Sunt tatic !!!!!!!!!!!!!!!

Totul a început acum noua luni ... de obicei inceputurile sunt grele , dar aici nu a fost deloc asa . Si nu sunt doi care sa duca greul, ci numai unul : masculul – ca si în regnul animal de altfel – are doar un rol de fatada , de aparare . Spre rusinea lui , însã , de multe ori uita si de functia asta : stramba din nas când nu-i convine , ofteaza când e deranjat , e plictisit sa faca aceleasi lucruri zi dupã zi . Dar o iubesc , e sotia mea , poarta în pantece copilul meu ! Aiurea , chestii de suprafata , cauta sa se bage si el în seama , inlauntrul lui e doar un las patetic . S-a obisnuit demult cu gemetele nocturne ale sotiei si doarme nestingherit iar biata de ea , se ridica din ora în ora si îsi goleste vezica presata de minunea nevazuta deocamdata . Si culmea , tot ea , sarmana , paseste cu pasi de pisica si inchide usile fãrã zgomot pentru a nu-l trezi pe sotiorul ei drag ! Ei poftim ! Ba chiar îl inveleste duios , gandindu-se, probabil , la paturica ce-l va inveli curând pe micut . Iar el , sotul nesimtit , refuza gestul tandru mormaind ceva ambiguu ce nu aduce deloc cu un multumesc . Ea , saraca, se aseaza incet pe pat , îsi aranjeaza perna pentru a mia oara în acelasi pozitii ineficiente , se lasa lin pe spate – durerea din burta o strange – si îsi pune mâinile cu cel mai duios gest posibil pe abdomenul umflat . Gândul îi zboara involuntar la micutul care acum se agita: o fi capusorul , or fi piciorutele ?! E trecut de miezul noptii iar ea , mama , vegheaza , strapunge si sfideaza noaptea care pe toti si pe toate le-a daramat . Mos Ene incearca sã-i gadile genele dar ispita e inlaturata fãrã drept de apel . De aproape cinci luni nu mai stie cum este sa dormi pe burta ; spatele îi este sagetat de milioane de ace si orice miscare , oricât de mica ar fi , îi provoaca o durere incomensurabila . Stomacul o arde de parcã cineva ar fi turnat jaratec în el iar dicarbocalmul e ineficient ; greturile nu au limita iar lamaile si-au pierdut demult gustul si savoarea . Sotul – nepasator – banuieste ca ea , mama , n-o sa bea limonada mult timp dupã nastere ... asta e tot ce poate sa faca : haz de necazul altuia . Si când te gandesti ca la cununie , magarul a promis ca o sã-i fie alaturi si la bine si la greu ! ...
Nu mai e mult , rugaciuni peste rugaciuni , repaos la pat si un doctor bun – cheia reusitei . Mamicile tinere sunt ca chibriturile – lozinca doamnei doctor . Eheeee ... chibriturile nu scapara chiar asa usor , pe când mamicile ... Totul e sa te uiti la fruntea ei : ai vãzut o umbra de incruntare ? Pazea ! Afara nu trasneste asa tare si mai poti auzi ceva printre tunete – aici nu e cazul . Ori stai locului si te uiti în jos inghitind în sec pânã trece ploaia de reprosuri , ori te plimbi prin camera , dar niciodata , baga de seama , NICIODATA sa n-o lasi vorbind singura si sa pleci . Aici se vede cât adevar contine lozinca doamnei doctor : dacã nu astepti sa se stinga paiul , ci îl pui aprins în cutie cu celelalte si pleci , la intoarcere ai surpiza sa gasesti un adevarat incendiu . Da , e adevarat , ea isi aminteste si cele mai mici neajunsuri pe care i le-ai provocat cu sapte ani în urma , dar în fond , poti sa negi ?! Nici mãcar privirea de catelus plouat n-o mai da gata , dimpotriva , o infurie si mai tare . Si când te gandesti ca dupã nastere , la un pahar de vorba , tot el se umfla în pene si suspinand din rarunchi se lauda în stanga si în dreapta ca numai el stie câte a fost nevoit sa indure si rabde !!
Luna a noua e pe sfarsite si dacã , din intamplare , cei doi ar da examen la medicina specializarea ginecologie , ar lua examenul cu brio : lichid amniotic , placenta , ombilic , progesteron , RH negativ ,dop mucilaginos ,contractii Brixton – Hills , travaliu , scor Apgar, sindrom postnatal – sunt termeni uzuali de acum . Desi par a sti mai multe decât doctorul , o teama le stapaneste sufletul si mai ales mintea : cum ne dam seama dacã sunt contractii false sau reale ? Intai se rupe apa sau apar contractiile?... Degeaba o bat la cap pe doamna doctor,ea e foarte calma si increzatoare si îi asigura ca totul va fi bine. Pe moment se linistesc amandoi, dar odata ajunsi acasã (dupã un drum lung si istovitor, pe care el îl banuieste a fi parcurs prea incet, ba chiar i se nazare ca ar fi vãzut doi sau trei melci ca au trecut în viteza pe lângã ei!) se apuca iarasi de rasfoit carti si de sondat internetul. În zadar, raspunsul final îl va da tot TIMPUL ,care acum pare a fi uitat de cei doi. Incep sa îsi faca probleme- dacã sarcina va depasi termenul?...
Dar proorocia doamnei doctor se implinest : sase iunie a zis, pai sase iunie sa fie. Dimineata,dureri putin neobisnuite si putin neregulate -sotul e plecat,nu are rost sa-l cheme pentru nimic.La pranz durerile persista,ba chiar se intetesc, dar acum el este acasã si este în alerta,se uita în fata blocului prevazator,sa vada ce masina va putea folosi în caz de nevoie.Durerile parcã devin regulate,din 30 în 30 de minute; colac peste pupaza,vin si mamele si incep sa dea sfaturi.Sotul deja e impacientat - sun-o pe doamna doctor!Un prim raspuns la rugaciunile celor doi se arata acum:doamna doctor e de garda în noaptea asta!Ea se imbraca incet dupã un dus prealabil si ajutata de mama ei coboara scarile.Sotul e de mult în masina,o incalzeste desi afara sunt 20 de grade Celsius.E calm,sau cel putin asa vrea sa para.În cinci minute sunt la spital iar doamna doctor,ca întotdeauna,îi primeste cu bratele deschise si cu dulcele grai moldovinesc. Sotul nu prea e bagat în seama,ba chiar devine tinta unor atacuri nefondate dupã parerea lui,dar nu-i pasa,lasa-le sa vorbeasca. Doamna doctor chiar cauta sa-l indeparteze de usa cabinetului -unde sotia sta si asteapta marea decizie-dar el,ca un caine batut de stapan,nu se da plecat.Soacra sta pe banca si vorbeste intr-una,dar el n-o baga de seama ci pare a fi preocupat de lungimea si latimea pardoselii,n-a rãmas gresie nestudiata si necalcata.Din colt în colt,de-a lungul sau de-a latul,fiecare centimetru patrat este acoperit sistematic de adidasii nervosi.Soacra rade de el si îl roaga sa stea jos si sa se calmeze,dar el,nepoliticos,refuza, banca nu prezinta nici cel mai mic interes.Se apropie de usa cabinetului si trage cu urechea -se aud franturi de cuvinte si zanganit de instrumente medicale.Desi nu au trecut mai mult de 10 minute,sotul banuieste ca sunt acolo de o jumatate de ora . În sfârsit iese doamna doctor care îi linisteste pe cei ce asteapta : treburile sunt bune ! Va naste în noaptea asta sau cel tarziu maine noapte . Internarea nu e obligatorie , dar , dupã ce mai discuta vreo douazeci de minute , observa ca intervalul dintre contractii este de cinci minute si da verdictul pe loc : sotia rãmâne aici ! Sotul deja ochise o banca de pe hol unde sa îsi petreaca noaptea , dar doamna doctor i-o reteaza scurt : tu n-ai ce cauta aici , mergi acasã 1 El mai are o varianta : masina parcata în fata spitalului, însã doamna doctor rãmâne neinduplecata : acasã cu tine ! Degeaba schelãlãie si se invarte în jurul ei , nu are sanse de reusita . La ora 23 : 30 sotia imbraca camasa nasterii si papucii spitalului si , dupã un sarut fugitiv , urca resemnata scarile maternitatii . Sotul , izgonit afara de infirmiera , urmareste pe geam drumul sotiei , îi este deja dor de mersul ei de ratusca ... îi pare nespus de rãu ca nu poate fi lângã ea . Las si egoist , se retrage acasã unde priveste cu jind locul gol din dreapta patului . E trecut de miezul noptii si camera pare pustie ...celularul se infierbanta de atâtea apeluri... nici un raspuns , s-o fi culcat saraca ! Dupã Dumnezeu , nadejdea este doamna doctor . Mai mult stresat decât ostenit se intinde si atipeste apoi brusc , speriat , se ridica si pune mânã pe telefon – aceeasi mesagerie vocala . Ochii i se inchid iarasi ... dar tresare si din nou mesageria vocala . Scenele se repeta cu regularitatea contractiilor pana la trei dimineata când somnul îl doboara . La patru si douazeci suna telefonul – spitalul ? Nu e , soacra , ce stii despre ea ? Nimic , celularul e inchis , probabil doarme ... O ultima incercare , e sapte în zori , suna , un glas duios raspunde calm si linistit: avem un baietel minunat ! Sotul – perplex , cuvintele s-au intepenit în gât , cu greu articuleaza un cum ???!!!??? , nu mai stie unde se afla , totul în jurul lui e alb . Sotia , zambitoare , îi da ceva detalii : s-a nascut la 3 : 40 , sunt bine amandoi ... el atât vrea sa stie , restul nu mai aude . Buimacit si nauc , asculta dar nu întelege , totusi ceva retine : pampersi . Inchide telefonul si izbucneste în plans , nici el nu stie de ce .. Se linisteste , se bucura , se spala pe ochi si priveste în oglinda intrebandu-se : barbat esti tu ? Cu toata barbatia lui urmeaza un nou ropot de lacrimi . Îsi aminteste de soacra – are si ea dreptul sa stie ! O suna si îi comunica vestea , dar ,deocamdata, niciunul nu percepe pe deplin realitatea . Urmeaza mama , fratele , surorile , matusa , nasa , toti bucurosi si entuziasmati , în timp ce el cu greu isi stapaneste nodul din gât .. Pleaca la farmacie , cumpara pampersi plus doua buchete de flori albe [ la insistentele soacrei ], desi florile i se par absolut inutile . Doamna doctor îi iese în cale si-l felicita printre amanunte despre nastere ; el îi intinde buchetul de flori mecanic , fãrã cuvinte . Sau o fi spus ceva ?! Nu era ora la care sa fi pus pret pe vorbe . Apare si sotia , sfarsita , tinandu-se de pereti ; nici mãcar nu poate vorbi . Mucenicia ei a luat sfârsit deocamdata, si , în timp ce ea este în convalescenta si dureri ingrozitoare , el, talharul , culege laurii felicitarilor . La mandria lui raufacatoare , adauga un nou gen de marire : aceea de proaspat tatic . Si unde mai pui ca doamna doctor l-a atentionat ca baietelul are mutra lui !!!
Mama , saraca , îsi adaposteste odorul la san , iar micutul cauta hulpav nectarul datator de sanatate . Imaginea aceasta inlatura trecutul si dezgoleste prezentul : undeva , în Univers , exista o mama si un prunc .

Claudya spune:

Cristina spune:

Ai un talent deosebit. Bravo taticule!. Bine ai venit la http://www.desprecopii.com/

valentinag spune:

Valentina

adameasca spune:

minunat! felicitari si sa fiti sanatosi cu totii!

Margot spune:

M-ai emotionat profund ...si am plans.Multa sanatate mamicii si la bebe, sa va bucurati de el.Cati la suta din barbati gandesc asa?
Magot

Aalina spune:

Inainte de a naste am citit toate povestile nasterilor de pe forum. Si este prima data cand plang.
Taticule sa iti traiasca baiatelul. Sa te bucuri impreuna cu mama de zambetele lui.
Si daca tot ai surprins atat de bine trairile momentului sa ti le amintesti si acum in noptile in care puiul plange si sa ii fii alaturi mamei.
Pentru mamica

tinatache spune:

Felicitari!! sa va traiasca bebelul si sa auzim numai de bine!

Cristina, mamica cu burtica

aramona spune:

Incerc sa-mi stavilesc lacrimile ce se incapataneaza sa-mi impaienjeneasca ochii...:-)
Da, Alexi, "barbat esti tu", un barbat cum multe femei si-ar dori sa aiba! Oare sensibilitatea sa fie doar apanajul femeilor? Un barbat ce poate patrunde putin si in universul intim, launtric, al mentalitatii unei femei, nu poate fi decat un SUPER-BARBAT!

Felicitari, Alexi, sotia si baietelul tau pot fi mandri de tine si tu la randul tau mandru de sotia si de baietelul tau, pentru care ti-ai asumat in viata cea mai mare responsabilitate!

Sa fie intr-un ceas bun, sa fiti toti sanatosi si fericiti!

Ra

Andra28 spune:

Sa va traiasca minunea!!!
Mama, ce talent de povestitor ai!!!!!!!!!!!!!

Andra

roisin spune:

Eu ti-as scade un punct la examenul de gineco: contractiile se numesc Braxton-Hicks! Te iert, insa, pentru ca m-ai impresionat si mi-ai adus un zambet larg la inceputul zilei.
Superba poveste, sa-ti traiasca baietelul, sa-ti traiasca si sotia, sa fiti cu totii sanatosi si fericiti impreuna, si sa vii sa ne mai povestesti ce nazbatii ati mai facut...
Felicitari, taticule!