Puiutza de moldoveanca, nascuta in Canada

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Puiutza de moldoveanca, nascuta in Canada | Autor: DanaRosu

Va invit dragilor sa lecturati o poveste...nasterea fetitei unei bune prietene, care de ceva timp s-a mutat din Romania. Pro cezariana pina-n virful degetelor (cel putin cind a plecat din Romania) a nascut (prima sarcina, primul copil, peste 30 de ani) foarte frumos... o galushca de 3,200 kg care se cheama CATALINA ELENA.

Am avut unele mici probleme cu sarcina, incepind cu 14 august am tot fost pe la spital din cauza unor travalii false, dar deosebit de inconfortabile pentru mine. Saptaminal aveam programare la medicul meu ginecolog, un evreu simpatic dealtfel, dar de fiecare data, dupa controlul de rigoare, 3-4 zile aveam dureri ingrozitoare si nu voiam decit SA SCAP mai repede!!! Prin urmare, pe 10 septembrie aveam din nou programare la cabinet si ii spun lui Lucian ca nu mai merg. Sa sune si sa anuleze programarea, ca aici nu merge altfel, trebuie sa anunti. Bineinteles ca nici nu au vrut sa auda:"este in ultima faza a sarcinii, este OBLIGATORIU sa se prezinte la control, daca nu se simte bine sa mearga repede la spital"! asa ca Lucian al meu isi ia liber de la companie si vine cu mine la medic. Nu stiu cum am ajuns acolo, am avut doar doua strazi de traversat in downtown si am zis
gata, nasc acum! Cind am ajuns la doctor au "sarit" toate pe mine, mi-au multumit ca am facut efortul de a veni (este incredibil cita curtoazie exista aici in spitale, magazine, etc) a venit doctorul imediat si cind a intrat pe usa i-am zis: Vreau sa nasc ACUM!!!! Doctorul a zis ok, a dat un telefon la spital sa ma astepte aia pe-acolo, dar nu mi-a spus ca eu aveam deja 4 cm dilatatie. De la 3 cm te interneaza in spital.
Asa ca am venit frumos inapoi acasuca, mi-am luat bagajelul si am plecat. La ora 16 am fost la spital, m-au internat, am stat intr-o rezerva - camera de nastere - mai mare decit garsoniera pe care a avut-o sora mea, eram doar eu acolo si Lucian, inafara de patul meu, conectat la tot felul de aparate ca te si sperie, era o canapea (loveseat, de 2 locuri) cu pernutze, 1 fotoliu pentru musafiri si un balansoar pentru mine, o noptiera pe care era un CD-player cu CD-uri cu muzica clasica (Chopin, Mozart, Bach...) si un alt separeu(despartit cu o perdea de camera mea) unde erau toate alea pentru bebelus. Aveam si baia mea proprie, cu dush si 3 butoane in fiecare colt, pentru a apela la asistenta in caz de urgenta. Am avut 7 (SAPTE!) asistente in jurul meu, 2 medici si 2 studenti! Unul intra altul iesea! Ma trezeam ca intra cite una si zicea: Hi, I am Debby! How are you? Si tot asa pina am nascut...
La 17.30 a venit o doctorita tinara, dragutza, care mi-a rupt apa si ea mi-a spus ca aveam 4 cm dilatatie. La ora 20 aveam deja 8 cm dilatatie! Mi-au facut epidurala ca altfel nu stiu cum as fi rezistat, am "tras" vreo 2 ore (sau poate mai putin, nu mai stiu, dar a durat oricum, o vesnicie!) de dureri din alea ca imi spuneam doar atit: nu vreau sa mor acum! dar se schimba tura atunci si pina a venit anestezistul din tura urmatoare a durat un pic. In orice caz, nu am simtit nici o durere atunci cind mi-a infipt acul in coloana vertebrala, prin acel ac un dren mic (vreo 5-6 cm a intrat in corpul meu) prin care a intrat perfuzia cu anestezic. "Orgasmul" a fost multiplu la gindul ca pot sa-mi controlez singura durerea, pentru ca aveam telecomanda in mina si apasam pe butonel de cite ori simteam nevoia sa maresc doza de anestezic. Asa am suportat FOARTE BINE tot travaliul. La ora 22.30 aveam dilatatie completa si am inceput sa imping. In pozitii non-conformiste! Mi-au instalat tot felul de bare pe-acolo si am stat la un moment dat in sezut si sprijinita cu miinile de barele alea, apoi cu picioarele pe bare, ce sa spun...mi-au urcat si coborit patul ala de zeci de ori, m-au schimbat de haine de vreo 3 ori, asternuturile de dedesubt le schimbau din 15 in 15 minute. Lucian al meu a stat acolo, nedezlipit, a vazut ABSOLUT TOT ce s-a intimplat. A fost de-a dreptul fascinat si impresionat de ce a vazut si poate de aceea este atit de fericit si de mindru de "mitzele lui". la inceput i-a fost teama sa se uite, cind ii
spunea asistenta hai, ca i se vede perishorul, el refuza, spunind ca se va uita mai tirziu. Dar cind a iesit jumatate de capshor si a vazut atita par (a iesit paroasa mitza noastra, si creata de ziceai ca atunci i-ai scos bigudiurile din par!) si-a zis in sinea lui: "am belit-o, e baiat! mai am 2 golani acasa, of! asta e!" Si din acel moment s-a uitat tot timpul, era curios sa vada ce este...si imi tot spunea, inca un pic, a iesit nasucul, urechiusele...ei, cind a iesit capul am simtit pina in virful unghiei, cu toata epidurala si perfuziile mele! Nu poti uita, totusi, durerile alea...In sfirsit, dupa ce a iesit capshorul, restul a fost floare la ureche. cind mi-a pus-o pe piept si am vazut ca-i fata, am fost cea mai fericita femeie
din lume! Nu mai spun de Lucian...ne pupa intr-una, cind pe una cind pe cealalta! Mi-a sfisiat un pic "podobitza", am niste cusaturi pe-acolo (vreo 2 cm pe partea stinga si 4 cm pe partea dreapta) a usturat ca naiba pina acum 2 zile, atunci cind venea vremea sa merg la baie parca mergeam la taiat, asa "avint" aveam...dar a trecut si asta! Se mai vad atzele, se vor vindeca ceva mai tirzior taieturile alea.
La ora 00.07 minute, 11 septembrie, s-a nascut Catalina-Elena. Avea 3,210 kg si 48 cm. Dupa ce m-au cusut m-au dus la dush, m-au imbaiat fetele alea si m-au schimbat, mi-au pus inclusiv o pereche de chiloti cu tot cu tamponel (si in Romania iti face asta, nu-i asa?) iar in timpul asta mitza a stat in bratele lui taica-su, care a "smotocit-o" peste tot...i-a pupat toate degetzelele de la miini si piciorushe, urechiusele, nasucul, NIMIC nu a scapat! Si a stat exact ca un pisoi, nu a zis nimic! Ii place la nebunie sa fie dragalita. Eu abia dimineata am pupat-o, pina atunci am analizat-o sa vad daca nu-i lipseste ceva. De aici, din sala de nasteri, m-au dus intr-o rezerva privata (cind m-au internat, l-au luat pe Lucian sa completeze niste acte si l-au intrebt ce optiune are, pentru rezerva privata, semi sau salon comun. Nu a ezitat nici o secunda si a zis: rezerva privata, mai ales ca nu costa decit 40$ pe zi, celelalte sunt gratuite, costul lor fiind inclus in asigurarea medicala)unde aveam patul meu cu tot felul de butoane (care, culmea, functionau la parametri optimi!) un televizor, un fotoliu-balansoar unde a dormit bietul Lucian si patutul pe rotile unde dormea mitza...Am avut si baia mea proprie,
dotata cu tot ce trebuie (unguent pentru hemoroidul care imi iesise,
tampoane, manusi de unica folosinta, ca aici nu se spala si se sterilizeaza ca in Romania!). In noaptea aceea, au venit asistentele din 15 in 15 minute sa-i controleze temperatura si pulsul mitzei...s-a comportat exemplar copilul nostru, si nu a plins deloc! Nici acum nu plinge decit cind e "musai", cum zice taica-su, se trezeste si sta singurica in patutzul ei si nu zice nimic...ingina ceva in legea ei, dar nu plinge decit atunci cind o razbeste rau foamea. Ii este lene pina sa si plinga!
Si acum sa-ti spun ce meniu am avut cit am stat in spital (am stat de
miercuri, de la ora 16, pina vineri dimineata la 10): mic dejun: o portocala (a doua zi o banana), o cutie de 250 ml lapte, o cutie cu 50 gr cereale, muffin (o tarta cu fructe), un iaurt cu capsuni, cafea cu tot ce trebuie pe linga - lapte, zahar rafinat si " brown sugar" - margarina si gem de afine.
dejun: supa-crema vegetala, din nou 250 ml lapte, 3 sandvishuri cu o pasta de oua ceva, piine "multigrain", salata de cruditati cu dressing italian (un fel de sos acrisor), compot de piersici, o cana de ceai cu lapte, biscuiti.
cina: supa "beef noodle", nelipsita cutie de 250 ml lapte, friptura cu ciuperci si piure de cartofi si morcovi, budinca, ceai, lapte, biscuiti.
Ce spui de meniul asta? La lehuze, dimineata, cafea!
Joi la ora 10 a plecat Lucian sa cumpere patutz pentru mitzuca si s-a intors la noi dupa-amiaza, cu cadouri: mie mi-a cumparat un lant din aur, cu medalion in forma de inimioara pe care scrie "best mom" si are 2 trandafiri din aur roshu, iar fetitzei i-a luat un iepurash care isi impreuneaza labutzele a rugaciune, il apesi pe burtica si se aude o voce de copilash spunind o rugaciune...e asa de impresionant!

Dana
And, yes, I am a blonde!