femei intretinute de soti

Ce parere aveti? Mie partea asta financiara mi se pare cam delicata. Poate ma puteti ajuta cu sfaturi.
Ce parere aveti voi despre sotiile care stau acasa? Eu nu fac parte dim aceasta categorie, de fapt sunt in extrema cealalta, lucrez in prea multe locuri. Si chiar daca lucrati, cum ii cereti bani sotului cand aveti nevoie? OF, nu stiu de ce imi fac atatea probleme, dar in sinea mea lucrurile stau asa: barbatul trebuie sa anticipe ( pe cat se poate) nevoile femeii si sa fie intotdeuna cu un pas inaintea ei.
Ma intereseaza foarte mult parerile voastre in leg cu acest subiect.
Va pup
Crinuta

iuliana spune:

Expresia de "femei intretinute de soti" mi se pare aberanta, mai ales in cazul adevaratilor soti. Nu vad de unde cuvintul "intretinuta"...asta ma duce la gindul de parca as fi amanta in sensul rau al cuvintului sau al unei familii, ficare cu banii lui, daca pot numi asta "familie". In cazul unei familii adevarata banii sint la comun. Si eu stau acasa, dar drept sa iti spun ca nu ma simt "intretinuta" deloc. Fiecare face ce poate...eu pot sa port un copilas in burtica (si deci, deocamdata nu se poate pune problema unui servici), sotul meu poate sa munceasca. Pe linga altele sa iti spun eu ce fel de "intretinuta" sint. Sotul meu habar n-are ce bani avem in banca, ce bill-uri avem de platit, ce cheltui si nu cer voie niciodata sa imi cumpar ceva, doar daca vreau sa ma alint (cu toate ca nu am pretentii exagerate, doar pretentii de femeie ) si stiu ca nu ma refuza.
A "intretine" nu face parte din vocabularul unor persoane care se iubesc, ci al celor care traiesc impreuna doar de dragul de a nu fi singuri sau de a profita unul de celalalt, al unor persoane egoiste. Aaaa, si sa iti mai spun ceva....un barbat mai rar anticipeaza nevoile femeii, iar femeia are "datoria" sa ii spuna ce nevoi are. Daca exista iubire, exista si intelegere si anticipare si tot ce vrei.

Otilia spune:

Eu la fel, ca am cistigat sau nu bani nu m-am simtit "intretinuta" in sensul rau al cuvintului.
Si apoi, nu-i nevoie sa-i cer nimic! Oricum eu sunt "geranta" casei, toti banii intra la mine in cont si eu platesc tot ce trebuie... sotul meu nu face calcule niciodata! El aduce banii si gata! In felul asta are mai putine griji. Ba, dupa aia imi cere el mie, ca nu-si opreste nimic :p
Asa se intimpla cind esti tare in matematici...

@+...
Otilia & La Adelita

lilach spune:

quote:

---

Originally posted by iuliana

Expresia de "femei intretinute de soti" mi se pare aberanta, mai ales in cazul adevaratilor soti. Nu vad de unde cuvintul "intretinuta"...asta ma duce la gindul de parca as fi amanta in sensul rau al cuvintului sau al unei familii, ficare cu banii lui, daca pot numi asta "familie". In cazul unei familii adevarata banii sint la comun. Si eu stau acasa, dar drept sa iti spun ca nu ma simt "intretinuta" deloc. Fiecare face ce poate...eu pot sa port un copilas in burtica (si deci, deocamdata nu se poate pune problema unui servici), sotul meu poate sa munceasca. Pe linga altele sa iti spun eu ce fel de "intretinuta" sint. Sotul meu habar n-are ce bani avem in banca, ce bill-uri avem de platit, ce cheltui si nu cer voie niciodata sa imi cumpar ceva, doar daca vreau sa ma alint (cu toate ca nu am pretentii exagerate, doar pretentii de femeie ) si stiu ca nu ma refuza.
A "intretine" nu face parte din vocabularul unor persoane care se iubesc, ci al celor care traiesc impreuna doar de dragul de a nu fi singuri sau de a profita unul de celalalt, al unor persoane egoiste. Aaaa, si sa iti mai spun ceva....un barbat mai rar anticipeaza nevoile femeii, iar femeia are "datoria" sa ii spuna ce nevoi are. Daca exista iubire, exista si intelegere si anticipare si tot ce vrei.

---

Mi-ai luat vorbele din gura.Exact la fel gindesc si eu.


ella& laura,andrei,andra

Sabina spune:

Eu abia termin facultatea...dar nu ma simt Intretinuta! Daca am si eu ceva bani de bursa sau vreun premiu e OK, daca nu asta e.Sunt banii nostri, nu ai lui!

Sabina & Sofia Galagia

Iris2002 spune:

Nici eu nu cred ca o femeie trebuie sa ajunga sa ceara bani sau sa se roage de sot daca vrea sa isi cumpere un lucru, indiferent daca lucreaza sau nu. Fiecare familie isi aranjeaza finantele asa cum crede de cuviinta...
Eu simt nevoia sa lucrez, imi place munca mea, insa recunosc ca am muncit si cind nu imi placea ceea ce faceam(pentru ca ma facea sa ma simt independenta)... din momentul in care am ajuns aici am lucrat, la inceput voluntar (pentru ca nu aveam voie in primele trei luni sa lucrez) si apoi legal... m-a ajutat sa ma integrez, sa invat limba, si mai tirziu sa gasesc alta slujba, mai buna...mi-am facut prieteni. Conturile separate...hmm, nu cunosc pe nimeni in cercul nostru de prieteni cu o asemenea viziune moderna, nu inteleg cum intr-o casnicie e ceva "al meu" sau "al lui", pentru mine e " al nostru"... situatia contului nostru o cunoastem amindoi la fel de bine, uneori platesc eu facturile, uneori sotul meu.
Pentru mine am nevoie sa lucrez, si recunosc ca imi place sa imi rasfat sotul, cu surprize, asa cum o face si el...cine spunea ca barbatii nu stiu sa anticipeze dorintele femeilor nu il cunoaste pe al meu: imi cunoaste gusturile si are mult bun gust, asa ca am primit nu doar make-up care mi se potriveste, sau lenjerie sexy, ci si rochii (culmea, marimea buna!) in culori superbe... lucky me!

dana d spune:

Eu am fost ceea ce numiti o femeie intretinuta. Timp de 4 ani am stat acasa si m-am ocupat de gospodarie si copil exact asa cum faceau femeile in urma cu zeci de ani. Desi am terminat o facultate nu sunt ceea ce se numeste o femeie de cariera, mai ales in vremurile astea. Am lucrat impreuna ca ingineri intr-o intreprindere de stat in curs de privatizare (falimentare). La un moment dat, sotul nu a mai suportat hotia si mancatoria de acolo si, ambitios fiind, a vrut sa aibe propria afacere. Asa ca am plecat amandoi si ne-am facut o mica firma in care eu nu m-am implicat decat ca sprijin moral. Ma simt bine acasa, imi place sa fac si sa cresc copii, sa gatesc, sunt o femeie de moda veche dar am si eu mandria mea, poate la fel de mare ca o femeie importanta care castiga banii ei. Sotul meu, in schimb, de multe ori mi-a dat de inteles ca ma dispretuieste, ca in ochii lui nu valorez nimic daca nu aduc bani, ca sunt necesara pentru el ca o menajera (dar neplatita si de incredere). Zilnic trebuia sa ii cer bani pentru casa nu pentru mine, sa-i spun pentru ce imi trebuie, de multe ori imi scotea ochii cu faptul ca ma intretine. Dar nu ar fi reusit sa munceasca cu spor si sa castige acesti bani daca nu m-ar fi avut pe mine factor de stabilitate, care l-am ingrijit, i-am facut copii, i-am asigurat un mediu cald acasa unde sa-si incarce bateriile. Sunt convinsa ca uneori isi da si el seama ca si eu am rolul meu in prosperitatea familiei, pana la urma am si eu un merit in castigarea banilor din casa noastra. Nu cred ca va recunoaste asta. Mi-am dorit sa mai am un copil, pentru ca imi place sa cresc copii si pentru a-mi justifica mai mult statul acasa. Dupa ani de incercari, in sfarsit am reusit sa raman gravida anul trecut in august. De atunci, pentru prima data ma simt si eu oarecum egala in casa, parca nu ma mai simt datoare, "cu musca pe caciula". Am si eu rolul meu, am mai multa incredere in mine, acum chiar ma simt in stare sa-mi fac si o cariera, am curaj sa privesc pe oricine in ochi de la egal la egal. Si sotul meu se poarta altfel, mai ales de cand am nascut, imi este recunoscator pentru copilul sanatos si frumos pe care i l-am daruit, pentru ca l-am facut aproape singura, eu am reusit sa raman gravida prin eforturile si calculele mele, eu am dus sarcina aproape ne bagata in seama, eu am fost in pericol si am suferit cand am nascut. Pot spune ca e meritul meu asa cum bunurile materiale si bunastarea familiei sunt meritul lui. Acum am doi copii care, consider ca sunt mai mult meritul meu, o ducem bine ceea ce este meritul lui si mai nou acum, pentru doi ani am si eu in sfarsit banii mei, in casa noastra in sfarsit e fericire, adica sunt si eu egala. Sper sa tina vesnic dar sunt destul de matura sa realizez ca bucuria nasterii copilului se va estompa si voi deveni din nou inutila intretinuta de pana acum. Sau poate nu....

ina_nz spune:

Daca e sa compar cat a cashtigat shi cashtiga sotzul si cat am cashtigat eu in 4 ani de invatzamant in Romania....shi apoi de cand am venit aici si nu am lucrat mai mult de 4 luni ca am ramas insarcinata....ash zice ca sunt o intretzinuta :)
Dar la noi in casa nu s-a vorbit niciodata de banii mei/banii tai, eu nu am cerut sotzului niciodata bani (nici nu imi dau seama cum ash putea sa fac asta deoarece banii stateau intr-un anumit sertar shi de acolo se lua..... fiecare pentru ce avea nevoie). Iar de cand am ajuns in NZ treaba e si mai simpla.......avem conturile la comun....fiecare cu cardul lui....se cheltuie din aceeashi traista.
Oricum lucrurile mari le cumparam cand suntem impreuna pentru ca ne place sa ne consultam....iar daca sotzul vrea sa-shi cumpere cine shtie ce bazdaganie electronica (shtitzi cum sunt barbatzii) iar eu zic nu sau nu inca.....nu mi-a zis niciodata "sunt banii mei shi am dreptul sa imi cumpar chiar fara sa te intreb pe tine". In cel mai rau caz incepe shi se pisiceshte pe langa mine pana cedez

Ina

karlla spune:

Fetelor,
Si al meu avea la inceput tendinta de a separa venitul, in primul rind nici el nu m-a lasat sa lucrez, deci eu nu aveam nici un venit, pe urma m-am infuriat si i-am spus ca daca facem sex impreuna, totul facem impreuna. Daca nu vrea, eu i-am zis ca poate sa-si foloseasca minutza cind ii vine cheful de hutza. Si de-atunci s-a lecuit. Imi da tot ce-mi doresc.

laura111 spune:

La noi, pentru ca el castiga dublu fata de mine, se merge cam pe principiul: Banii mei sunt banii mei si banii lui sunt banii nostri.
Darile (intretinere,tel. fix , mobile, cablu, lumina, taxe, impozite, cheltuielile masinii) le plateste el din banii lui(de pe card).
Cele necesare copilului le cumpar eu, din banii mei, ca stiu mai bine ce-i trebuie.
Pentru umplerea frigiderului cu papica (aprovizionare) imi da el bani dar ma ocup eu ca lui nu-i place sa faca piata si nici n-are timp.
Pentru lucrurile mari pe care le cumparam in casa (mobila, electrocasnice, reparatii la casa, etc.) punem amandoi bani : el cam trei sferturi , eu un sfert (proportional cu veniturile fiecaruia).
E cam inginereste imparteala facuta ,. dar la noi functioneaza binisor de vreo 7 ani.

Pupici !


Laura - mama lui Vlad

alinkav spune:

Si eu stau acasa, adica deocamdata sunt studenta,dar oricum nu cred ca voi lucra prea curand(voi avea si bebe si plus ca nu avem nevoie sa lucrez si eu). Sotul meu lucreaza si aduce bani in casa. Si pana acum de cand suntem impreuna nu mi-a reprosat deloc ca ma intretine.Si nici eu nu ma simt asa. Exact cum au spus si celelalte fete, platesc eu ce trebuie de platit, banii sunt la indemana mea, ca sa mai scape si el de griji. Dar oricum mie imi place sa facem totul impreuna, daca avem nevoie de ceva sa mergem impreuna si sa cumparam. De exemplu acum pentru bebe imi place mult cand si el participa, oricum ma lasa pe mine sa aleg, si dupa zice ca si lui ii place.