SUNT TRISTA...

el doarme si eu stau ca bleaga prin casa.copilul,ca niciodaa,a adormit din prima.
pe el imi vine sa il scol si sa il cert.sa il cert pt ca ma lasa sa stau singura.am nervi!!!oare e vremea de vina?oare din cauza monotoniei?dar nu simt ca viata mea ar trebui sa fie monotona.nuai ca vreau sa stea mai mult cu mine........

ma duc sa il scol!

cum sa il scol?il sperii daca o fac!vreau sa ma tina in brate.ma simt atat de fragila in exact acest moment si nu stiu de ce!!!

mi-e teama sa nu fiu grasa si urata...stiu ca nu sunt,dar daca el ma vede asa?

imi vine sa plang.as vrea sa ies afara...sa-mi limpezesc creierii!!!

ce sa fac?vreau sa vb cu el,dar i-as spune numai tampenii...
nu vreau sa ma mai simt asa.

nici sa ma culc nu imi vine.

ajutor!

Andrada spune:

Hai pe chat!


L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

radu_tud spune:

Sfatul meu e sa nu amesteci copilul in problemele tale sentimentale. Nu e vinovat cu nika sarmanul.
Calmeaza-te si abordeaza subjectul cu rabdare. Se rezolva!
Daca nu gasesti solutii, cauta un specialist. S-ar putea ca ceea ce simti si traiesti sa fie doar virful "icebergului".
Bafta!

P.S. Nu te razbuna pe ala mic! E pacat!

Simonna spune:

Radule, Sol n-avea nimic cu copilul!!!! Din contra, ii venea sa-l pupe, ca se culcase din prima! Avea cu sotul, care dormea, in timp ce ea e-n galeata!
Sol, nu te amari. O sa treaca baby-blue si o sa fie mai bine. Adica o sa le vezi tu mai roz, ca el, daca nu-l ajuti tu, o sa doarma tot mai des. Sau o sa te pupiceasca tot mai rar, ceea e cam tot aia.
Asa ca ajuta-l. Ai chef sa-l trezesti, trezeste-l, nu cu parul, ci cu dragalasenii si dulceturi. Dupa ce va iubiti, poti sa si vorbesti! Sa-i spui ceea ce tu numesti "timpenii". Pentru ca daca nu-i explici si lui prin ce treci tu, el n-are de unde sa le viseze. Dar, daca nu-l ademenesti, daca nu-l aduci in starea in care nu doar sa asculte ci sa si inteleaga ce te doare pe tine, o sa vorbesti mai degeaba.
Noi am mers deja pe strada asta, pina n-a priceput ce-i cu starile de tipul: "Sint-grasa-stiu-ca-nu-sint-dar-sint-aproape-sigura-ca-tu-asa-crezi" sau "as-vorbi-dar-n-am-cu-cine-ca-tu-nu-stai-destul-cu-mine" n-am avut cu cine lucra. M-am uitat si eu la el cum doarme, doar ca eu l-am trezit cu plins paroxistic, evident ca era sa faca atac de cord, cine n-ar face! :) Acum imi vine sa rid de scena respectiva!
Evident, caderile psihice mai vin, mai trec, dar daca le tii pe toate pentru tine o sa te trezesti, la un moment dat, foarte departe de el. Iar bebe-ul, oricit ar fi de dragut, dragalas, iubitor, nu tine loc de sot.
Asa ca treci la scos sot din amorteala. La cum pui problema, sint sigura ca o sa stii cum.
Cu drag,
Simona

crysa spune:

si eu am suferit de baby-blue o perioada. plingeam in baie de mi se zguduia camesa pe mine. intr-o zi a trecut. acum imi dau seama ca am gresit ascunzindu-ma. daca ar fi stiut m-ar fi ajutat.

bafta

Lorelai182003 spune:

Cand am citit mesajul tau nu mi-a venit sa cred! Am crezut ca am scris eu da cu un alt nume. Povestea ta este exact cu a mea, da EXACT. Ma rog mai putin partea cu bb. Diferenta e ca eu mai am 2 sapt si nasc. Cred ca oricine a fost gravida stie ca esti mai sensibila in perioada asta, da nu, ei nu te inteleg, ei iti zic ca esti isterica si paranoica si dc plangi iti spun in sictir: de ce plangi ca o vaca?. Sotul meu ajunge la 22.00-23.00 acasa si atunci ii pun sa manance, ii fac cafeaua(ca cica el altfel nu poa sa doarma!!!), ce mai, ii fac toate poftele, desi mi-a spus dr sa nu ma mai misc din pat dc vreau sa mai tin bb inca 2 sapt. Dar el nu vede asta, el adoarme in drum spre perna si pot eu sa plang in hohote ca nu se trezeste, nici macar nu misca. Odata am reusit sa-l trezesc si a tipat la mine ca el are serviciu nu sta degeaba in casa ca mine, m-a pufnit plansul da pe el nu l-a interesat, de parca sta el acasa si vede ca nu fac nimic, da cine face toata treaba si curatenia?!gremlinii?!?!?
Vreau si eu sa vb cu cineva, sa-i spun ce am pe suflet, dar cu el nu se poate vorbi. Ma apropii de termen si mi-e frica; as vrea sa ma inteleaga, sa ma tina in brate seara, sa stea un pic, da' doar un pic mai mult cu mine. Ironia e ca nu-mi imaginez viata fara el, mai degraba as muri decat sa-l pierd! Asa sunt eu, o proasta si nu am sa ma schimb niciodata, mai ramane sa ma insele, desi cred ca i-as ierta si asta!!
Iarta-ma sol ca m-am bagat peste subiectul tau, dar n-am mai rezistat,pur si simplu a trebuit sa-mi descarc sufletul. Sper ca nu te superi.
Pupici,

Lorelai