
emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.
cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul
sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand
ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar
daca cunoaste raspunsul la intrebare.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un
efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
Denisa_35 spune:
Mag d2002!
M-ai dat gata..atata adevar in ceea ce spui...dar uneori noi oamenii suntem lasi...ca asa e fiinta omeneasca.....nu de multe ori, atunci cand ceva merge prost aproape niciodata nu spunem : GATA! Tot timpul spunem : lasa, o sa treaca...si asa trec minutele, orele, zilele...si viata!
Aproape niciodata nu avem timp pentru sufletele noastre dornice de caldura, de desfatare, de hrana spirituala...de cat timp nu ati mai mers la o piesa de teatru? la un film bun? la un restaurant bun cu iubitii, cu sotii, asa pur si simplu fara nici un motiv ci doar asa pentru sufletele noastre, de cat timp nu ati mai citit o carte adevarata si nu doar acele cartulii gen telenovela?
Suntem sclavii acestei societati nenorocite care nu ne da ragaz sa traim, ci doar sa supravietuim. Caci vietile noastre sunt acum din pacate doar o lupta acerba pentru supravietuire! Atat.
Denisa si copilul Alecu
vikinga spune:
Multumesc fetelor, sunt o sursa vie de inspiratie!Chiar daca lucrurile astea sunt stiute, in cotidianul vietii le uitam si e pacat...E bine sa ti le mai aminteasca cineva! Zambeam si ma gandeam ca asa ar trebui sa-mi incep ziua nu citind la cafea ziarele sau terminand-o cu stirile de la tv.:)
Androix spune:
Denisa_35 superba poveste ne-ai povestit. Citind-o mi-am dat seama ca sunt tare batrinica sau mai corect spus imbatranita. Si apoi citind si randurile trimise de Mag_d2002 am inceput sa pling la propriu realizand ca mor zilnic cate putin.
Ma cutremur si sper ca din minutul care urmeaza sa fac insfirsit ceva ca sa nu mai simt ca visele mele sunt nerealizabile... Desi nu stiu ce as mai putea face acum, unul din visele mele nerealizate si foarte secret este acela ca mi-as fi dorit sa fiu cantareata si cind eram mica nu-mi tacea gura (nu ca acum mi-ar fi tacut si acum imi place sa cant cat ma tine gura mai ales cand conduc) dar acum la 25 de ani am ajuns sa gasesc parintilor mei o oarece vina ca nu au dat atentia cuvenita inclinatiilor mele artistice atunci cand puteam sa primesc o educatie in acest sens. Asa... acum am terminat ASE-ul, m-am specializat in marketing, Nu ca nu mi-ar placea ceea ce fac dar ma surprind nu de putine ori visand cu ochii deschisi la ce-as fi putut sa fiu... Un alt vis pe care il consider imposibil de realizat este acela de a face medicina veterinara si de a lucra intr-o clinica super dotata cum vad eu la "emergency vets" pe animal planet. Iar aici scuza pe care mi-am gasit-o a fost ca ce facultate dom'le ca fac 31 de ani numai pana o termin...vezi povestea lui Rose!!! Si apoi de unde asa clinica veterinara misto ca noi aici nu avem asa servicii medicale nici pentru oameni dar pentru animale?.
Asa ca pentru curajoasele care nu inceteaza sa lupte pentru realizarea viselor lor