Cand si cum a stiut sa vina pe lume Emma mea

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Cand si cum a stiut sa vina pe lume Emma mea | Autor: Claudya

Toata perioada sarcinii doctorul a sustinut ca DPN este 4 august.Nu stiu de ce(sau poate stiu) eram sigura ca evenimentul se va produce mai repede.Acum,ma gandeam sa nu fie prea repede si nu cumva sa se intample fara ca tati sa fie acasa,avand in vedere ca el lipseste cate 5,chiar 6 zile de acasa,urmand sa-si ia concediu pe 15 iulie.Pe data de 12 era si ziua lui ,astfel ca am incercat sa-i fac o surpriza(singura pe care o puteam face la momentul acela....caci eram cu burtoiul mare),asa ca m-am apucat de umflat baloane in asteptarea lui....de parca nu aveam chiar propriul balon.Zic:"Sa vezi ce ma apuca pe mine nascutul,de la umflat baloane!Si doar i-am promis ca nu mut un ac pana vine,ca nu cumva sa se intample pe ultima suta de metri si el sa nu fie.Dar m-am pus la taclale cu bebelusul din burtica si i-am povestit ca ar fi mai cuminte sa mai stea nitel,ca sa-l vada si pe tati deodata cu mami,i-am spus ca inca nu are carut si patut si ca nu se cade sa doarma cu noi si i-am promis ca daca e "fata de gasca" si ma asculta, am sa fac cinste cu o sticla de lapte(a se citi "tatza").
In sfarsit a aparut si tati si de acum o rugam sa mai stea pana mergem noi pe la magazine sa-i luam de toate.M-a ascultat si de data asta.
Dupa o saptamana in care am umblat de bezmetici si am cumparat toate cele,iaca,sambata seara vad ceva urme maronii pe chilot si-mi spun "se apropie",dar ,ma rog ,trec peste si astept consultatia de luni.Deja ,duminica imi dau seama ca incepuse sa se desprinda din dopul gelatinos,care anunta ca nasterea e aproape si simt usoare dureri ca la ciclu,dar din nou nu ma panichez si astept controlul de luni.
Luni,cu inima cat un purice mergem la doctor si acesta ,in mare graba, isi da cu parerea:"e aproape,dar poate dura inca (,)(cateva zile" si ne trimite la spital sa fiu si monitorizata ca sa fie el mai sigur.Ah,si m-a mai si zgandarit,de unde eu statusem cuminte(stiti voi) in ultima perioada,asa ca a inceput sa se desprinda mai mult din dopul gelatinos.In 5 minute am fost la spital si monitorizata.Aveam contractii la 10 minute,dar nu puternice,asa ca dupa ce am fost inca o data controlata ,mi s-a spus ca totul decurge normal si ca ,exact cum spusese si medicul,in cateva zile o sa nasc.Putin emotionati,dar si linistiti ca situatia e sub control,ne-am intors acasa.Mi s-a recomandat sa-mi distrag atentia de la usoarele contractii ,plimbandu-ma ,eventual prin mall-uri,caci astfel ajut si bebele sa vina.Zis si facut.Miercuri am fost chemati la un alt control...totul normal,ca si data trecuta..."se apropie".Intre timp aceleasi contractii,uneori mai dureroase,dar suportabile .Au fost zilele in care m-am gandit ca sunt ultimele nopti pe care le dorm cat vreau eu si fara grija.Cu toate astea abia asteptam sa vina pe lume micuta,sa o iubesc si sa o smotocesc eu cum vreau(acum insa,ma "smotoceste" ea pe mine cum si cat vrea)
Joi,pe la ora 14:30 ne aflam intr-un magazin ,"rasfoind" ca in ultimele zile raionul de bebelusi.Ajunsi la casa,simt undeva foarte jos"poc" (nedureros)si inca o data "poc"(tot nedureros).Mi-a trecut prin minte ca pot fi membranele care s-au rupt,dar am zis in acelasi timp"ei,nu se poate chiar aici" si in acelasi timp am inceput sa simt ceva cald cum imi curge pe picioare.Ah ,ce senzatie!!!Imediat i-am spus sotului,care a belit ochii ,caci nu-i venea sa creada ca s-a intamplat chiar atunci.Am iesit rapid,numai cu picioarele impleticite,de parca eram beata....simteam cum apa siroieste si nu am cum s-o opresc.In masina am pus o punga sa nu faca baie scaunul si hai acasa sa dam tel. la doctor.Acesta ne spune sa venim la el la cabinet sa ma vada.Eram deja emotionati.Sotul isi facea probleme ca s-a rupt apa din cauza ca am stat prea mult in picioare(de parca nu trebuia sa se intample)...si,de unde?....eu stausem numai in masina in ziua aceea.
Ajunsi acasa,intarzi ca sa-mi fac inca un dus si ...cateva poze(tipic feminin).O prind si pe Parpalak on line si-i dau vestea.Datorita ei,in cateva clipe apare stirea si pe forum.Sun si la ai mei in tara....uite-asa ,sa trezesc eu tot poporu'.Deja pe la 4 jumate,cand am plecat de acasa,au inceput contractiile ceva mai dureroase si cam la 5-6 minute,cronometram noi pe ceasul din masina.La ora 5 suntem la cabinet si doctorul declara"ai dilatatie 2cm.".Ne trimite la spital sa fiu din nou monitorizata si ....sa nasc...ca doar acum era clar ca asta se va intampla,asigurandu-ne ca o sa vina si el.
Realizam si noi ca in curand o sa o avem pe micuta.Pare ireal,dar e adevarat.Ajungem la spital in 5 minute.Mai astept vo juma' de ora ,caci se pare ca erau mai multi bebelusi pe cale sa vina....insa cei de acolo habar nu aveau ca al meu e cel mai grabit.In sfarsit sunt monitorizata si controlata....dilatatie 4.Mi se da repede o camera unde urmeaza sa nasc si suntem condusi intr-acolo.Jur ca arata ca o camera de hotel,doar ca in locul patului dublu era un pat care se rabata in toate directiile ,cu o multime de butoane si telefon la capul patului.Despre curatenie si personal as putea scrie o alta poveste ,nu va spun acum decat ca au facut totul sa ma simt in siguranta si sa ma ajute.
Ca totul sa se petreaca si mai repede asistenta imi spune ca ar fi mai bine sa stau o perioada in jacuzzi,asa ca uite cum am ajuns sa vad cum e si-n jacuzzi .Contractiile incepeau sa fie mai dese si mai intense,dar faptul ca stateram acolo ma facea sa trec mai usor peste ele.Nu trebuia sa depui nici un efort ca sa te asezi si sa te ridici din acea cada,caci se rabata.Asa ca m-am asezat ca intr-un fotoliu,dupa care s-a dat pe spate.Am iesit de acolo dupa vo ora .Nu mai stiu ce dilatatie aveam,cert este ca aveam contractii cam la 2-3 minute si destul de dureroase,astfel ca am fost intrebata daca vreau sa mi se faca epidurala.Am spus ca da si anestezistul a fost prezent.Inainte de a mi-o administra,ne-a intrebat daca stim cate ceva despre epidurala,apoi a inceput sa ne povesteasca ce si cum...ca sa stim si noi cu ce se mananca si ce riscuri are(riscurire sunt f.f. mici de a avea repercursiuni").La ora 7 jumatate mi se face epidurala si-n 5 minute nu mai simt nimic de la brau in jos.In tot acest timp sotul meu ma uda cu apa rece pe fata si pe buze,ceea ce ma facea sa ma simt mult mai bine.O data cu epidurala a inceput sa mi se faca groaznic de sete si sa ma manance pielea,in zona pieptului.Am aflat ca asa e normal,dar nu mai conta oricum,din moment ce nu mai simteam contractiile.Nu aveam voie sa beau apa,fapt pt. care din nou eram udata pe buze cu un servetel.Sotul meu a fost a doua asistenta pe langa mine si chiar a fost laudat ca face foarte bine ce face.Mi s-a facut si o doza de oxitocina ca sa grabeasca dilatatia.Asistenta venea din sfert in sfert de ora sa imi ia pulsul si tensiunea si de fiecare data imi spunea ca sunt ok.,ca bebele e ok. si ca sunt dilatata mai tare.Eu oricum nu mai simteam nimic,decat mancarime si sete.Pe la ora 11 ma controleaza din nou si-mi spune ca am dilatatie 9 jumate.Ii spun ca simt din cand in cand ca imi vine sa imping.Ea spune ca e ceva normal ,numai ca e bine sa mai asteptam un pic,pana voi fi dilatata 10,ca totul sa se petreaca mult mai sigur si mai repede,sa nu ma chinui nici eu nici bebele.Imi spune ca peste o jumatate de ora o sa incepem sa impingem,asa ca in timpul asta ma apuc eu frumos de telefoane.O sun pe Parpalak,o sun pe verisoara mea in Romania,pe inca o prietena si bineinteles pe mama,care n-a mai avut toata ziua liniste ,daca eu i-am spus ca intr-o jumatate de ora o sa nasc,ca sunt dilatata 9 cm. jumate.
Deja era asa de rau sa-mi vina sa imping si sa trebuiasca sa ma abtin,incat cred ca de frica m-am dilatat imediat,astfel ca asistenta nu mai prididea sa-l cheme pe doctor mai repede.Pana sa vina doctorul mi-a aratat cum sa imping.Mi-a spus sa imping ca si cum as face kk.Am belit ochii la ea si i-am spus ca "mi-e rusine...ca daca fac kk?",la care ea a spus "who cares?Doar de-aia sunt eu aici,asa ca tu nu te gandi la asta chiar daca se intampla"(nu s-a intamplat,caci mi-am adus aminte ca s-a intamplat de emotii inainte sa plecam de acasa). M-am apucat deci voiniceste de impins,pe raspunderea ei...Sotul meu a fost pus sa-mi impinga capul in barbie(cat timp ea numara pana la 10) si sa ma tina de un picior,iar ea ma tinea de altul si numara.Mereu imi spunea ca fac foarte bine,asa ca m-a incurajat mult.Dupa cateva reprize de impins la un moment dat ne-a spus ca se vede capul bebelusului si ne-a intrebat daca vrem sa-l atingem.Amandurora ni s-a parut a fi o senzatie foarte "tare" sa facem asta si am spus ca nu.Noi abia asteptam s-o vedem intreaga,nu pe pipaitelea.N-a mai durat mult si doctorul a sosit...dar tocmai atunci am inceput sa simt ceva durere cand impingeam,asa ca acesta spune ca nu vrea sa ma doara si-l cheama pe anestezist pentru inca o doza mai mica de epidurala.Acesta vine cat ai clipi si in 2 minute din nou nu mai simt nimic,decat ca vreau sa imping,o presiune foarte puternica(dar nu durere) si toti imi spun ca bebelusul vine.Simt insa cum doctorul umbla pe acolo,si-mi dau seama ca e vorba de acel masaj perineal,ca sa nu ma rup,sa nu ma taie si sa nu coasa la goblen.Nu-mi venea sa cred ca el face asa ceva.Si-n clipele imediat urmatoare il aud pe sotul meu ca imi spune ca ii vede capul.Iata si corpul... e ora 12:38..,data de 25 iulie deja...si doctorul o aseaza in fata mea.Sotul o vede mai bine si imi confirma ca e fetita.Alta senzatie tare a fost vazandu-l pe doctor cum taie cordonul ombilical.L-am prevenit pe sotul meu tot timpul sa nu se uite ,daca crede ca nu rezista,caci bebelusii ies murdari si spalaciti.Nu a rezistat sa nu se uite si s-a uimit cat de curata avea pielea,doar ca era "creata" ca o babuta,de cat timp a stat in lichidul amnioatic.I-am auzit si glasciorul,caci a inceput sa planga.Atunci am plans si eu de emotie si bucurie.Au cantarit-o(2769g.) si au pus-o in patutul ei,care se deschidea dintr-un dulapior din fata mea.Asistenta a tinut sa precizeze ca seamana cu mine(dar eu nu sunt cheala,am vrut sa-i zic...si nici ta-su) si mi-a pus-o in brate.I-a dat-o apoi si lui tati si am facut poze impreuna.Era atat de micuta si de neajutorata incat iti venea sa te topesti langa ea!!!Doctorul si asistenta ne-au felicitat si ne-au intrebat cum o sa o cheme.Oscilam intre Emma si Emily,dar amandoi au sarit ca Emma e mai frumos si se potriveste cu numele de familie,asa ca a ramas Emma.S-a inregistrat si pe caseta video momentul in care cu totii i-am hotarat numele.O mai cheama si Maria,caci Maria e bunica si urma si marea sarbatoare pe 15 aug.
Cu aceasta,programul medicului s-a incheiat...nici nu stiu daca a durat mai mult de jumatate de ora cat a stat si el acolo,timp in care am nascut.
S-au minunat cu totii cat de repede si usor s-a petrecut totul si mi-au spus ca asa nastere nu au mai vazut de vo 2 ani.
Le sfatuiesc pe toate viitoarele mamici sa-si tina sotii langa ele si sa accepte epidurala.Sotul te ajuta foarte mult psihic si de aici totul poate decurge mult mai usor,iar daca spune ca nu crede ca rezista(cum spunea si al meu pana la clipa de fata),stati linistite ca momentul in sine te face sa fii mult mai puternic decat crezi ca esti.
Am cerut sa mi-o puna la san imediat si asa a si fost.Atunci am luat si primele lectii impreuna cum sa papam la san.E o senzatie dureroasa la inceput si primele zile,dar cand stii ca puiul tau se satura si adoarme linistit la sanul tau(ca asa e natura) nimic nu mai conteaza.Eram obosita rupta,dar nu-mi venea sa o slabesc din ochi ,iar lui tati nu-i mai venea sa plece acasa.Trei zile a fost pur si simplu beat fara sa bea nimic.La toti trei ne-au pus pe mana bratarele cu acelasi numar,iar ta'su nu si-a dat-o jos chiar si daca a plecat acasa.Asa a plecat cu ea si asa s-a intors.Era atat de mandruuu si fericit!!!A venit in acea dupa amiaza si 3 ore a tinut-o in brate,in patul meu,cat timp ea a dormit.A doua zi mi s-a spus ca daca vreau pot pleca acasa,ca totul e ok. si tati a fost fericit sa vina sa ne ia.Inainte sa plecam mi-au aratat si cum sa-i fac baita...si iata-ne dintr-o data parinti ,cu indeletniciri cu totul noi si cu o mare, mare raspundere.
Sunt mandra de frumusetea asta de fetita...e o bijuterie...e o comoara...(tati spune ca"e perfecta")si abia astept sa ne spuna si ea ca ne iubeste.Pana atunci ma bucur ca am putut sa ma tin de cuvant cand i-am promis o cinste cu o "tzatza de lapte"(pe vremea cand era inca in burtica).Uite asa o sa se faca mare si mami o sa fie si mai mandra.
Multumim in fiecare zi lui Dumnezeu pentru comoara asta si pentru faptul ca e sanatoasa.
Numai cand ai o asa comoara realizezi ca tot ce e in jur nu mai are nici o valoare pe laga ea,realizezi ca esti pe locul 2 dupa ea,dar e locul in care te simti cel mai implinit.
Fie ca toti parintii care isi doresc un copilas sa aiba parte de unul sanatos care sa le lumineze fiecare zi.E pur si simplu o minune!!!
Nu in ultimul rand va doresc sa aveti toate o sarcina si o nastere ca a mea,atunci cand va fi momentul si sa fiti curjoase....trebuie ca bebelusul sa aiba incredere in noi,nu?Caci el e cel care face cunostinta dintr-o data cu lumea asta mare....pe cand noi nu facem cunostinta decat cu el.Trebuie sa-l facem sa se simta in siguranta cand vine pe lume.

...si daca doriti puteti sa-mi vedeti comoara la profilul personal (avea doar 5 zile)sau la adresa
http://community.webshots.com/user/claudik100

Cu drag,Claudia si Emma

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Andra28 spune:

Sa va traiasca printesa si sa fie sanatoasa!! Iar voi, sa fiti sanatosi si sa o inconjurati cu toata dragostea din lume!!!!!

Andra

papadie spune:

"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

romana_74 spune:

Claudya, frumoasa poveste...Sa va dea Dumnezeu multa sanatate sai sa va bucurati de minunea voastra! Ma regasesc si eu in povestea ta, mai putin in partea cu acea curatenie si amabilitatile personalului din spitalul in care ai nascut, dar ce conteaza?! Parca mai conteaza ceva in afara de puiul tau...?!

ROMANA&BB MATEI

GabiG spune:

Sa va traiasca puiul adorat!

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi