Povestea unei nasteri din februarie 2000

De mult timp imi propun sa scriu si eu despre nasterea lui Caius, dar tot timpul am avut senzatia ca povestea poate fi neinteresanta pentru voi in special pentru ca e vorba de o nastere din februarie 2000. Tousi asa cum mie imi place sa citesc despre “experientele” voastre la nastere, ma gindesc ca poate e un subiect interesant si acesta despre nasterea lui Caius. Trebuie sa mentionez ca in acel timp cit am fost insarcinata 1999-2000, nu stiam de existenta acestui site –daca site-ul chiar exista in acea perioada. De fapt in acel timp imi era foarte frica de caderele medicale si de nastere. Nu am incercat sa citesc macar putin despre ce inseamna o nastere sau macar sa citesc despre cum ar trebui sa incerc sa ma comport pe parcursul unei nasteri. Ufff… speram ca nasterea sa decurga normal, dar nu vroiam sa stiu ce ma poate astepta, vroiam sa descopar atunci cind nasc.
Doctorul era de parere ca voi naste in 23 februarie 2000 si ma chemase in dimineata de 21 februarie (era o zi de luni) dimineata la spital pentru un control si eventual o internare. Tot weekend-ul dinaintea acelei zi de luni m-am gindit cum fac sa scap de internare, caci nu vroiam sa stau in spital inainte de ziua in care urma sa nasc, eram hotarita, nu aveam nici un bagaj facut (pentru spital).
Ok, vine ziua de luni. M-am trezit devreme pentru ca de dimineata aveam o durere continua in burta, simteam burta intarita. Stiam eu ca ar trebui sa apara contractii dar din cite auzisem eu, contractiile vin si te lasa, iar vin si iar te lasa, dar eu aveam o contractie contunua. Am stat pina pe la 9.00 in casa sperind ca durerea sau contractia sa cedeze. Nu a cedat si… nu mai aveam ce face trebuia sa ma indrept spre spital. Am plecat cu sotul care nici el nu stia ce parere sa aiba despre “durerea mea continua”. Imi aduc aminte ca afara era frig, batea vintul si in aer se ridica mult praf. Sotul mi-a propus sa luam un taxi pina la spital, dar nu am fost deacord, am stat in statie la trolebuz sperind sa ajung cit mai tirziu la spital. M-am urcat in al doilea trolebuz (nu stiu de ce dar nu am vrut sa ma urc in primul care mergea exact pe aceeasi ruta) apoi am decis ca vreau sa cobor mai repede.
Ok, hotarasc cu sotul sa merg pe jos pina la maternitate, desi durerea era din ce in ce mai intensa, nu aveam de gind sa ajung prea repede la doctor. Intr-un final in jur de ora 12.00 ajung si la maternitate, vorbim cu doctorul care este foarte suparat ca nu am “bagajul” pentru spitalizare cu mine. Doctorul imi explica de mai multe ori ca trebuie sa ma interneze. Intr-ul final accept internarea dar imi vine sa pling de ciuda ca trebuie sa stau in spital inainte de nastere. De fapt doctorul imi spusese ca la durerea pe care o am e posibil sa nasc peste o saptamia. In fine, ma mai consulta si alt doctor (sau rezident sau ce-o fi fost) care completeaza niste foi cu date despre mine si la fel ma asigura ca voi naste cam intr-o saptamina. Sotul plecase acasa sa-mi aduca bagajul pentru spital. Timpul pina seara nu prea imi amintesc cum a trecut, doar ca doctorul si “rezidentul” ma monitorizau (de fapt monitorizau copilul), mai puneau cite o intrebare care mi-i se parea idioata, si apoi ma asigurau din nou ca voi naste peste o saptamina. Doar moasa care a venit la tura de noapte s-a uitat la mine, m-a intrebat daca ma doare, i-am spus ca da si ea mi-a zis “tu pina dimineata nasti”. Eu imi zic in gind ca-i proasta, ca doctorul si celalat care ma monitorizeaza imi zic ca eu nasc peste o saptamina. Imi parea rau ca nu pot sta in pat, ma plimbam pe coridor incontinuu, ma opream doar cind eram chemata pentru monitorizare. Seara pe la 20.00 a venit din nou sotul cu verisoul meu. Am preferat sa cobor eu la ei ca sa stam de vorba in liniste. Le-am spus versiunea cu eu nasc peste o saptamina, am hotarit sa stau peste noapte in spital, doctorul era de garda, si urma ca dimineata sa-i explic ca eu vin intr-o saptamina. Inainte de a cobori eu, sotul vorbise cu doctorul si stia ca urmeaza sa nasc curind, nu peste o saptamina dar totusi se gindeau ca voi naste pe 22 seara sau 23. Verisorul meu era destul de disperat, nu stia ce sa-mi dea sa ma simt mai bine si eu incercam sa gasesc idei de a pleca acasa. Pe la ora 22.00 am hotarit urc in salon ca sotul si verisorul sa plece acasa caci a doua zi ei mergeau la servici. Urcind scarile imi dau seama ca preocupata de “scuze” pentru a merge acasa nu am luat banii de la sot (bani pt doctor si moase in caz ca voi naste). Ma calmez repede pentru ca eu urma sa nasc peste o saptamina deci… urc sus, ma mai plimb pe coridor, fetele din salon ma cheama sa ma intind in pat, poate ma linistesc si adorm. Intr-un final decid sa incerc sa ma intind ca durerea devenea cam insuportabila. Dau sa ma aplec dupa slapi si … poc dintr-o data de rupe apa. Am facut o balta mare si lichidul tot iesea din mine. Eu incep sa pling… vine moasa si ma conduce spre sala de travaliu in timp ce femeia deservici stergea pe jos in urma mea. In scurt timp a aparut si doctorul. Acum urama sa nasc a doua zi … ufff… durerea era continua, nu cum stiam eu din auzite ca vine si pleaca. Eram cam speriata asa ca iau frumos moasa de mina sa stea linga mine. Mosa se cam plictisea, adormea in fund pe scaun, cred ca vroia sa se intinda si ea in alta camera dar i-am zis (i-am cam poruncit) sa stea linga mine. Ca sa nu adoarma, moasa ma mai monitoriza din cind in cind copilul. Destul de repede imi dau seama ca nu mai suport durerea si ma duc la doctor care abia plecase de linga mine si ii zic sa-mi dea ceva ca nu mai pot. De fapt ma durea tot corpul, din cap pina in picioare. Mi-i s-a parut ca doctorul zimbeste –normal, ca nu eram prima femeie care avea dureri la nastere-, asa ca m-am suparat si l-am amenintat, sa nu rida ce ceea ce simt eu. Ma rog, nu stiu ce fata aveam ca doctorul ii spune moasei de o injectie. Incerc sa ma mai calmez, primesc injectia si moasa ma monitorizeaza din nou. Nu-mi ia bine moasa curelele de pe burta ca vine doctorul sa ma monitorizeze. Se uita si moasa si doctorul la valorile afisate de aparat si moasa decide “s-a dereglat aparatul ca acum 2 minute totul era ok”. Incep sa regleze aparatul si isi dau seama ca de fapt … aparatul indica bine. Bataile inimii lui Caius scazusera la jumatate. Doctorul devine serios, aud ceva de cezariana, ma bucur ca voi primi injectie si scap de durere, sunt condusa in alta sala. Pe o usa intra o echipa intreaga cu masti puse pe fata si cu tot felul de aparate, doctorul cheama (prin celular) un alt medic sa urce la etajul I ca are o problema. Eram mirata ca in mai putin de 2 minute a intrat pe uasa echipa pregatita de operatie. Nu stiu cind in mina dreapta mi-au infipt atitea ace. Trebuia sa raspund din nou la o serie de intrebari la care mai raspunsesem si de dimineata. Asteptam sa-mi dea injectia in colona (de care imi era frica dar acum o asteptam) cind tot “nebuna” de moasa ii spune doctorului ca ea zice ca copilul vine. Se uita si doctorul si… simt si eu ca vreau sa imping. La semnalul doctorului “persoanele” de linga mine se apasa cu bratele pe burta mea. Eu incercam sa respir oxigen (era numai un furtun fara masca). Uffff, o data, de doua ori se apasa toata lumea si apoi la a treia oara a iesit copilul. Nu auzeam nimic, asteptam sa aud copilul plingind dar nu-l auzeam... incepusem sa-mi doresc sa opresc timpul in loc. Imi era frica pentru copil. Aud cum toata lumea imi zice sa ma uit la copil ca plinge, imi dau seama ca sunt fericiti (normal ca au scapat de o operatie in mijlocul noptii). Ii aud cum vorbesc cu mine dar nu aud copilul cum pinge. Incerc cu disperare sa-l aud plingind si … nu aud decit cum vorbesc cei din jur si inca nu am curaj sa ma uit spre locul unde este copilul. Daca nu privesc am senzatia ca opresc timpul in loc. Intr-un final doctorul aseaza copilul pe burta mea. Bucuria ca traieste nu o pot descrie… Nasterea lui Caius a fost inregistrata in 22.02.2000 ora 0.45. Greutate 3500 g si 52 cm. Scor Agpar 8.
Numele lui Caius a fost sugerat de o prietena si colega de servici. De fapt Yoyo a insistat pina i-am promis ca la copil ii vom da numele Caius. Noi nu staim ce nume de baiat sa-i dam copilului. Ma bucur mult ca i-am dat acest nume.
In concluzie cred ca ar fi fost mai bine pentru copil daca optam sa nasc prin cezariana. Mi-a fost frica de injectia in coloana ca apoi s-o astept. Daca ar mai fi sa nasc inca o data cred ca m-as decide pentru cezariana.
Si... consider ca am avut noroc pentru ca pina am nascut nu am dat nici un ban la nimeni... si totusi doctorul sau moasa au stat linga mine. Totul e bine cind se termina cu bine.
Cata

roisin spune:

Catalina, este foarte frumoasa povestea ta, si nu cred ca exista poveste legata de nasterea unui copil care sa poata fi numita 'neinteresanta'. Eu am citit zeci de astfel de povesti si n-am gasit doua sa semene, si pe toate le-am bagat undeva la cutiuta, pentru ca sunt unice si minunate.

Sa-ti traiasca baietelul si sa te bucuri de el, si cand va veni bebe nr. 2 sa te intorci aici sa ne spui povestea.
Bun venit pe site!

PS Poate ma molipsesc si eu si ma pun pe istorisit...

http://community.webshots.com/user/r0isin

pisi_ella spune:

Catalina, bun venit printre noi! Ca-ti traiasca baietelul si sa va aduca numai bucurii!

_ella

carrie spune:

sa traiti mult si bine, sa va iubiti si sa fiti sanatosi.

cu drag

cristiana si bb Theodora Alexia

http://photos.yahoo.com/thea_alexia

carrie spune:

sa traiti mult si bine, sa va iubiti si sa fiti sanatosi.

cu drag

cristiana si bb Theodora Alexia

http://photos.yahoo.com/thea_alexia

CristinaT spune:

Buna, este o poveste superba!
Sa-ti traiasca baiatul si sa va aduca numai bucurii!

Ps: Sa pui o poza ca sa-ti vad si eu puiul!
Oana mea este cu o saptamana mai mare decat baiatul tau.
Nu-i asa ca inca mai sunt super zilele de luni?
de la Oana mea si de la mine!

3 ani !!! pe 14 februarie

laura111 spune:

Bun venit pe forum !
Sa fiti sanatosi si fericiti toata familia !
Fi-miu e nascut cu o saptamana inainte de Caius al tau si cu o zi dupa fetita Cristinei T, adica pe 15.02.2000

Laura - mama lui Vlad

DanaRosu spune:

Dana
And, yes, I am a blonde!

catalinab spune:

Multumesc de urari. Sa va traiasca si voua copii, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de viata!

Roisin, daca va veni bebe nr.2 promit sa povestesc despre a doua nastere.

CristinaT, mi-am completat pagina personala cu o poza din prima zi a lui Caius. O sa incerc sa revin cu mai multe poze.
Catalina