Sarcina cu peripetii

Sarcina cu peripetii | Autor: Missy

Link direct la acest mesaj

Dragi mamici,

deoarece citesc cu interes toate povestirile celorlalte mamici, m-am hoatarat sa scriu si eu povestea noastra, nelipsita de peripetii.
Ne-am casatorit in timpul facultatii, iar la nici un an dupa ce am terminat scoala si ne-am angajat, am hoatrat ca este momentul sa avem un copil. Asa ca in ianuarie 2002 am luat primul test de sarcina, care a iesit negativ, ca si celelalte din urmatoarele zile. Dar eu simteam ca nu sunt corecte, desi am incercat o multime de teste de la diferite firme. Asa ca ne-am dus la doctor, care ne-a spus ca nu puteam sa am mai mult de 2 saptamani, si nu putea sa-mi dea un rezultat sigur, asa ca sa mai revin dupa alte 2 saptamani. La urmatorul control ne-a aratat un punct negru pe ecograf, punct care reprezenta copilul nostru. Dupa alte 2 saptamani reveneam la control, dupa o noapte in care am avut niste dureri ingrozitoare. Am primit o injectie si o luna repaus total la pat, deoarece era sa pierd sarcina. Dupa ce m-am intors la scoala (sunt profesoara) toata lumea ma proteja (inclusiv elevii) asa ca am avut o sarcina placuta, poate si datorita faptului ca nu mi-a fost deloc rau. Totul mergea bine, doar burtica mea crestea vazand cu ochii, si cel mai greu imi era ca nu puteam sa dorm pe burta. Am facut tot felul de excursii, m-am urcat chiar in cires ca sa mananc cirese, am mers la discoteca, unde lui bebe nu i-a placut, asa ca am plecat repede.
Dar a venit acea zi de 2 iulie 2002, cand dupa-masa, am calcat pe o folie in curte, am alunecat, m-am dezechilibrat si am cazut. Ca sa nu ma lovesc la burtica, am intins mana dreapta, si inevitabilul s-a produs: mi-am rupt mana. Ne-am urcat in masina cu niste dureri ingrozitoare si am fugit la spital. Mi s-au facut raze dupa ce m-au imbracat intr-o haina ingrozitor de grea din plumb. Asa am aflat ca imi sarise cotul din loc si nu se putea repara decat cu operatie. Am fost programata la operatie abia dupa 5 zile. Noaptea care a urmat a fost ingrozitoare, mi-a fost imposibil sa dorm cu mana in gips si cu o burtica de toate splendoarea. Astfel a doua zi am plecat la Cluj, unde am fost operata de urgenta. Pana atunci nu am mai avut de-a face in nici un fel cu spitalele, dar a fost o experienta pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata. Am fost anesteziata local, dar cum am simitit cand a inceput sa taie, am fost adormita, partial, pentru ca am auzit si cel mai rau am simtit toata operatia, care a durat aproape 4 ore. Dupa am avut niste dureri ingrozitoare pentru ca nu mi-au putut da calmante din cauza sarcinii. La radiografie nu se vazuse chiar totul: o bucata din os mi-a fost zdrobita, asa ca a trebuit scos o parte din muschi, in care se imprastiase osul. Recuperarea a decurs bine, bebe a trecut cu bine iar eu eram vedeta in spital, pentru ca nu mai avusesera gravide la ortopedie.
Dupa 6 zile am plecat acasa si au urmat 2 luni ingrozitor de lungi. Nu puteam dormi din cauza gipsului, nu puteam face mai nimic ma simteam inutila, ma plictiseam si am inceput sa adun kg in plus, cu toate ca pana in luna a sasea nu pusesem decat 5 kg.
Bebe trebuia sa se nasca pe 28 septembrie, si ca sa fie complet, nu mai vroia sa apara. In 6 octombrie 2002 m-am internat in maternitate, dimineata la 5 am primit o pastila de declansare a travaliului si a inceput drumul fara intoarcere. Din cauza operatiei suferite imi era ingrozitor de teama de cezariana si am insistat sa nasc natural. Dupa aproape 4 ore de dureri si chinuri, doctorul care m-a supravegheat pe toate durata sarcinii a observat ca travaliul nu mergea prea bine, asa ca tot la cezariana am ajuns. Astfel in data de 7. octombrie la ora 9,40 avea sa vina pe lume Alexia, cu cele 4kg 300 si cei 52 cm. La aceasta operatie nu am auzit si simtit nimic, spre fericirea mea. Acum sunt mamica unei fetite de 10 luni, care seamana cu tatal ei, cel care mi-a fost alaturi la cele 2 operatii, cel care a schimbat-o si a ingrijit-o pana mi-au revenit mie puterile dupa cezariana, si care este topit dupa ea, chiar daca isi dorise baiat (ca si mine de altfel). Acum la un an de la operatia de la mana, ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ma duc din nou in spital sa-mi scoata cele 3 suruburi dar sper totodata ca va fi mai bine, pentru ca deocamdata mana mea nu este total refacuta. Dar cel mai important este ca Alexia este sanatoasa si asta ma face sa trec peste durerea care o simt aproape la orice miscare pe care o fac cu mana.
Si chiar am luat decizia ca peste cativa ani sa-i facem Alexiei o surioara (sau poate un fratior mai putin conteaza), dar de data asta fara cazaturi si maini rupte.

Va saluta
Alexia, Ioana si Dani

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns raly spune:

Missy,
Sa iti traiasca papusica!! Este scumpica foc, Dumnezeu te-a ajutat sa treci cu bine peste toate problemele. Cred ca ti-a fost foarte greu cu cele doua 'greutati" si cu durerile,dar bine ca finalul a fost fericit!!
Bine ai venit printre noi!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ela spune:

Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!
Am vazut si eu poza - si e o dulceata si foaret potrivit si cadrul - o floricica intre flori!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Doamne, missy, prin ce-ai mai trecut!!! Brrr, saracuta de tine. Ce tampenie, te impiedici si uite-asa o tragi de nu te vezi! Ingrozitor, imi dau seama cam cum te-ai odihnit cu burta mare si cu ghipsul!!!
Da bine ca acum esti bine. Sa dea Dumnezeu sa se termine totul cu bine si cu mana si sa fiti fericiti. Fetita e superba!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ann Marie spune:

Felicitari, ai o fetita foarte frumoasa: sa-ti traiaca si sa creasca mare si sanatoasa.

Roxy(mama) si Annie(bb) .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxi spune:

Felicitari, ai trecut cu bine peste toate, sa fiti fericiti toti trei. Si frumusica sa fie sanatoasa si norocoasa!


Ruxi si Clara pisicuta, 11 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anina_n spune:

Missy, felicitari ! Sa-ti traiasca frumusetea de floricica !
Bine ca s-a terminat totul cu bine, chiar daca, cotul te mai doare.
Sanatate multa !

Nina & Nina-Cristina (1 an si 6 luni)

Mergi la inceput