Agata va merge la gradinita

Agata are 2 ani si o saptamina si de luni se duce la gradinita (CPE Dawson)! M-am zbatut atit sa gasesc un loc si acum cind l-am gasit mi se face rau de la stomac cind ma gindesc ca imi duc copilul de acasa si va avea grija (sau nu) altcineva de el. Imi vine sa pling pur si simplu. Asa vi s-a intimplat si voua mamicilor cind v-ati dat prima oara copiii de acasa? In doi ani de zile nu am lipsit nici macar o zi de linga ea... si acum va sta acolo atitea ore pe zi, singurica, fara mami... Unde mai pui ca in jurul ei se vor vorbi engleza si franceza, in nici un caz romana cu care este obisnuita. Mititica lu' mamica! Incurajati-ma, spuneti-mi ceva, ca va fi bine, ca nu se va intimpla nimic, orice... ca o iau razna daca ma mai gindesc mult, asa... de una singura.

Cornelia, mamica Agatei

ciufulici spune:

Draga nelia. Si noi suntem departe de tara si de limba romana din gradinita. Pot sa iti zic ca acelas semtiment l-am avut si eu cand am inscris-o pe fetita nostra la gradinita dar cu diferenta ca ea era putin mai mare, implinise trei ani deja. Si ea a stat numai cu mine mai bine de un an de zile. Noi am optat pentru o gradinita unde programul sa fie flexibil. Am ales pentru inceput o varianat cu trimisul la gradinita doar tei zile pe saptamana, jumatate de zi. Adica de la 8:30 la 12:30. In primele zile am stat eu cu ea. Adica ea in clasa, eu pe hol in fotoliu si venea la cateva minute sa ma verifice ca sunt acolo. Dar urmatoarele doua saptamani a plans, banuiesc eu ca si-a dat seama pana la urma ca nu o lasam definitiv acolo sau nu stiu ce a fost in mintea ei ca de mers voia sa mearga sa se joace cu copiii. Apoi totul a fost ok.

Pot spune ca acum ii place grozav de mult si aproape in fiecare zi ma intreaba cand va merge iar la gradinita deoarece acum e in vacanta. Comunicarea cu copii de aceeasi varsta e foarte importanta si mai ales pentru invatarea limbii engleze.

Dupa o luna de zile cu trei zile pe saptamana, a mers zilnic jumatate de zi un an de zile. Sper ca ai inteles? Fetita nostra s-a descurcat cu limba engleza cel putin asa au zis cei care s-au ocupat de ea. Oricum daca timpul iti permite si programul gradinitei e lejer poti sa mai treci pe acolo sa vada ca nu e singura si cel mai important e sa nu cedezi la lacrimile ei. Daca nu se acomodeaza in 2-3 saptamani e bine sa o mai lasi acasa si sa ii explici mai mult cum e cu gradinita si sa ii spui cum se numesc obiectele din jur in limba engleza sau franceza depinde.

Daca mai ai intrebari, nelamuriri scrie, sunt multe mamici aici pe forum care locuiesc deprate de ro si poate vin mai multe povesti in intampinare. Majoritatea mamicilor cu care am mai vorbit, au avut cam aceleasi povesti, cu plansul la inceput pe diferite periode mai lungi sau mai scurte de timp.

Bafta mare de la 2xCiufulici

cristina73 spune:

Nelia
Fetita mea a inceput cresa saptamina asta, are 1 an si 10 luni, nu stie engleza decit bye-bye, baby, hello si big hug...
Prima zi am plins de m-am uscat, apoi nici macar nu am mai putut plinge de atita ingrijorare. Sper ca dupa ce voi incepe serviciul sa-mi fie mie mai usor, sa nu ma gindesc toata ziua la ea. Si pentru mine a fost o decizie tare dificila dar eu nu am incredere in absolut nimeni sa stea cu ea(in afara de bunici dar acest lucru e imposibil pentru moment) asa ca faza cu bona a picat din start. Fiindca eram cam izolate mi-am spus ca dind-o la cresa e un lucru bun, sa se obisnuiasca cu societatea, sa invete engleza etc.In plus de asta am simtit si eu nevoia sa lucrez undeva, sa ies din izolare, de 2 ani stau acasa si simteam ca incep sa o iau razna...Nu sunt maniaca cu cariera profesionala dar pur si simplu simt nevoia sa "revin" in societate.
Astazi e a 5-a zi de cresa,ce pot sa spun, micuta inca plinge dimineata cind o las la cresa dar cind ma duc dupa ea o gasesc vesela si educatoarele imi dau intotdeauna raportul, ce a facut, cit a mincat, daca a plins etc.Primele 3 zile am luat-o la 12 acasa, ieri am lasat-o sa doarma acolo de amiaz si culmea ca a chiar dormit, nici nu-mi vine sa cred fiindca acasa nu adoarme daca nu stau linga ea si o tin de minuta...Desi sunt inca ingrijorata simt in adincul sufletului ca va fi bine si cresa pe care am ales-o e buna si micuta se simte bine acolo.Chiar ii place mult de una din educatoare si asta ma face si pe mine sa ma simt mai bine fiindca imi amintesc ca la prima gradinita la care am fost eu data pe la 3 ani nu puteam suferi educatoarea mea si mergeam cu mare groaza la gradinita.Dupa ce am schimbat gradinita am dat de o educatoare care mi-a placut enorm si o admiram si abia asteptam sa merg la gradinita, deci e important ca copilului sa ii placa de cei ce au grija de el/ea.
Altceva ce sa-ti mai spun, cred(de fapt sunt sigura) ca mititeii nostri simt foarte bine cind si cu cine "le merge", acasa face figuri la masa, la somn, la imbracat etc. si eu mai las dupa ea dar la cresa vei vedea ca va minca si dormi fara probleme cel putin dupa o perioada.Si mai important cred ca e puterea exemplului, daca vede alti copii mincind, dormind, jucindu-se va face si ea la fel.
Cred ca e o decizie buna sa o dai la cresa, oricum vei fi ingrijorata o lunga perioada de timp, asta e inevitabil, toate mamicile sunt la fel...
numai bine
cristina73

alba spune:

Draga Cornelia!
Ma bucur ca ai gasit un loc de gradi pentru Agata si stai fara nici o grija ca o sa fie bine!
Te intzeleg perfect si eu am simtit pe 2 mai anul acesta acelasi lucru,cind Darian(3 ani si 8 luni) a mers prima oara la gradi!
Nici el nu vorbeste germana,pentru ca si eu si papi am vorbit cu el numai pe romaneste,la recomandarea unui logoped,care ne- spus sa nu zapacim copilul,cu 2 limbi ci sa ne hotarim pentru o limba,iar noi am ales romana!
Abia cind v-a sti romana, bine putem sa incepem cu a 2-a limba!
Dar a ascultat muzica pentru copii in germana, s-a uitat l-a desene animate tot in germana,i-am citit povesti scurte pe germana!
Noi nu ne-am dat seama, dar el mititelul inregistra tot,numai ca nu putea sa vorbeasca in germana dar de inteles o intelegea un pic!
Acum merge de 7 saptamini la gradi,acolo sunt copii turci,rusi,germani si se joaca f.frumos intre ei,fara probleme!
Iar educatoarea mi-a spus din experientza, ca multi copii turci sau rusi,l-a inceput nu stiau o boaba de germana,iar dupa vreo 3-4 luni le "turuia" guritza in germana!
Iar nici parintzii acestor copii nu stiu deloc lb.germana,eu o stiu la perfectie,dar tot mai usor imi vine sa-i vorbesc in romana, mai ales sa-l alint si sa-l dezmierd in lb.mea materna!
Darian sta la gradi de la 8.00 la 12.30,Agata cit va sta?
Ai sa vezi ca incetul cu incetul, va veti obisnui fiecare cu aceasta "mica" schimbare,care dealtfel este f.importanta pentru dezvoltarea sociala a Agatei!
Acuma cind ma duc sa-l iau la 12.30 de la gradi,Dari nici nu m-ai vrea sa vina acasa, asa de bine-i place acolo!Trebe s-al iau pe "sus"!
Iar acum citeva zile a venit acasa si mi-a facut prima declaratie de dragoste in germana:
Mami,ich hab Dich lieb!...
Mami,imi esti draga!

Deci,rabdare,totul o sa fie bine!
Sa ne povestesti cum a fost,da?



***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78

danab spune:

Draga Nelia,

Eu nu pot sa-ti dau sfaturi pentru ca inca Mihaita nu merge la gradi.Vreau doar sa te incurajez si sa-ti spun ca totul va fi bine!!!!!!! Cu cat merge mai repede intr-o colectivitate cu atat mai repede va deveni mai sociabila, va invata engleza mai usor.Ai sa vezi ca peste cateva luni privind inapoi vei considera ca temerile tale au fost nefondate!

Cu drag, Dana si Mihai

PS La multi ani, Agata!!!!!

danac spune:

.Nelia
Cteste daca vrei http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=10777
Si eu ma aflu in aceeasi situatie

gabid spune:

Stiu sa pape singuri bb-ii vostri ?Dar pipi si kk fac la olita?A\ mea are un an si 8 luni si nu face nimic din ce v-am intrebat.Noi o sa mai stam un an pana la gradinita.De maine vine bona pt prima data la noi.Am gasit o fata cu liceu filologie-istorie.

Va pup si va inteleg,

Gabi.

crinuta spune:

Nu e cam devreme la 2 ani la gradinita? Eu i-as aduce o baby sitter.
Crinuta

simi spune:

Draga Nelia, sa stii ca inteleg prin ce treci. Alice a inceput gradinita in octombrie cind avea 1 an jumatate. Prima zi a fost groaznica pentru mine, simteam ca fac o criza de ingrijorare. Bineinteles ca a trecut un pic de timp pina s-a obisnuit, cam doua saptamini. Sa stii ca nici ea nu vorbea nici engleza nici franceza (na, la un an jumate ce vrei?) si acum arde de nerabdare dimineata sa ajungem la gradi, de cind o pun in masina zice incontinuu DAYCARE,Yupiii!. Poate nu-ti vine sa crezi, dar vei vedea. Fetita mea e foarte bine ingrijita acolo, plus, nu-ti inchipui cite lucruri a invatat! La 2 ani stie culorile (engleza), stie sa innumere pina la 10, fara greseala (engleza si franceza ), vorbeste foarte bine (numai engleza), poate purta o conversatie simpla, intelege tot ce i se spune. Nu mai spun cite cintecele, poezioare stie! Face in fiecare zi activitati (arts and crafts), balet odata pe saptamina, muzica cu profesoara de muzica de doua ori pe saptamina. Ce sa mai, acasa, nu cred ca reuseam s-o invatam atitea lucruri. Nu mai spun ce "dezghetata" a devenit, nu e timida de loc , stie ce-i al ei, stie sa imparta jucariile cu alti copii (ma rog, aici mai lucram
Pot sa-ti spun ca in momentul in care a mers la gradi, in octombrie nu facea pipi la olita ci numai kk, dar acum a trecut la Pull-ups si e foarte curatica, rar se mai scapa pe ea. Deci, nici asta nu-i o problema!Au metode bune sa-i invete la olita, toti sint pusi la ora fixa pe olita si e o mare "realizare" cind in olita a "aparut"ceva
Sigur ca la inceput ma culpabilizam ca ce-mi trebuie mie sa-mi dau copilul? Dar, nu poti s-o tii acasa , un copil trebuie sa fie in societate, e locul ei printre copii, o sa fie bine!
Tot ce pot sa te sfatuiesc este ca la inceput, primele doua-trei zile sa o lasi mai putin, numai citeva ore, sa aiba ea placere acolo, nu o lasa si sa doarma acolo la inceput(daca ai posibilitatea). Apoi, din ce in ce mai mult o lasi, pina la o saptamina cind poti s-o lasi toata ziua. Noi asa am procedat (eu mi-am luat o saptamina de concediu atunci) si n-am regretat a fost foarte bine.
Daca vrei suna-ma sa te reconfortez la (514) 684-4708. Va pupam si va tinem pumnii pentru luni

cristina73 spune:

quote:

---

Originally posted by crinuta

Nu e cam devreme la 2 ani la gradinita? Eu i-as aduce o baby sitter.
Crinuta

---

chestia cu baby-sitterele e cam "spinoasa" eu nu am incredere in nici un strain cu care sa-mi las micuta , poate sa aiba toate recomandarile de pe lume. Niciodata nu stii ce se intimpla si ce fac cit sunt singure cu micutii decit daca montezi camera de luat vederi.Eu am auzit foarte multe povesti de groaza , povestite de prieteni, vazute la tv si chiar "live" , o vecina isi lasa baietelul cu o femeie care am inteles ca face parte din familie si pe care am vazut-o cu ochii mei tragindu-i la scatoalce bietului baietel de am simtit nevoia sa intervin...Nu contest ca sunt si baby-sittere de treaba dar nu vreau in nici un chip sa-mi asum riscul pe pielea mea...La cresa/gradinita macar au supraveghere competenta si cel putin in vest sunt interzise pedepsele corporale asa ca stau linistita in privinta asta.Plus ca beneficiaza si de compania altor copii.
numai bine
cristina73

nelia spune:

Multumesc mult pentru mesaje si incurajari, imi fac si eu singura curaj si imi spun ca totul va fi bine. Nici eu nu am incredere in baby sitter... plus ca problema Agatei (ca si a mea de altfel) este izolarea. Eu o tineam in parc „la popii“, la piscine, la pataugeoires (in romaneste cred ca s-ar traduce prin loc de balaceala) cite 6-8 ore pe zi, practic in casa veneam doar sa mincam si eventual sa dormim la prinz.... Si tot nu-i ajungea, seara inainte de culcare tot „afare, la popii“ era propozitia rostita cel mai des. Nu cred ca o baby sitter ar face chiar atita efort, oricit de buna ar fi ea... ca e destul de obositor sa stai prin parcuri, in soare si cu ochii tot timpul pe acest titirez al meu, e ca argintul viu, acum e aici, in secunda cealalta nu mai stii unde e. Ca sa nu mai spun ca buzunarele noastre goale nici nu-si pot permite o baby sitter buna, ca astea costa, nu gluma. Si aici, in Montreal, cind gasesti un loc la o gradinita buna, in engleza si de 5$ pe zi... nu mai stai pe ginduri, ca altul mai prinzi peste un an, daca ai noroc. Noi am avut, asa ca din punctul asta de vedere sint multumita, voi incepe si eu in sfirsit cursurile de franceza si integrarea in societatea de aici. Si micuta mea la fel! Dar mama e tot mama, ma doare sufletul cind o vad cit de micuta este si cita nevoie are de mine... pe de-o parte. Pe de alta insa, cred ca are dreptate Simi (am vazut ca esti in Canada si chiar in Montreal, unde locuiesti si la ce gradinita este Alice? Te intreb, pentru ca suna bine ce ai scris despre gradinita). Deja ajunsesem cu nervii la pamint, dupa 2 ani de stat acasa, din care un an intr-o izolare cumplita, numai noi doua tot timpul, ca tati e ocupat tare... Agata, un copil fundamental bun, dar cu o personalitate destul de puternica simtita pe pielea mea inca din primele zile... acum a sarit calul cum se spune. L-a luat pe Nu in brate si pentru ca acesta nu poate fi intotdeauna acceptat, face niste crize de ma sperie: se trinteste cu fundul de pamint, tipa cit o tine gurita si practic nu mai asculta deloc ce-i spun. Iar de invatat lucrurile despre care vorbea Simi... nici nu se pune problema, stie cum o cheama, citi ani are, unde locuieste, citeva culori, citeva cifre si litere si inca vreo citeva chestii... si astea doar in romaneste. Si are dom'le o energie in ea... ca eu nu reusesc sa i-o consum intr-o zi lumina... lucru care nu e valabil si reciproc! Asa ca ma mai consolez cu gindul ca acolo va avea cu cine sa se joace, cine sa o invete si alte lucruri decit pot eu sa o invat si sper din tot sufletul sa se adapteze si sa-i fie bine in scurt timp. Nu face pipi si caca la olita, dar stie foarte bine ce inseamna acest lucru, numai ca preferam un anumit loc din balcon... ca un animalut ce sintem (la acest capitol sintem de o saptamina, de cind stam ziua fara pampers).
Am timp sa stau cu ea la gradinita si sa o las chiar o luna doar citeva ore, chiar si dupa ce incep cursurile (20 august) voi putea sa o iau la 15.30, nu la 18.00 (daca o mai vrea sa plece atit de devreme!).
Orice as zice si oricite „balante“ as face... bine nu-mi este, inca nu mi-a trecut starea „de-a dat-un plins“, este suficient sa ma gindesc putin la ziua de miine si gata. Si sint ingrijorata la culme... apropo de asta, credeti ca va reusi cineva sa o faca sa mai stea si pe loc si sa nu fuga chiar tot timpul... mai ales in mijlocul strazii? Eu nu am reusit, nu sta un minut intr-un loc si cum prinde un moment de neatentie din partea mea... direct in mijlocul strazii se duce si are o viteza, ca nu pot sa o prind decit dupa citiva metri. Citeodata o face special, dar de cele mai multe ori ajunge acolo pentru ca vede ceva. Am inteles ca ii scoate la plimbare, in parc si au o funie de care trebuie sa se tina, cite doi (de fapt, am si vazut prin oras copii de la gradinite plimbindu-se asa si chiar ma intrebam cum reusesc educatorii sa-i tina asa cuminti!). Este lucrul care ma sperie cel mai mult si pe tati la fel, care e mai putin prapastios decit mine, i-am si avertizat la gradinita ca fuge tot timpul si are o viteza de atlet! Acum nici nu-mi pot imagina cum va reusi cineva sa o tina pe trotuar pe Agata si in rind cu copiii... cred ca merita o medalie persoana care va reusi sa o faca.
Offf, bebelusul lu' mama, pleaca la gradinita! Doamne, ce greu imi e! Si nici macar nu pot sa spun ca as mai fi avut putere sa o mai tin acasa sau ca acest lucru ar fi fost bun pentru ea! Va povestesc spre sfirsitul saptaminii cum a fost. Si va multumesc inca o data pentru mesaje, e atit de bine sa stii ca nu esti singura!

Cornelia, mamica Agatei