Nasterea Andreei-cu mare smiorcaiala

Nasterea Andreei-cu mare smiorcaiala | Autor: lacramioara t

Link direct la acest mesaj

Mi-au trebuit vreo 2 luni ca sa imi fac curaj sa scriu,pt. ca de fiecare data cind ajungeam la jumatate stergeam tot gandindu-ma ca nu este nimic interesant si poate nu va placea.Dar si asa astazi voi scrie despre cea mai frumoasa zi din viata mea si a sotului.Cat despre titlu eu cred ca-si merita numele pe deplin si veti vedea de ce(cel putin asa am crezut eu).

Incep povestea cu aprox.1 saptamana inainte de nastere care a fost pe 13 decembrie 2000. Termenul nasterii era pe 6 Dec.,iar inainte de Sf. Nicolae soacra mea se apucase sa faca curat de Craciun si eu cum nu mai aveam rabdare sa nasc(ma cam saturasem de burta si eram tare obosita)pe 7 Dec.am spalat doua traverse in speranta ca poate nasc.Nimic.Copilul n-avea nici o treaba, misca de zor, scandal si lovituri la greu ,numai afara sa nu iasa.Bun,zic eu,las' ca mergem noi la doctor si vezi tu dupa aceea.Seara am sunat doctora care imi urmarise toata sarcina si cu care urma sa si nasc,ii spun ce harnica am fost in ziua aceea sperand ca poate-poate,ii spun ca a trecut termenul cu o zi si ma invita frumos a doua zi la un consult.Vreau sa fac o mica paranteza si spun ca atat de mult mi-am dorit un medic cu care sa pot vorbi,un om cu sufletul deschis si care pe care sa nu il tragi de limba pt. absolut orice,sa-ti vorbeasca despre sarcina,etc,nu am avut parte absolut deloc.Asa a fost sa fie.Imi instiintez sotul de programul meu pt. a doua zi dimineata si imi spune"ar fi bine sa-ti iei si valijoara ca poate ramai acolo,cine stie"la care eu"fii serios eu nu nasc maine",dar in sufletul meu parca imi doream atat de mult sa scap de burta imensa si sa-mi vad minunea dar in acelasi timp imi era o frica de nedescris,frica de durere(din auzite),de cum va fi micuta,daca va fi bine,stiti si voi.Ajung la spital la ora 8 fix si ca de obicei medicii erau la vizita,astept si dupa un consult amanuntit sunt intrebata daca vreau sa mai astept ca nu este momentul acum sau sa-mi induca nasterea.Eu de frica nici n-am vrut sa aud asa ca hai acasa si la doua zile trebuie sa revenim.Doctora imi spune sa revin pe 10 Dec.pt. ca este de garda si atunci se poate ocupa mai bine de mine.Eu zic bine si fuga acasa.Pe 10 dimineata(era duminica)ma infiintez din nou la spital cu acelasi bagaj,pregatita de nastere.Pe drum sotul imi spune"sper ca azi te internezi,gandeste-te la bebe, au trecut deja 4 zile peste termen si sa nu se intample ceva",iar eu bine,bine vedem ce spune doctora.Cum spuneam ajung la spital,urmeaza controlul de rigoare,totul pare OK,ajung la echograf la fel OK,doctora imi spune ca mai putem astepta 1-2 zile pt. ca nu sunt prima care terce prin aceasta situatie si daca nu vreau inducere pot reveni marti.Bun,ajung din nou acasa unde toata lumea se cruceste cand ma vede si incep sa numar orele care mai ramasesera pana pe 12 Dec.Luni seara pe 11 cade dopul gelatinos si ma sperii ingrozitor.Pe 12 dimineata ajung la spital si dupa un consult sumar sunt internata fara drept de apel"ramai aici pt. ca vrei nu vrei,intr-un fel sau altul vei naste"zice doctora.Si uite asa ma trezesc intr-un salon cu alte 7 viitoare mamici,cu o camasa pe mine de ziceai ca sunt macelar si nu gravida si cu inima cat un purice,asteptand clipa cea mare.Au nascut toate fetele pe tot parcursul zilei si al noptii,numai eu stateam si asteptam cu sufletul la gura sa apara vreo contractie.Vine o asistenta si ma ia la intrebari,merg la o mica intervedere unde sunt informata ca bebe nu este gata de atac si sa merg sa astept dimineata pt. o echografie.Sunt intrebata cine imi este medic,raspund frumos ca la scoala la care asistenta spune"ciudat,dar ceva nu este in regula".
Va imaginati ca am intrat in panica si dimineata la prima ora eram la cabinetul doctorei sa cer un control(am mintit ca nu mi-e bine)si o echografie.Am asteptat pana pe la 11 cand in final apare si doctora mea.Merg la eco. cu doctora, intru repede si incepe monitorizarea,cea mai lunga din cele 9 luni(aprox.30 min.).Vad cum se incrunta medicul echograf,ii spune ceva doctorei in termeni medicali(pt. ca nici azi nu stiu ce a zis),imi spune si mie ca nu mai am aproape deloc lichid aminiotic,copilul este intors in pozitie oblica,cordonul rasucit in jurul gatului si urgent cezariana,astfel pierd copilul.Verdictul este dat,doctora ma trimite la salon unde urma sa fiu pregatita pt. cezariana,ea ma urmeaza dand instructiuni asistentelor cat de repede trebiue sa se desfasoare totul.Eu eram in transa,nu mai auzeam si nu vedeam nimic,gandul imi zbura doar la copil si la cum sa imi anunt sotul.Incep sa plang,sa intru in panica si nu stiu cui sa cer ajutorul,nimeni nu ma baga in seama.Ma ajunge din urma medicul anestezist(un om minunat),ma vede ca plang in hohote,incerca sa ma linisteasca la care eu printre lacrimi si sughizturi ii spun" stiti..eu ..vroiam..sa nasc normal..ca alte mamici..si mi-e frica...si nu vreau...de ce nu stia nimeni nimic...ca eu am avut grija de mine...si eu nu vreau...eu vroiam...vreau sa-mi sun sotul...se poate?"Ajung la telefon si printre acelesi lacrimi ii spun sotului ca urmeaza sa nasc in urmatoarele minute si sa vina la spital.In urmatoarele 5 minute eram pe masa de operatie,mi se rup membranele,o sa radeti de mine dar in acel moment ii spun medicului anestezist ca eu fac pe mine,el rade frumos si zice nu e nimic este normal si in secunda urmatoare imi venea sa intru in pamant de rusine.Mi se face anestezie totala,vad cum roiesc in jurul meu vreo 3 asistente,este si medicul pediatru,susotesc de zor si la un cateva minute dupa aceea se taie firul, pana cand simt ca cineve incearca sa ma trezeasca,dar se pare ca fara nici un rezultat,eu dormeam in continuare si imi amintesc bine ca imi placea acolo unde eram(o campie verde cu blocuri albe si f. inalte).Pt. ca lucrurile se complicasera putin am stat in sala de operatii 3 ore.Intr-un final totul este bine,ma trezesc si mai mult adormita imi strig sotul pe nume(el era in culmea fericirii in acel moment,stiu pt. ca mi-a zis)si intreb daca bebe este bine.Toata lumea este bine,mai putin eu pt. ca imi era asa de rau,dar nu mai conteaza ,deoarece atunci cand am vazut-o pe Andreea am simtit ca toata lumea e a mea si nimic nu se compara cu bucuria de a fi mama,sentiment pe care il traiesc de fiecare data cand imi aduc aminte de clipa in care am luat-o pe Andreea in brate.

Astazi Andreea are 2 ani si 10 luni,este o nazdravana si jumatate, suntem topiti dupa ea(mai ales tati cand ii spune cineva ca ii seamana leit)si suntem mandri ca suntem parinti.

Sanatate si sper ca nu v-am plictisit.
Lacra si nazdravana Andreea.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns eli spune:


Foarte frumos ai povestit. Sa-ti traiasca .

Eli de si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Sa-ti traiasca minunea - Andreea si sa fiti fericite! bine ca s-a terminat cu bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alba spune:

Lacramioara ,foarte frumos,sa va traiasca Andreea (am vazut-o in poza,e o dulceatza mica) si sa fiti sanatosi si fericiti pina la adinci batrineti !

***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=499&cid=78

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eryka spune:

Sa va traiasca puiutzul Sa se faca mare ,desteapta si frumosa

Eryka & sufletzelul din burtica ---

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi_ella spune:

Cum sa ne plictisesti, Lacramioara?! E tare frumoasa povestea ta! Sa-ti traiasca Andreea si sa-ti aduca numai bucurii!

_ella

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns clara spune:


clara

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lacramioara t spune:

Fetelor,va pupic pt urari si va doresc la toate multa sanatate si copii sanatosi si frumosi.

Lacra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxi spune:

Draga Lacramioara, sa-ti traiasca fetita si sa fif fericiti cu totii!!!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si o luna
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Claudya spune:

M-as "plictisi" in fiecare zi citind asa povesti,mai ales cand imi aduc si eu aminte de nasterea micutzei mele.De cate ori citesc povestile celor care au nascut,retraiesc si eu momentul si ma simt minunat.
Sa-ti traiasca Andreea si sa fie sanatoasa!!!

Mami si Emma gangurica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carrie spune:

sa iti traiasca gagalicea, sa va iubiti mult si sa fiti fericiti

cristiana si bb Theodora Alexia

http://photos.yahoo.com/thea_alexia

Mergi la inceput