Copii crescuti doar de tatici

Sunt un astfel de tatic si cresc de aproape doi ani doi baieti deosebiti, 14 si respectiv 9 ani in timp ce mama lor, "impovarata" de un mai nou anturaj format in special din femei "concubine" sau "niciodata casatorite" si carora nimeni, niciodata nu le-a spus "mama", isi reface viata. Nimic deosebit, nu? Mai sunt si altii ca mine, nu? Magistrat de seama in urbea noastra, mama copiilor, sprijinita cu mult zel, dar "parinteste" - spune el, de fostul presedinte al Trbunalului Bz. a castigat copiii "in acte". Rezultatul? In fiecare luna 1/3 din venitul meu intra in contul acestei mame, bani pe care nici eu si nici cei mici nu-i mai vedem. V-am spus ca este magistrat pentru ca nu cumva sa credeti ca ia acesti bani datorita lipsurilor. In toata aceasta perioada nu a fost zi lasata de la D-zeu sa nu o rugam sa ne dea o sansa la o familie. Si pentru a scuti discutii fara rost... In 20 de ani nu i-am dat o palma acestei mame, nu mi-am batut copiii niciodata, nu sunt un betiv sau un casanova. Nu astern acum aici intreaga drama a familiei noastre. Poate ca voi avea destul timp pentru a-mi face o pagina de net si acolo voi posta totul. In fine... CONCLUZIE: Sunt un tatic singur si sunt al drakului de mandru de dragostea fiilor mei.

Witchie spune:

Felicitari! Poate ne spui si cum te descurci singur cu doi baieti? Ce trucuri ai invatat in timp? Ceva sfaturi practice?:)
A, si sa nu uit, bine ai venit pe DC.

Miluna spune:

Bun venit, Marian, si felicitari pentru baietii tai!
E intradevar incredibila povestea ta, nu-mi imaginam ca exista si astfel de persoane (ca mame nu le pot numi) care sa ia banii de pensie alimentara in conditiile in care nu ele se ocupa de copii. Nu este normal, si sfatul meu este sa nu accepti asa ceva, e dreptul copiilor tai sa beneficieze de acesti bani. Nu ma prea pricep, dar nu poti redeschide procesul de custodie, poate la un alt tribunal, daca acolo nu sunt sanse de cistig? Daca ai martori ca tu te ocupi de copii de doi ani, si cum sunt si maricei copiii, cred ca ai sanse sa obtii custodia.
Baietii cum s-au acomodat cu situatia voastra? ce relatie au acum cu mama lor?

Tip40 spune:

Am deschis proces de reincredintare minori si am cerut stramutarea lui la Bucuresti. La judecatoria sectorului 4 mi-a fost incredintat in prima instanta baiatul cel mare si urma ca dupa ce faceam apel sa-l iau mai mult ca sigur si pe cel mic. Increderea in cuvantul celei care mi-a fost timp de 20 de ani aproape cat si speranta intr-o sansa din partea mamei copiilor mei pentru ca ei sa poata creste intr-o familie m-a facut sa renunt la procese. De ce? Vazand ca la Bucuresti influenta celor care in Buzau o sufoca in permanenta cu "grija" lor, nu mai are putere, i-a spus baiatului cel mare sa-mi comunice ca daca voi renunta la procese, sa nu mai fac apel, atunci ne va da o sansa pentru o familie. La buzau am incercat printr-o ordonanta presedintiala sa nu mai platesc pensia de intretinere dar m-am lovit de "fraternitatea" magistratilor atunci cand in joc este pielea unuia dintre ei. Chiar daca eu am prezentat probe cum ca cei mici erau ingrijiti si crescuti de mine, a fost suficient ca mama celor mici sa spuna fara nici un martopr sau o dovada ca amandoi ne ocupam de cresterea si educarea copiilor, pentru ca o doamna magistrat sa-mi respinga cererea.
Ca sa va dati seama de puterea grijii "parintesti" de care a dat dovada seful fostei mele sotii, respectiv - fostul presedinte al Tribunalului Buzau, va prezint un episod incredibil pentru cineva caruia nu-i este rusine sa se numeasca OM:
In dorinta de a lua copiii de langa mine "luptand murdar" a mers pana la a face plangere penala pentru rele tratamente aplicate minorilor de catre mine, in cazul in care ar fi reusit sa manipuleze atat politia, procuratura cat si tribunalul, rezultatul nu era altul decat o condamnare a mea pana la maxim 15 ani.
Cine credeti ca a fost singurul ei martor? Acest individ lipsit de scrupule atunci cand la mijloc este interesul lui personal de a-si atinge un scop, seful ei.
S-a dat NUP dar dupa 11 luni de cercetare, perioada in care atat eu cat si copiii au avut de a face cu politisti, procurori sau psihologi.
Socant?
Nu cred.
Pentru a nu fi audiati copiii de catre instanta bucuresteana a mers pana la a incerca prin intermediul DGASPC Buzau sa arate ca cei mici au probleme psihice, cel mic fiind descris intr-un document emis de aceasta institutie aproape ca un copil autist.
Voi face tot posibilul sa postez cateva foto si chiar niste filmulete cu maimutoii mei, sa vedeti doi copii plini de viata si fericiti, atat cat le-a mai dat dreptul mama lor sa fie.

Tip40 spune:

Am incercat sa merg la o televiziune locala, sa las la o parte si rusine si orice prejudecata si sa o rog public sa dea o sansa familiei noastre dar teama unora ca s-ar putea afla adevarul i-a facut sa faca orice pentru ca eu sa nu apar la tv.
Am scos acasa pe imprimanta un A4 prin care rugam oamenii din Buzau sa nu le fie rusine sa-i vorbeasca daca o intalneau, sa-i aminteasca cuvinte ca "mama", "copii", "spirit de sacrificiu al unui parinte"..., sa nu ii mai lase pe cei care acum fac parte din anturajul ei sa-i otraveasca mintea si sufletul cu sfaturi impotriva familiei sau a copiilor.
Am mers prin oras si am pus aceste afise. Le spune copiilor ca este greu sa auzi cum lumea spune "Uite-o pe judecatorea care si-a parasit copiii". Eu ce sa mai fac? Incerc sa lipesc A4 despre care vorbeam.

DIN SUFLET, …PENTRU OAMENI
Sunt un simplu tat#259; din acest ora#351;, un om pe care drama tr#259;it#259; atât de el cât #351;i de proprii copii l-a îndemnat s#259; procedeze în acest mod, s#259; supun#259; judec#259;#355;ii OAMENILOR din jurul s#259;u, poate singurii a c#259;ror obiectivitate nu se va lovi de interese personale sau de grup, dreptul la o #351;ans#259; a unei foste familii de a redeveni ceea ce aproape 20 de ani am reprezentat pentru mul#355;i care ne-au cunoscut pe to#355;i patru din fotografie: O FAMILIE.
Urmare a unui divor#355;, nedorit de mine sau de cei mici, dar sus#355;inut de bunicii materni #351;i de anumi#355;i colegi din Tribunalul Buz#259;u s-a ajuns ca institu#355;ii pe ai c#259;ror pere#355;i troneaz#259; afi#351;e ce eviden#355;iaz#259; „INTERESUL SUPREM AL COPILULUI” s#259; uite scopul pentru care fiin#355;eaz#259; #351;i s#259; sus#355;in#259; necondi#355;ionat interesele personale ale unei mame judec#259;tor. O femeie care înainte de a pleca de acas#259; era con#351;tient#259; de faptul c#259; pentru cei mici reprezenta poate principala valoare a copil#259;riei lor, acum, odat#259; cu noile prietenii legate, no#355;iuni ca „siguran#355;a copiilor”, „dragoste matern#259;” sau „spiritul de sacrificiu al unui p#259;rinte” au disp#259;rut pentru ea ca valori. La sfaturi aberante #351;i nemaidorind s#259; poarte acela#351;i nume cu cei mici a considerat c#259; numele de Irimia nu i se mai potrive#351;te #351;i #351;i-a reluat numele de Bârlodeanu M#259;d#259;lina, negândindu-se la impactul psihologic pe care gestul ei îl va avea în sufletul copiilor.
Nu încerc s#259; o judec pentru r#259;ul f#259;cut atât mie cât #351;i celor mici deoarece #351;tiu c#259; toate gesturile #351;i cuvintele ei din ultimul an sunt rezultatul „sfaturilor” celor care, neurmând exemplul unor oameni cu bun sim#355; #351;i cu respect pentru familiile altora - de a nu se implica - s-au crezut îndrept#259;#355;i#355;i s#259; sf#259;tuiasc#259; #351;i s#259; îndemne o femeie #351;i o mam#259; s#259; distrug#259; #351;ansa unei familii #351;i copil#259;ria propriilor ei copii. Dureros este faptul c#259; majoritatea acestor indivizi nu au avut o familie sau dac#259; au avut-o au sacrificat-o intereselor personale, c#259; majoritatea „prietenelor” M#259;d#259;linei dau acesteia sfaturi despre copii f#259;r#259; ca vreun suflet de copil s#259; le fi spus vreodat#259; cuvântul „MAM#258;”.
Bunicii materni - care prin îndemnurile date fiicei lor s-au asigurat c#259; aceasta nu va mai da nici o #351;ans#259; familiei propriilor nepo#355;i, unii colegii - care prin sfaturi „p#259;rinte#351;ti” s-au asigurat c#259; proasp#259;ta lor coleg#259; divor#355;at#259; nu va mai fi „deranjat#259;” la Tribunal sau în afara acestuia de un so#355; sau de copii, ori „prietenii” #351;i „prietenele” - care au privit drama noastr#259; ca pe un prilej de a-#351;i manifesta ura fa#355;#259; de un stil de via#355;#259; care s#259; implice o familie #351;i copii sunt cei care formeaz#259; acum un anturaj nociv ce îi alimenteaz#259; zi de zi sufletul cu ur#259;, ucigând poate orice amintire frumoas#259; care ar fi putut s-o determine s#259; dea o #351;ans#259; propriilor ei copii la o copil#259;rie fericit#259; sau pentru to#355;i patru la o familie, sunt cei care îi descriu avantajele unei vie#355;i libere în care s#259; nu te încurce zi de zi familia sau copiii.
Nu caut s#259; #351;ochez prin ineditul gestului meu. Atât eu cât #351;i copiii no#351;tri nu ne dorim decât ca M#259;d#259;lina s#259; ne dea o #351;ans#259; pe care noi suntem convin#351;i c#259; vom #351;ti s#259; o apreciem la adev#259;rata ei valoare. Nu am considerat-o, ca mam#259; sau ca so#355;ie, un bun al nostru, a#351;a cum unii magistra#355;i au privit în procese c#259;tre copiii no#351;tri hot#259;rându-le soarta #351;i nu încerc#259;m astfel s#259; ne revendic#259;m ceva anume. #350;tim c#259; am fost o familie deosebit#259; #351;i c#259; înc#259; am mai putea fi. Nu ne dorim decât o am#259;rât#259; de #351;ans#259; din partea mamei #351;i a femeii pentru care, pân#259; s#259; plece urechea la sfaturile unor suflete pustii, noi, cei ast#259;zi r#259;ma#351;i acas#259; reprezentam idealul unei vie#355;i de so#355;ie #351;i mam#259;.
Poate c#259; nu am fost cel mai bun tat#259; sau so#355;, poate copiii no#351;tri nu au fost cei mai cumin#355;i copii, îns#259; noi trei suntem cei din mijlocul c#259;rora M#259;d#259;lina s-a ridicat ca femeie, mam#259; #351;i judec#259;tor, nu cei care acum î#351;i ascund sfaturile #351;i îndemnurile otr#259;vitoare în spatele ac#355;iunilor ei.
Dac#259; de la aproape 16 ani a considerat c#259; am fost omul cu care, stând de vorb#259;, a reu#351;it pe rând, s#259;-#351;i împlineasc#259; visuri, s#259; aib#259; o familie, copii #351;i o carier#259; ca judec#259;tor, de mai bine de un an de zile, pesemne la sfaturile p#259;rin#355;ilor ei sau ale unor unor indivizi ca Pan#259; Gheorghe, implicat în drama noastr#259; înc#259; de când mai eram o familie, M#259;d#259;lina refuz#259; orice fel de comunicare cu tat#259;l propriilor copii, considerând poate c#259; acest gest le-ar tr#259;da interesele celor implica#355;i.
Nu îmi doresc ca pe aceast#259; cale s#259; alimentez bârfe sau discu#355;ii la col#355; de strad#259;, ci îmi pun speran#355;a în OAMENII care apreciaz#259; ceea ce poate însemna o familie pentru doi copii, în aceia care cred c#259; oricine are dreptul la o a doua #351;ans#259;, în oamenii care trecând peste inamovibilitatea unui magistrat vor putea s#259; priveasc#259; o mam#259; în ochi #351;i s#259;-i aminteasc#259; faptul c#259; singurii b#259;rba#355;i din via#355;a ei continu#259; s#259; spere c#259; vor avea o #351;ans#259; la o familie. Poate c#259; vobindu-i-se despre aceste dou#259; valori - FAMILIE #351;i COPII - se va reu#351;i #351;tergerea din sufletul unei mame a otr#259;vii pres#259;rat#259; cu grij#259; de cei care nu au cunoscut adev#259;rata via#355;#259; de familie sau pentru care aceste dou#259; cuvinte nu au însemnat nimic, niciodat#259;. Totodat#259; ne rug#259;m ca cei implica#355;i neomene#351;te în drama noastr#259; s#259; aib#259; puterea de a-#351;i st#259;pâni ura #351;i otrava din suflete. Cum po#355;i judeca oameni când propria ta familie ai condamnat-o f#259;r#259; a-i da o #351;ans#259;? Cine le va da copiilor no#351;tri to#355;i ace#351;ti ani înapoi? P#259;rin#355;ii ei? Prietenele? #350;eful ei?

Tip40 spune:

Imi cer scuze, documentul continea diacritice si aici nu se vad. Dar cu putina atentie se subantelege continutul.

Elle_seb spune:

Marian, scuze pentru interventie, am reeditat textul .



DIN SUFLET, …PENTRU OAMENI
Sunt un simplu tata din acest oras un om pe care drama traita atat de el cat si de proprii copii l-a îndemnat sa procedeze în acest mod, sa supuna judecatii OAMENILOR din jurul sau, poate singurii a caror obiectivitate nu se va lovi de interese personale sau de grup, dreptul la o sansa a unei foste familii de a redeveni ceea ce aproape 20 de ani am reprezentat pentru multi care ne-au cunoscut pe toti patru din fotografie: O FAMILIE.
Urmare a unui divort, nedorit de mine sau de cei mici, dar sustinut de bunicii materni si de anumiti colegi din Tribunalul Buzau s-a ajuns ca institutii pe ai caror pereti troneaza afise ce evidentiaza „INTERESUL SUPREM AL COPILULUI” sa uite scopul pentru care fiinteaza si sa sustina neconditionat interesele personale ale unei mame judecator. O femeie care înainte de a pleca de acasa era constienta de faptul ca pentru cei mici reprezenta poate principala valoare a copilariei lor, acum, odata cu noile prietenii legate, notiuni ca „siguranta copiilor”, „dragoste materna” sau „spiritul de sacrificiu al unui parinte” au disparut pentru ea ca valori. La sfaturi aberante si nemaidorind sa poarte acelasi nume cu cei mici a considerat ca numele de Irimia nu i se mai potriveste si si-a reluat numele de Barlodeanu Madalina, negandindu-se la impactul psihologic pe care gestul ei îl va avea în sufletul copiilor.
Nu încerc sa o judec pentru raul facut atat mie cat si celor mici deoarece stiu ca toate gesturile si cuvintele ei din ultimul an sunt rezultatul „sfaturilor” celor care, neurmand exemplul unor oameni cu bun simt si cu respect pentru familiile altora - de a nu se implica - s-au crezut îndreptatiti sa sfatuiasca si sa îndemne o femeie si o mama sa distruga sansa unei familii si copilaria propriilor ei copii. Dureros este faptul ca majoritatea acestor indivizi nu au avut o familie sau daca au avut-o au sacrificat-o intereselor personale, ca majoritatea „prietenelor” Madalinei dau acesteia sfaturi despre copii fara ca vreun suflet de copil sa le fi spus vreodata cuvantul „MAMA”
Bunicii materni - care prin îndemnurile date fiicei lor s-au asigurat ca aceasta nu va mai da nici o sansa familiei propriilor nepoti, unii colegii - care prin sfaturi „parintesti” s-au asigurat ca proaspata lor colega divortata nu va mai fi „deranjata” la Tribunal sau în afara acestuia de un sot sau de copii, ori „prietenii” si „prietenele” - care au privit drama noastra ca pe un prilej de a-si manifesta ura fata de un stil de viata care sa implice o familie si copii sunt cei care formeaza acum un anturaj nociv ce îi alimenteaza zi de zi sufletul cu ura, ucigand poate orice amintire frumoasa care ar fi putut s-o determine sa dea o sansa propriilor ei copii la o copilarie fericita sau pentru toti patru la o familie, sunt cei care îi descriu avantajele unei vieti libere în care sa nu te încurce zi de zi familia sau copiii.
Nu caut sa sochez prin ineditul gestului meu. Atat eu cat si copiii nostri nu ne dorim decat ca Madalina sa ne dea o sansa pe care noi suntem convinsi ca vom sti sa o apreciem la adevarata ei valoare. Nu am considerat-o, ca mama sau ca sotie, un bun al nostru, asa cum unii magistrati au privit în procese catre copiii nostri hotarandu-le soarta si nu încercam astfel sa ne revendicam ceva anume. stim ca am fost o familie deosebita si ca înca am mai putea fi. Nu ne dorim decat o amarata de sansa din partea mamei si a femeii pentru care, pana sa plece urechea la sfaturile unor suflete pustii, noi, cei astazi ramasi acasa reprezentam idealul unei vieti de sotie si mama.
Poate ca nu am fost cel mai bun tata sau sot, poate copiii nostri nu au fost cei mai cuminti copii, însa noi trei suntem cei din mijlocul carora Madalina s-a ridicat ca femeie, mama si judecator, nu cei care acum îsi ascund sfaturile si îndemnurile otravitoare în spatele actiunilor ei.
Daca de la aproape 16 ani a considerat ca am fost omul cu care, stand de vorba, a reusit pe rand, sa-si împlineasca visuri, sa aiba o familie, copii si o cariera ca judecator, de mai bine de un an de zile, pesemne la sfaturile parintilor ei sau ale unor unor indivizi ca Pana Gheorghe, implicat în drama noastra înca de cand mai eram o familie, Madalina refuza orice fel de comunicare cu tatal propriilor copii, considerand poate ca acest gest le-ar trada interesele celor implicati.
Nu îmi doresc ca pe aceasta cale sa alimentez barfe sau discutii la colt de strada, ci îmi pun speranta în OAMENII care apreciaza ceea ce poate însemna o familie pentru doi copii, în aceia care cred ca oricine are dreptul la o a doua sansa, în oamenii care trecand peste inamovibilitatea unui magistrat vor putea sa priveasca o mama în ochi si sa-i aminteasca faptul ca singurii barbati din viata ei continua sa spere ca vor avea o sansa la o familie. Poate ca vobindu-i-se despre aceste doua valori - FAMILIE si COPII - se va reusi stergerea din sufletul unei mame a otravii presarata cu grija de cei care nu au cunoscut adevarata viata de familie sau pentru care aceste doua cuvinte nu au însemnat nimic, niciodata. Totodata ne rugam ca cei implicati neomeneste în drama noastra sa aiba puterea de a-si stapani ura si otrava din suflete. Cum poti judeca oameni cand propria ta familie ai condamnat-o fara a-i da o sansa? Cine le va da copiilor nostri toti acesti ani înapoi? Parintii ei? Prietenele? seful ei?



Elle_seb

Tip40 spune:

Elle_seb,
Multumesc din suflet pentru reditarea facuta.
Bantui de multi ani pe net dar nu am crezut ca poate exista si un astfel de site unde sa gasesti OAMENI.
Inca o data,
Sarut mana pentru efort!

Porumbita spune:

ma scuzi ca te intreb dar in cdt date de ce tragi cu disperare de ea sa redeveniti o familie?

Tip40 spune:

Aveam 18 ani si ea implinise 15 cand ne-am cunoscut.
Pot spune ca ne-am crescut unul pe celalalt. Ne-am iubit si ne-am casatorit impotriva vointei parintilor ei care au fost de acord doar de ochii lumii. Timp de 20 de ani acesti oameni nu m-au dorit. Visau pt fata lor un doctor sau D-zeu stie ce. Acum, dupa divort, daca inainte treceau o data pe luna pe la noi, nu exista zi in care sa nu o viziteze. Si asta de la o distanta de 62 Km. Parca le este teama ca nu cumva sa ne dea o sansa. Parintii ei s-au implicat foarte mult in a o indeparta de noi trei si pesemne le-ar fi rusine de gura lumii. Tot ceea ce am facut am facut impreuna si stiu sigur ca daca as reusi sa o smulg din ghearele anturajului de acum, incet - incet am redeveni ceea ce am fost. Crede-ma ca eram o familie admirata dar poate ca si invidiata. Acest anturaj este format numai din femei intre 40 - 50 ani care nu au cunoscut niciodata sentimentul maternitatii. Ce sfaturi sa dea ele? Este greu sa explic ce este in sufletul meu. Stiu un singur lucru - nu am iubit si nu mai am puterea sa mai iubesc alta femeie. Asta sunt. Sa incerc sa-mi refac viata? De ce? Sa nenorocesc vreo amarata care tanjeste dupa dragoste, in timp ce eu traiesc intr-o lume a mea, o lume ridicata din amintirile unei vieti de om?
Si ea este perfect constienta ca daca am fi fost numai noi doi nu se mai ajungea aici. Dar sfaturile primite au fost mai dura decat sperantele mele astfel incat a ales sa nu mai vb deloc cu mine. Fara a mai putea comunica am fost pus in situatia de a privi neputincios cum indivizi si individe lipsite de scupule o modeleaza mama copiilor mei incercand sa faca din ea un produs aidoma lor, oameni pentru care cuvantul FAMILIE nu a insemnat nimic, niciodata.
Socant dar o iubesc pe aceasta femeie si alta nu-mi trebuie.
Sunt om, intr-adevar si nu stiu ce-mi rezerva viitorul, mie sau copiilor insa stiu ca asta simt de doi ani de zile.

Tip40 spune:

Copiii nostri nu vor spune niciodata "mama" altei femei. Asa cum nici eu nu concep ca ei sa devina barbati sub privirile altui "tata".
Nu o voi putea inlocui niciodata chiar daca fac tot ceea ce facea ea inainte in casa. Cand voi downloada foto te vei convinge ca am fost intr-adevar o familie pentru a carei sansa sunt dator sa lupt pana la ultima suflare.