GATA! am nascut si-a doua oara...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

GATA! am nascut si-a doua oara... | Autor: anamaria

Iata ca a trecut, incet-incet, timpul, cele 9 luni s-au dus parca de-o vesnicie... si acum suntem din nou parinti, de fix 2 saptamani si 4 zile!!! Pana acum am incercat sa ne
acomodam unii cu altii, cel mai dificil i-a fost baietelului nostru cel mare, Bogdan, de 3 ani, care este putin (mai mult) gelos. In sfarsit, azi am reusit sa-mi fac ceva timp ca sa ma asez la tastatura si sa va povestesc cum a fost...
Pentru ca pe Bogdan l-am nascut prematur, cu 5 saptamani mai devreme, de 2,4 kg si complet fara dureri, nu mi-a fost nici acum frica deloc de momentul cel mare – NASTEREA. Singurul lucru care ma supara era ca parca nu mai venea odata acest moment, sa apuc sa-mi vad fetitza mult dorita – desi in afara de Dl doctor la ecograf, toata lumea imi spunea, babeste, ca voi avea baietel... Dar, incet si sigur, zilele se scurgeau spre final, si iata ca am depasit si pragul lunii a 8-a, mi-era tare teama sa nu nasc din nou prematur... Am intrat in luna a 9-a, am fost la control cum eram programata, pe 9 iunie, si Dl doctor m-a programat sa nasc vineri, 13 iunie; copilul era destul de coborat (asta simteam si eu, ca ma apasa destul de tare, dureros chiar uneori), colul era dilatatsi scurtat, si dupa parerea doctorului, dupa ruperea membranelor voi naste in 2-3 ore... deci nu va fi chiar asa de greu.
Zilele care au urmat au fost destul de dificile, cu un amestec de ingrijorare si nerabdare, insa noptile au fost cele mai grele, pt. ca nu prea mai aveam somn, din cauza arsurilor, durerilor de spate si altele... si in fine, ne trezim vineri dimineata, luam valiza care astepta cuminte de vreo 6 saptamani, si la 8.30 eram in poarta Spitalului Judetean Arges. Spre norocul nostru, acolo ne-am intalnit cu niste prieteni – Alin si Dana, el este portar la Spital si ea este asistenta care face internari pt. gravide... dupa cum o sa vedeti, ne-au fost de maaare ajutor! Mergem deci sa facem formele, completam fisa, ma schimb in camasa de noapte a spitalului, cam rupta si, mai ales, foaaaarte groasa – cred ca in ianuarie este o adevarata binefacere, dar acum... Cand m-a vazut asistenta cu care urma sa nasc, m-a intrebat ingrijorata daca nu cumva a zis doctorul sa fac cezariana, ca am un copil cam mare pt inaltimea mea (1,5m), dar cand a auzit ca e a doua nastere s-a mai linistit.
Plecam spre etaj, intre timp aflu ca Dl doctor are de facut 2 cezariene, asa ca probabil voi mai avea de asteptat... insa Dana, prietena mea, vine cu mine si imi pune o pila la doamna asistenta, care ma consulta, asculta copilul, pare putin ingrijorata, apoi imi rupe membranele. Era cred ora 9 fara un sfert si am mers in sara de travaliu. Dupa vreo 10 – 15 minute, am pierdut apa si asistenta mi-a facut injectiile de dilatare, mi-a spus sa o anunt cand incep contractiile. Dupa alte 5 minute, au inceput... dar nu cum citisem eu (v-am zis ca la primul copil nu am simtit nimic, doctorul imi spunea cand am contractie, ca sa imping!) ca ar dura 1 minut, cu pauza 10 minute, etc, ci era o durere puternica si continua ... nu se oprea parca deloc! -si simteam deja nevoia sa imping...
Intre timp, Dana s-a ocupat de partea “financiara” a evenimentului, adica fiecare asistenta si-a primit partea, Dl doctor urmand sa trateze cu sotul meu, la sfarsit. Care sot a fost rugat sa mearga sa cumpere pentru micul dejun al asistentelor niste covrigi calzi...
Cand a venit asistenta din nou sa vada ce mai fac, i-am descris printre dinti ce simteam, si mi-a spus ca atunci cand se opreste putin durerea, sa vin in sala de nasteri, ca nu mai e mult... in fine, durerea nu s-a oprit mai mult de cateva secunde, cam pana m-am dat jos din pat si am facut vreo 2 pasi... si a inceput iar... dar daca tot o luasem spre sala de nasteri, cumva am reusit sa ajung pe “capra”... Cred ca era ora 9 si 10 minute. Si acolo, sa te tii!!! Am si tipat putin (pacat ca taticul nu a auzit o iota, fiind inca la coada la covrigi!), desi am incercat s-o ascult pe asistenta si sa-mi pastrez puterile pentru impins... Eram ingrijorata, doctorul nu aparuse, copilul era maricel, si asistenta nu parea ca vrea sa ma taie la perineu, ma gandeam cu groaza ca o sa ma rup teribil de nasol... dar experienta dumneaei s-am dovedit extraordinara, si datorita ei am nascut, la 9 si 35 de minute, pe BB 2, de 3,5 kg!!! – si asta fara sa ma rup nici un pic, ceea ce gasesc de-a dreptul minunat!
Pana la urma, BB2 ne-a facut o maaare surpriza... dovedindu-se a fi BAIETEL!!!! In fine, a avut cordonul ombilical infasurat in jurul gatului si nu a plans imediat, ca BB1, dar dupa ce l-au aspirat bine in nas si gurita ne-a aratat ce coarde vocale are! A sosit si asistenta de la nou-nascuti, insa necaz mare, tati inca nu venise inca cu covrigii, era coada mare.. asa ca am putut sa-l vad pe copilasul meu “surpriza” mai mult, in asteptarea lui tati... Pana la urma a venit si el, si asistenta s-a dus glont la el cu BB2 in brate, spunandu-i “Sa va traiasca, Domnu’, aveti un baietel!” Adi se uita disperat in jur, credea ca e o greseala, el trebuia sa aiba o fetita, si in plus mai avea de asteptat, doar nu era sa nasca nevasta-sa asa de repede... in fine, pana la urma s-a lamurit ca nu era nici o gresala, s-a umflat in pene in noua postura de tata de 2 feciori si asa a ramas de atunci... a sosit si mama mea, tocmai la tanc sa-si vada nepotelul cel nou-nout – ea, saraca, venise sa ma incurajeze, sa ma tina de mana, sa-mi dea apa sa beau in timpul travaliului... (ca la BB1 a lipsit, nasterea fiind prematura, ai mei erau la mare, in concediu). Asa ca nu a putut sa-si ia revansa nici acum, saraca mama...
Domnu’ doctor a terminat si el cezarienele si a venit sa ma vada tocmai cand eliminam placenta, mi-a zis ca spera ca nu-s suparata pe el ca a lipsit de la eveniment si am nascut asa repede si fara probleme... NORMAL, ii eram chiar recunoscatoare, lui si doamnei asistenta, lui ca a lipsit (pt ca daca era prezent, cu siguranta imi facea epiziotomie, fiind asa un BB mare), iar ei pt ca a stiut sa ma ajute sa nasc absolut fara probleme... mai tarziu mi-a spus ca, atunci cand l-a ascultat pe BB, nu i-a auzit prea bine bataile inimii – de aceea m-a grabit sa nasc repede...
M-am intors asadar in pat, sa frec burtica inca 2 ore, ca sa se retraga uterul... au venit si mama si Adi, m-au felicitat, tati a zis ca tot nu aveam noi pregatit nici un nume de baiat, asa ca sa-i zicem “covrig”... noroc cu mami, care vazuse ceva la TV cu 2-3 zile inainte, si i-a placut uite-asa un nume de baietel, hotarat lucru, daca totusi va fi baiat o sa il cheme Tudor-Mihai!

Cam asta este, asa am plecat noi in dimineata de vineri, 13 iunie 2003 spre maternitate, pregatiti sa o intalnim pe “Raluca din burtica”, si ne-am intors acasa luni, 16 iunie, cu BB Tudor-Mihai... pe care deja il iubim nespus cu totii, iar mami ii multumeste ca a venit pe lume asa usor...

In final, va urez la toate mamicile –burtici sau doar aspirante - sa nasteti cel putin la fel de usor cum i-am nascut eu pe cei doi baieti ai mei... va pup cu drag pe toate si pe toti, si promit ca atunci cand am putin timp, voi reveni alaturi de voi...

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

andapanda spune:

Felicitari anamaria, multa sanatate si noroc..si o viata splendida in patru si..mai multi!!!
panda

Aalina spune:

Felicitari. Sa va traiasca amandoi baieteii si sa va lumineze viata!

Corina spune:

Felicitari mamicii si .Lui multa sanatate si noroc!
Pupici,Corina si bb Anna

Quand on veut une chose, tout l'univers conspire à nous permettre de réaliser notre rêve.
( Paolo Coelho)

ticka spune:

FELICITARI!!!!!!!!!!!!!
Si lui BB2 Tudor Mihai si lui mami cea curajoasa si lui tati care statea dupa covrigi si lui BB1 Bogdan care are inca un fratior.
Frumoasa povestea ta. Sa-i spui lui BB2 cand va creste mai mare prin ce peripetii a trecut mami si tati cand se grabea el sa vina pe lume. O sa-i placa cu siguranta!.
Si acum o mica serenada!
Felicitari inca odata!
Cu mult drag,

-
.

bubi spune:

felicitari anamaria! esti o norocoasa!
ce de baieti ai acum in casa!
sa fiti sanatosi cu totii si sa ne mai povestesti nazbatii! sunt convinsa ca o sa apara!

bubi

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=bubi

Maruca spune:

Bine ai revenit, AnaMaria, sa-ti traiasca TUDOR-MIHAI, sa creasca mare si sanatos!
Chiar m-am bucurat cind am vazut mesajul tau, stiam ca trebuie sa nasti in iunie, si asteptam un semn de viata... mai scrie-ne cind ai timp, te asteptam!
Numai bine si multi !

urmeaza si fetita???

Gabi

Maruca spune:

Banti spune:

Felicitari mamica curajoasa, sanatate si bucurii pentru voi si amindoi baieteii! Cit despre gelozia fratiorului mai mare, o sa ii treaca cu timpul, important e sa ii repeti si lui cit de mult il iubesti si sa ii acorzi suficienta atentie, desi e mai greu acum cind bebe iti va ocupa mai mult timp. La fel era si fetita mea cind l-am nascut pe baietel, dar ii spuneam mereu ca ea e prima mea dragoste ca s-a nascut prima, si era foarte incintata si acum isi iubeste mult fratiorul.
Sa va dea Dumnezeu o viata linistita si fericita tuturor si sa va bucurati de copiii vostri!

Ioana