O solutie pentru "Nu pot!" (Alex are 3,5 ani)

Stiu ca sunteti mamici cu copii mai maricei si poate ati trecut prin asa ceva. Va cer un sfat!

Fetita mea are 3 ani jumatate. Incerc sa facem cat mai multe activitati utile si folositoare, dar ma confrunt cu aceeasi problema de fiecare data. Cum ii propun sa facem ceva imi raspunde "Eu nu pot, fa tu!"

Tin sa scriu ca niciodata nu i-am zis ca ea e mica si nu poate.
Mereu am incurajat-o sa faca diverse chestii sau sa participe la activitatile mele zilnice (face aluat, spala vase, sterge geamul de la usa etc etc, atat cat vroia, nu interziceam si nu impuneam).

Nu inteleg unde am gresit. "nu pot" este raspunsul pentru propunerea de a desena , de a colora de a lucra cu plestelina. Ii place sa se uite cum desenez, cum colorez. Ii fac legume din plastelina si ea le taie pentru "salata". Dar cand vine randul sa faca ea ceva..... "nu pot".
Un sfat, o sugestie mi-ar fi foarte utile. Cu multumiri

(am postat acelasi topic si in alt forum dar n-am primit nici un raspuns)

-
.

isabela spune:

Si noi am trecut prin aceasta etapa. Cum am rezolvat eu? Atunci cand ea ma ruga pe mine sa fac ceva ii raspundeam foarte linistita:" Nu pot". Dar ramaneam tare pe pozitie si chiar nu faceam ceea ce ma ruga ea. Si i-am repetat acest lucru de cate ori aparea la ea "nu pot".
La mine a functionat aceasta metoda.

Isabela si Ana( 4 ani si 11 luni).

ticka spune:

Multumesc Isabela!
M-am informat si am adunat o groaza de sfaturi. Sper sa mearga. Daca nu tine o tactica voi adopta alta.
Cand vreau sa o invat ceva si atunci prin difinitie - "eu pot", ia-mi arunca ca "nu poate". M-ar interesa mai mult o solutie de a o face sa fie interesata de activitate si curioasa sa incerce. Nu e acel "nu pot" a lucrurilor pe care le poate. E un fel de refuz de a incerca ceva nou.

-
.

camelia-daniela spune:

Nici nu mai stiu de cite ori am auzit acest "nu pot"...räspunsul meu, de fiecare datä, era: " nu existä NU POT...existä NU VREAU..."
dupä care fäceam impreunä sä vedem dacä e chiar asa...cä nu poate...dacä iesea räu, ii spuneam cä nimeni nu s-a näscut maestru si mai probäm, pinä reusim...

Cami.

Laura _Oprescu spune:

salutare la toate mamicile !
am un voinic de aproape patru ani ...existenta lui "Nu pot" la noi a cam fost paralizata,sa zic asa, de incurajarile mele la tot ceea ce facea( bineinteles , nu la prostii!)..lui Rares tot timpul i-am spus ca el poate, ca el e un baiat destept si altele de genul asta...noi practic nu am avut o problema cu acest"nu pot", dar, daca stau sa ma gandesc acum,nu o singura data Rares nu ma lasa sa ii explic ceva sau sa ii arat cum se face pentru ca " el stie deja" sau el "poate" si vrea sa ma invete...nu o consider insa o problema pentru ca dupa cateva secunde , dupa ce s-a convins ca nu poate sau nu stie, imi cere ajutorul...
trebuie sa marturisesc ca la noi este si o situatie mai speciala, dat fiind faptul ca Rares a mers prima oara la gradinita in Canada, unde a invatat franceza, iar de ceva timp suntem in America,unde el merge la o alta gradinita(in engleza)...de aceea sunt convinsa ca ii pot da exemple mereu de cum a reusit el sa invete sa comunice peste tot si sa ii spun ca poate si ca reuseste...de multe ori, l-am rugat pe el sa ma "invete" un cuvant sau altul si apoi l-am laudat in fata tatalui sau pur si simplu..pentru printesa ta, as incerca sa ii dau ceva de facut foarte usor cu rezultate imediate si apoi incurajari si felicitari poate , la inceput si o recompensa mica(inghetata sau ceva ce primeste mai greu sau care e placerea ei)
sper sa aud vesti curand!

Corina Paraianu spune:

Draga Cristina,
Si fetita mea facea cam la fel pana anul trecut, dar problema s-a rezolvat cam 90% de cand a inceput sa mearga la gradina (din toamna, cand avea 3 ani si jumatate). Brusc a inceput sa deseneze singura, sa coloreze f.frumos, sa "poata" tot felul de chestii. Si nu doar ca poate, dar e si foarte mandra de creatiile ei.
Asa ca nu te impacienta, toate o sa vina la timpul lor. O sa ii placa sa ii imite pe ceilalti copii care pot orice, sa fie in concurenta cu ei, sa fie profesoara mandra de ea si sa o laude in fata clasei...
cu drag,
Corina