Infertilitate masculina(utile)

Initial creeata de Mariaa
Trimis la - 10/01/2003 : 08:04:20

Spermatogeneza

Spermatogeneza este rezultatul unor procese complexe de diviziune si maturare a celulelor geminale primitive - spermatogonii - care se gasesc pe membrana bazala a tubilor semisferi. Procesul incepe la pubertate si continua apoi neintrerupt tot timpul vietii, diminuandu-se progresiv la batranete. Spermatogoniile se divid de mai multe ori prin mitoza, rezultand spermatocite de ordinul I, care contin un numar complet de cromozomi(la om, 44 de cromozomi stomatici si 2 cromozomi sexuali). Dupa ce cresc, spermatocitele primare se divid meiotic, formand spermatocite de gradul II - care au jumatate din numarul de cromozomi. Spermatocitele II se divid rapid rezultand spermatidele care au tot numarul jumatate de cromozomi si acestea se transforma direct, fara diviziuni, in spermatozoizi.

Spermatozoidul - gamet masculin - determina sexul rpdosului de conceptie. Este o celula de lungime 50-70 microni, constituita din cap, piesa intermediara si flagel. La partea anterioara prezinta un corpuscul ascutit - acrozomul - care contine o enzima ce faciliteaza patrunderea spermatozoidului in ovul in timpul fecundatiei. Piesa intermediara contine o mare cantitate de glicogen, necesar ca material energetic pentru miscarile spermatozoidului. Coada, prin miscari helicoiadale, asigura mobilitatea spermatozoidului.

Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale testiculare. Principalulul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol, din care se sintetizeaza si alti hormoni(corticosuprarenalieni si ovarieni). De altfel si celulele corticosuprarenale secreta cantitati reduse de testosteron, atat la barbati cat si la femei.

Horminii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine si mentine troficitatea epiteliului spermatogenic, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare(anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia grasimii de rezerva, etc.) si au un efect anabolic asupra metabolismului protidic.

Activitatea testiculara este reglata de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei anterioare: FSH mentine functia spermatogenetica si LH stimuleaza secretia de testosteron. La randul sau secretia hormonilor hipofizari este reglata printr-un mecanism de feedback de catre nivelul testosteronului plasmatic, care actioneaza atat asupra unor nuclei hipotalamici cat si asupra hipofiziei.

---

Initial create de robert
Trimis la - 01/02/2003 : 11:20:32

Extrase din cartea "Sexologie Masculina"
(V. Sahleanu si Madeleine Maicanescu)

Statisiticile au aratat ca pana la 50% din sterilitatile cuplului conjugale se datoresc barbatului. Cercetatorii au definit infertilitatea ca un proces reversibil, caracterizat prin pierderea temporara a capacitatii de procreatie. Prin sterilitate se intelege pierderea totala a capacitatii de fecundare, pe care cercetatorii o definesc ca o stare permanenta, ireversibila si care poate fi numai ocazional vindecata. In ceea ce priveste termenul de subfertilitate, acesta se refera la scaderea usoara si reversibila a posibilitatii de fecundare.
In practica se utilizeaza termenii de infertilitate si sterilitate pentru alterari grave ale spermatogenezei si de subfertilitate, pentru alterari usoare.
Nu trebuie uitat ca fertilitatea se refera la amandoi partenerii si ca pe langa factorul biologic, factori psihologici si sociali sunt factori ce nu trebuiesc neglijati. Incapacitatea de procreatie poate genera cele mai diverse sntimente de regret si culpabilitate, refuzul de a accepta aceasta idee ! Exista un caz al unui farmacist, care facandu-si singur spermograma si constatand ca este azoospermic si-a trimes sotia la medic pentru a fi tratata de streilitate.
Exista situatii cand un barbat poate fi infertil, cu toate ca dezvoltarea genitala este normala si analiza spermei indica normospermie ; este vorba despre incompabilitatea spermei barbatului si proteinele glerei cervicale ale femeii => infertilitate imunologica.
Doua aspecte sunt de luat in consideratie in infertlitatea masculina : oligospermia si azoospermia.
Oligospermiile, formeaza grupul cel mai mare al infertilitatii masculine. Au etiologie complexa sau obscura si rezultatele terapeutice sunt putin incurajatoare. Scaderea numarului spermatozoizilor se insoteste de obicei de scaderea mobilitatii si de cresterea de forme patologice, formand entitatea nosologica cunoscuta sub denumirea de oligo-asteno-teratospermie.
Azoospermiile, mai putin frecvente deact oligospermiile sunt de doua feluri : secretoare si excretoare. Azoospermiile secretoare se caracterizeaza prin oprirea maturizarii celulelor germinale sau prin lipsa lor. Testicolele sunt hipotone si micsoarate de volum. In ejaculat exista celule germinale imature. Azoospermiile excretoare sunt detreminate de procese obstructive bilaterale, situate la nivelul epididimului si al canalului deferent. Cele unilaterale sunt cauzele oligospermiilor. De cele mai multe ori este vorba de sechele infectioase locale (gonococice, tuberculoase, etc) sau generale. Infectiile se propaga descendent pe cale hematogena sau limfatica si se localizeaza cu predilectie in epididim.

Cauzele tulburarilor de fertilitate
Trimise - 04/02/2003 : 14:54:34

Etiologia infertilitatii este deseori obscura. Unii cerecetatori afirma ca 50-70% din infertilitati au etiologie necunoscuta.
Factorii imunologici; Unele cerecetari recente au dus la ipoteza ca prezenta in plasma seminala a anticorpilor aglutinanti pentru spermatozozizi, apare si in serul sangvin al unor barbati care sunt deseori infertili, la care spermatozoizii aglutinau spontan (aglutinarea este fenomenul cand spermatozoizii stau in gramaezi cap la cap sau coada in coada). S-au gasit aglutinari in oligospermiile severe.
Studii efectuate pe perechi infertile au aratat ca stari anormale pot declansa formarea de anticorpi antispermatozoizi in organismul barbatului (fenomen autoimun); de asemenea in organismul femeii pot sa apara anticorpi antispermatozozizi (fenomen izoimun) fapt care s-a propus includerea unor cazuri de infertilitate in categoria bolilor autoimune.
Spermatozoizii au proprietati antigenice. Se stie in prezent ca ei au o dubla antigenicitate, una proprie de origine testiculara si una capatata formata din antigeniplasmatici, care imbraca suprafata spermatozoizilor (antigeni de suprafata) si care provin din vezicule seminale si din prostata.
Se cunsc 16 antigeni spermatici, dintre care 7 sunt atribuiti spermatozoizilor si 4 secretiei prostatice. natura lor chimica nu a fost inca identificata. S-a constatat ca afectiunile inflamatoare ale tractului genital: epididimite gonococice,tuberculoza, orhita urliana , orhita granuloasa, traumatisme ale cailor seminale(vasoligaturi),etc., pot fi eliberate de antigeni care detremina formarea de autoanticorpi. Acesti autoanticorpi produc aglutinari totale sau partiale ale spermatozoizilor, pierdera totala a mobilitatii, teratospermie, iar in cazuri severe la cei foarte sensibilizati, produc azoospermie prin distrugerea tesutului testicular sau prin blocarea ductelor deferente.
Teste in vitro si in vivo au demonstrat ca spermatozoizii aglutinati, chiar daca sunt mobili, nu pot strabate mucusul cervical!!!
La om s-ar putea incerca combaterea aglutinarii spermatozoizilor, n cazul inseminarii artificiale prin separarea spermatozozizilor de plasma, spalarea si suspendarea lor in solutie fiziologica, etc.
FACTORI GENETICI
Dezvoltarea citogeneticii umane a aratat ca anomaliile crommozomiale pot constitui o cauza importanta si frecventa a infertilitatii ambelelor sexe. Se cunosc infertilitati avand la baza erori genetice, constand in variante numerice a cromozomilor sexuali(XXY/XY etc. De obicei aceasta coexista cu anomalii de dezvoltare a tractului genital. In categoria anomaliilor cromozomilor sexuali se incadreaa disgeneziile gonadice.
Mai putin cunoscute sunt patospermiile de natura genetica. s-au descris totusi oligospermii si teratospermii constand uneori in predominatia spermatozoizilor cu cap mic si rotund, determinate genetic. Interpretarea origini genetice a teratospermiilor este delicata si dificila, mai ales in absenta oricarui semn clinic doveditor al unei genopatii. Studii pe om au descris avorturi si nasteri premature, cati si generare de feti masculini neviabili in anomaliile morfologice ale spermatozoizilor. Teratospermia poate interveni in determinismul sexului, mortalitatea neonatala a baietilor fiind atribuita anomaliilor gonosomuluiY ( aberatia de structura a cromozomului sexual, mutatie genetica). Teratospemiile congenitale nu au deocamdata rezolvare terapeutica. S-a sugerat doar incercarea de corectare a anomaliilor in fecundare prin insamantare cu spermatozizi purtatori de cromozom X.
FACTORI ENDOCRINI
Desi controlul endocrin este esential reproducerii, sterilitatea de natura hormonala este rara in raport cu numerosi alti factori care pot influenta fertilitatea. In literatura de specialitate se considera ca numai 10 % din toatlul cazurilor de infertilitate sunt de natura endocrina. Sunt putine cazurile cand oligospermia se datoreaza deficitului de FSH si ar putea beneficia de terapia gonadotropa. Insuficienta tiroidiana scade intensitatea proceselor metabolice din sperma (astenospermie, scaderea fructozei)
Spermatogeneza normala are nevoie de o anumita cantitate de hormoni tiroidieni, care isi exercita actiunea pe 3 cai: pe acle hipofizara (stimuland producerea de hormon luteinizant), pe cale directa (asupra gonadelor) si pe cale indirecta (prin efect metabolic general).
Insuficienat tiroidiana, dac nu produce sterilitate, creeaza conditia aparitiei unei hipofertilitati si este mai daunatoare spermatogenezei, decat excesul de hormoni tiroidieni.
HIPERFUNCTIA SUPRARENALA
Deprima spermatogeneza fara a produce sterilitate. Excesul de hormoni suprarenali franeaza activitatea hipofizei gonadotrope, avand efect asupra functiei testiculare. Excesul de estrogeni suprarenali produce involutie germinala si atrofie testiculara.
EFECTUL HORMONILOR PANCREATICI
aceste efect este putin cunoscut asupra spermatogenezei. Deficitul de insulina (diabetul zaharat) se insoteste in peste 50 % din cazuri de alterari ale motilitatii si numarului de sprmatozoizi, atribuite scaderii hormonilor gonadotropi si productiei de testosteron.
Hiperinsulinismul endogen prelungit (cazul tumorilor Langerhans) sau cel exogen (prin administrare de doze mari de insulina) perpetuand raspunsurile hormonale poate altera activitatea gonadelor producand azoospermie si sterilitate.
FACTORII NEURO-PSIHCI
Asoccierea leziunilor nervoase cu anomalii ale spermatogenezei sunt aspecte cunoscute in practica medicala. mai putin studiate din acest punct de vdere sunt diversele afectiuni psihice: socuri emotive, nevroze, psihopatii, stress, etc. a caror contributie la geneza infertilitatii nu mai poate fi contestata. Intre sistemul nervos si gonade exista relatii foarte stranse, care se manifesta la diverse etaje de-a lungul nevraxului. Sterilitatea neurogena functionala constituie una dintre cele mai interesante probleme, prin mecanismul sau de producere. In ultimul timp se acorda un interes deosebit factorilor psihici la cuplurile sterile. S-a introdus pentru desemnarea infertilitatilor psihice termenul de infertilitate psihosomatica alaturi de cel de sterilitate neurogena. IN aceasta categorie se incadreaza stressul si psihonevrozele , care deterermina in primul rand perturbarea actului sexual cu repercursiuni asupra reproducerii. Toate aceste cauze modifica calitatea spermei in sensul producerii de oligospermii si de alterari morfologice ale spermatozoizilor.
FACTORII VASCULARI
Tulburarile circulatorii la nivelul testicolului sunt factori importanti in producerea infertilitatii. Leziunile vasculare usoare pot provoca modificari in teritoriul gonadei, prin faptul ca anastomozele vasculare sunt insuficiente si unele artere sunt terminale. Din categoria afectiunilor cu rasunet vascular face parte varicocelul. Prognosticul varicocelului la tineri este benign; persistenta lui dupa varsta de 30 de ani este daunatoare spermatogenezei.Sunt semnalate oligo si astenospermiile; scaderea importanta a calitatii spermei constiutie o indicatie pentru ligatura varicocelului.
TORSIUNEA TESTICOLULUI, poate provoca necroza ischnica si atrofia glandei, in special cand torsiunea este completa.
INFERTILITATE CHIRURGICALA. Tratamentul chirurgical al afectiunilor regiunii inghinale comporta riscul lezarii vaselor princpale sau a elementor cordonului spermatic. Procedeele operatorii aplicate in cura herniei inghinale pot determina compresiunea elementelor cordonului spermatic si pot leza canalul deferent si artera spermatica, care poate fi cauza de infertilitate.
EFECTUL CALDURII
Este unul din factorii responsabili de spermatogeneza; lucratorii din furnale sau cei din apropierea focului sunt subfertili sau subfertili, de asemena cei care poarta suspensoare sunt subfertili datorita mentinerii caldurii locale.
FACTORII INFECTIOSI. Numeroase infectii pot genera pe cale hematogena orhite parenchimatoase, caracterizate prin leziuni degenerative ale epiteliului germinal si poliorfism tubulo-intrestitial. Intre infectiile care provoaca sterilitate, tuberculoza uro-genitala ocupa un loc f important. Studiile au aratat ca in aceasta afectiune isi are loc numarul are al cazurilor de infertilitate 60 % pe un lot de 150 de barbati suferinzi de aceasta maladie. Orhiepididimitele produse de bruceloza nu sunt rare si detremina streilitate.
FACTORI CARENTIALI, AVITAMINOZELE. Ifertilitatile carentiale sunt rare si au fost semnalate doar in periode de foamete si razboi.
FACTORI TOXICI. BOLI PROFESIONALE. Substantele toxice actioneaza indirect aspupra epiteliului germianal, prin alterarea functiei antitoxice a ficatului sau prin deficit de oxigenare.
Intoxicatiile profesionale cu mercur, fosfor, plumb, benze, deprima spermatogeneza si pot produce leziuni parenchimatoase ale testicoulului. S-au semnalat oligospermii la lucratorii din industria medicamentelor. Anumite medicamente luate in doze lungi de timp pot da oligospermii.
Abuzu de tutn, are efect deprimant asupra spermatogenezei. Alcoolul este un dusmna de temut al procesului despermatogeneza.
Efectul substantelor radioactive sia l razelor Roentgen, iradierea, produc azoospermii.

---

Initial create de robert
Trimis la - 08/02/2003 : 13:14:49

Tratamentul tulburarilor de fertilitate la barbati


Tratarea tulburarilor de fertilitate costituie o problema destul de dificila, intrucat patologia reproducerii nu se refera numai la calitatea spermei, ci la toate etapele cuprinse in migrarea spermatozoidului de la tubii seminiferi pana la ovul.
In afara cauzelor organice, numeroase tulburari functionale (insuficientza sexuala, conflicte si stari de tensiune psihica, etc) pot in egala masura sa impiedice procreatia. Pentru individul izolat, infertilitatea nu constituie un defect grav, in schimb, pentru perechea casatorita, ea devine o drama care ameninta trainicia casatoriei. Pentru toate aceste considerente, ianintea instiutuirii oricarui tratament, specialistului ii revine sarcina de a cunoaste si de a aprecia rolul factorilor biologici, psihologici si sociali in sterilitatea conjugala; Cu aceasta ocazie mentionam necesitatea instruirii perechilor sterile in probleme de fiziologie sexuala (ritm al activitatii sexuale, tratarea ejacularii rapide, importanta orgasmului femeii, etc.)
Tratamentul preventiv- Este de fapt metoda cea mai eficace de combatere a sterilitatii. Tratarea la timp a starilor febrile si a bolilor infectioase cu afinitate pentru testicul (tuberculoza urinara, parotidita epidemica, etc) si tratamentul imediat al infectiilor genitale (gonoree, stafilococi, etc) impiedica perturbarea speematogenezei. Barbatul infertil trebuie supus obligatoriu unui examen urologic (glandele anexe si tract genital).
Tratamentul hormonal- Metoda terapeutica cea mai cunscuta si cea mai aplicata in infertilitatea ambelor sexe este terapia hormonala, in care locul de frunte il detin hormonii gonadotropi si testosteronul. Pentru diversi autori, efectele terapiei hormonale au fost nu numai diferite, dar chiar contradictorii. De cele mai multe ori nu preparatele sunt de vina ci aplicarea lor nerationala.
Vitaminoterapia- Corelatiile intre carenta vitaminica si glandele genitale sunt putin studiate. Precizarea diagnosticului de carenta vitaminica prin probe de laborator este dificila; mai elocventa este proba terapeutica. Se cunoaste actiunea trofica a vitaminei A asupra epitelului germinal. Doza zilnica este de 300.000 u. ar fi eficace in tratamentul astenospermiilor. Rezultate interesante s-au obtinut cu doze mari de vitamina C, pana la 2 g pe zi, administrate timp de mai multe saptamani, care au imbunatatit semnificativ dinamica spermatozoizilor. Rolul carentei vitaminei E in producerea infertilitatii pare sa fie mai putin important decat apare in literatura. Totusi vitamina E continua sa fie aplicata in toate cazurile de infertilitate in doze de cca 100 mg pe zi. Celelalte vitamine (B si D) au actiune generala in organism, cu rasunet aspura functiei epiteliului germinal. Rolul vitaminei B12 a fost bine precizat; se pare ca influenteaza procesul de maturizare a celulelor germinale. se administreaza de obicei asociata la tratamentul hormonal.
Tratamentul cu spasmolitice - se bazeaza pe ipoteza existentei in anumite conditii a unor stari spastice a musculaturii netede a cailor genitale, care impiedica evacuarea secretiei glandelor accesorii. Golirea incompleta a cailor excretoare poate determina oligoastenospermii, fara modificari ale morfologiei spermatozoizilor. In scopul indepartarii spasmului cailor genitale s-au administrat papaverina si alte antispastice . In 50 % din cazuri, calitatea spermei s-a ameliorat evident.
Tratamentul chirurgical - Se adreseaza in primul rand azoospermiilor excretoare si coconsta in inlaturarea obstacolului si efectuarea unei anastomoze epidimo-deferentiale. Operatia in sine este delicata si dificila, mai ales cand portiuni intinse ale deferentului sau epididimului sunt obstruate. In ststistici, vindecarile cu restabilire permeabilitatii canalului sunt frecvente 65-70 % din cazurile operate. Cele mai bune rezultate se obtin cand obliterarea este situata la nivelul curbei epididimo-deferntiale si in obstructia joasa a deferentului. Oligospermia severa, azoospermia si necrospermia sunt indicatii majore pentru interventie.Rezultatele se obtin dupa 6 luni de la operatie iar sansele de restabilire a fertilitatii sunt mai mari la barbatii sub 30 de ani. S-au notat, dupa varicocelectomii, cresteri importante ale numarului de spermatozoizi cu 200-300%, imbunatatirea mobilitattii si cresterea procentului de forme normale.
Tratamentul infertilitatii masculine este deseori descurajant. In afara cazurilor clare, in care hormonoterapia este incununata de succes, raspunsul oligo-asteno-teratospermiilor la tratamentul hormonal, vitaminic sau proteinic este slab sau nul. Sub 10 milioane de spermatozoizi , sansele de obtinere a vindecarii terapeutice sunt mult reduse mai ales cand in testicul exista leziuni fibroase sau scleroase ireversibile (orhita urliana, etc).
Succese s-au evidentiat in inseminarile artificiale cu spermatozoizi centrifugati si suspendati intr-un mediu spermiozotonic, sau binecunoscutul FIV.

---

Initial create de robert
Trimis la - 14/03/2003 : 12:17:40

Indicele de propulsivitate (spermograma)

Una dintre preocuparile specialistilor a fost gasirea de metode care sa stabileasca capacitatea de fecundare a spermei. S-au propus in acest scop o serie de indici de fertilitate bazati pe viteza de progresiune a spermatozoizilor. Citam indicele de propulsivitate descris de Hynie, care inregistreaza in secunde timpul in care 100 de spermatozoizi strabat cele doua laturi ale unui patrat al camerei Thomas sau indicele descris de Farris care deriva din formula:
VxNxM
I= _____

100

V = volumul spermei in ml, N= numarul spermatozoizilor/ml, M procentul mobilitatii.
Valori ale indicelui peste 200 arata o sperma fertila.

---

Initial create de robert
Trimise - 13/03/2003 : 22:06:08

Valori normale ale spermogramei

Valorile "normale" a unei spermograme sunt mult controversate.
In mai multe tzari europene cat si in Romania (de 5 ani incoace) sunt acceptate urmatoarele valori ca fiind normale:
Volum: peste 2 ml
Nr de spermatozoizi: 20-100 milioane/mmc
mobilitate: peste 60%
forme normale: peste 50%
ph: 7.2-8

Acum am sa scriu valorile pe care le-am gasit eu ca fiind normale pe buletinul de analiza a unor laboratoare unde am efectuat aceasta analiza, asadar:

volum:2.5-5 ml
ph: 7.2-7.8
numar spermatozoizi: 60-120 de milioane/mmc
mobilitate peste 70%

Alti autori accepta ca fiind buna o spermogrma care sa aibe peste 40 de milioane de spermatozoizi pe un ejaculat insa cu mobilitate ridicata (peste 60%) si cu forme normale (peste 85%).
Aici intervin o sumedenie de factori si de calcule matematice; am gasit intr-un tratat chiar o formula matematica prin care se calcula fertilitatea spermei unui barbat.

---

Initial create de livia
Trimise - 21/03/2003 : 19:06:56

Hipogonadism primar

Hipogonadismul primar cuprinde:
1.
-sindrom Klinefelter(caracterizat prin testicule mici,ginecomastie bilaterala-sani crescuti,etc.)-asta da sterilitate definitiva
-anoorhidia congenitala:absenta testiculelor,dar cu organe genitale externe si interne normale-tot sterilitate definitiva
-orhita infectioasa -rezultatul(sansa) este dat de biopsia testiculara
-traumatisme testiculare-se pot rez.chirurgical

2.hipogonadisme-hipogonadotrope caract.hormonal prin scaderea testosteronului in paralel cu scaderea gonadotrofinelor si sunt intalnite aici doua feluri:
-idiopatic
-lezional caract.prin asocierea semnelor de insuficienta orhitica cu cele de insuf.hipofizara si leziuni hipotalamo-hipofizare.

---

Initial creat de robert
Trimis la - 22/07/2003 : 21:59:22

Sterilitatea masculina - cauze si modalitati de tratament
(Interviu cu dr. Gheorghe Gradinaru)

Sterilitatea masculina - cauze si modalitati de tratament

Cīta suferinta exista īn viata unui cuplu atunci cīnd nu pot avea un copil. Reprosuri reciproce (vorbite sau tacute), bani cheltuiti cu investigatii, teama. Deziluzie si speranta. Acesta este calvarul unei casnicii īn care se astepta cu teama si speranta aparitia "razei de soare" īn caminul lor: copilul. Mult timp necunoscuta si mai neglijata, sterilitatea masculina este prezenta īn 30-40% din sterilitatile conjugale.
Dr. Gheorghe Gradinaru, medic primar obstetrica ginecologie, doctor īn stiinte medicale, este interlocutorul nostru.
- Este sterilitatea masculina un factor atīt de important īntre cauzele sterilitatii conjugale?
- Datorita frecventei sale crescute (30-40%) īntre cauzele sterilitatii conjugale, cea masculina este un adevar ce nu se poate ascunde. Īn cazul unei sterilitati conjugale, trebuie sa supui investigatiilor "īntregul" (cuplu, barbat, femeie) si nu numai un singur segment: femeia. Īn peste 80% din cazurile de sterilitate masculina, un protocol de exploatare serios va permite evidentierea unui factor etiologic precis, iar un tratament specific adaptat poate permite sanse rezonabile de succes. Responsabilitatea masculina (īn cazul unei sterilitati) este usor de recunoscut cu ajutorul unor examene simple, ca testul post-coital si spermograma.
- Investigatia presupune si un examen medical general al barbatului?
- Cu acest examen medical general se īncepe sirul de investigatii ulterioare. Din discutia avuta cu barbatul, vom cauta sa obtinem date privind: un defect de migrare a unuia sau ambelor testicule; o interventie avuta pe canalul inghinal; o pubertate anormala; un traumatism īn antecedente; antecedente de infectie genitala sau urinara; antecedente īn infectia genitala sau urinara, īn special cu virus urlian (daca a avut oreion īn copilarie) sau bacili Kock (TBC); se va preciza comportamentul sexual al barbatului (impotenta, ejacularea precoce, etc.), modul de viata al barbatului, eventualele intoxicatii (tabac, alcool).
Examenul general al barbatului va fi complet, apreciind morfologia generala (obezitatea, talia, pilozitatea) sīnii (o eventuala ginecomastie), starea morfopsihica (eventualele tulburari psihice, surmenaj). Examenul pe aparate va fi facut atent, deoarece unele boli pot fi responsabile de infertilitate: hipertensiunea arteriala, boli vasculare, boli respiratorii cronice, alcoolismul, atingerea tiroidiana īn diabet. Unele medicamente: tranchilizante, unele somnifere, pot altera infertilitatea sau secretia de testosteron.
- La ce examinari complementare trebuie sa se supuna barbatul investigat?
- Voi enumera succint: spermograma (examenul spermei), spermocultura, biochimia spermei, dozari hormonale, biopsia testiculara (atunci cīnd este necesara), radiografia seii turcesti, termografia si/sau examenul DOPPLER al bursei (permit diagnosticul unui varicocel), glicemia (pentru cercetarea unui diabet) etc.
- Cred ca este necesara pentru cititori lamurirea asupra acestei investigatii speciale, spermograma, care, pentru unii pacienti, este capitala. Feluritele rezultate ale acestui examen, precum si interpretarile diferite ale rezultatelor nasc o serie de discutii. Care este realitatea?
- Spermograma (examenul spermei) se va efectua numai īn laboratoarele specializate, dupa o abstinenta de 2-4 zile.
- Care sīnt cauzele sterilitatii masculine?
- Multiple! Merita o enumerare a lor, pentru ca barbatii sa-si dea seama ca si ei pot fi o cauza reala a sterilitatii conjugale. Astfel, se citeaza:
Oligoastenospermia (cea mai frecventa cauza). Cauza ei: criptorhidia, varicocelul, infectiile cronice, autoimunizarile, cauze hormonale, cauze genetice, cauze nervoase, cauze metabolice si nutritionale (diabet, obezitate, hiperlipemie, ciroza, abuz de alcool, tutun, medicamente, neurotrope, mari carente alimentare) si oligoastenospermie de cauza necunoscuta: īn procent de 20%.
Teratospermii si necrospermii: teratospermii sīnt o parte asociate unui varicocel. Īn majoritatea cazurilor, cauza ramīne necunoscuta.
Azoospermia (absenta spermatozoizilor la 2 examinari repetate) este legata fie de obstructia cailor excretoare, fie de atingere testiculara secretoare. Alti factori de sterilitate: excesul de volum ejaculat (peste 5 ml), tulburari ale coitului (5% din cazurile de sterilitate), ejaculare precoce, ejaculare retrograda, 30% din sterilitatile masculine ramīn total inexplicabile.
- Ati putea sa schematizati un tratament al sterilitatii masculine folosind acelasi mod direct de adresabilitate?
- Tratamentul se īncepe numai dupa un bilant clinic si paraclinic complet, cuplul trebuind informat cu franchete (direct, deschis) asupra posibilitatilor terapeutice si a sanselor de succes. Subliniez faptul ca, daca īn unele situatii sansele nu sīnt īncurajatoare, un numar mare de cauze se pot trata cu bune rezultate. Voi schita un tratament al acestor cazuri:
Antibioterapia - este tratamentul indicat īn caz de infectie genitala sau urinara. Chlamydiile si mycoplasmele beneficieaza de tratament cu tetraciclina, doxycycline (200 mg/zi), timp de minimum 21 zile.
Tratament hormonal: Gonadotrofine (HMG) - īn tratamentul azoospermiilor secundare unei insuficiente hipotalamohipofizare; Bromcriptina: 2-4 comprimate/zi īn tratamentul hiperprolactinemiei.
Tratament chirurgical: tratamentul varicocelului, repararea cailor spermice lezate sau obturate, interventii pe testicul criptohidic (necesitate absoluta), chirurgia hipofizara etc. Se recomanda si asa-zisele mici mijloace terapeutice cu efect de cele mai multe ori psihogen, decīt real, dar care uneori permit ameliorari: igiena alimentara, oprirea fumatului si a alcoolului, evitarea surmenajului, vitaminoterapie.
- Ati atacat un subiect sensibil pentru receptivitatea barbatilor. Īn concluzie, ne puteti formula unele recomandari de ordin general?
- Daca pentru o femeie "socul adevarului" (ca este cauza pentru care nu poate avea un copil) este mai usor de "digerat", pentru un barbat este un adevarat cosmar. Īn concluzie, subliniez ca bilantul unei sterilitati si tratamentul acestuia sīnt de lunga durata. Īn caz de sterilitate definitiva, cuplul va fi informat imediat, expunīndu-i posibilitatea unei adoptiuni sau a unei īnsamīntari artificiale (mai usor acceptate de ambele parti). Dat fiind faptul ca problema acestei sterilitati este mult mai complexa decīt se crede, este absolut necesar a i se explica cuplului toate deficientele actuale si de viitor legate de acest act. Tratamenul sterilitatii ramīne o problema strict a cuplului si ei singuri au elementul de decizie (inclusiv a convietuirii lor pe mai departe ca sot si sotie).

---

Initial create de asi
Trimis la - 10/09/2003 : 13:07:25

Anatomia organelor genitale masculine

Organele genitale masculine
Organele genitale masculine formeaza un sistem de transport al spermei. Ele se limiteaza la doua testicule asezate īn scrot, cu canale excretoare (epidim si canale deferente), glande secretoare si penis.
Testiculele
Testiculele sau gonadele barbatesti sunt de forma ovala, avānd 3,75 cm lungime si 2,5 centimetri grosime. Fiecare testicul este format din mai multe tuburi seminifere īnfasurate īn jurul lor, īn care sunt produsi spermatozoizii. Īnvelisul lor extern consta īntr-un culcus alcatuit din fibre musculare netede, ale caror contractii faciliteaza trecerea spermatozoizilor catre canalele ejaculatoare.
Cele doua functii principale ale testiculelor sunt producerea de spermatozoizi si secretia hormonilor sexuali. Un spermatozoid este o celula unica ce cuprinde un cap, o piesa intermediara si o coada (flagel). Cromozomii sunt responsabili de caracterele ereditare. Toate celulele organismului contin un numar fix de 23 de perechi de cromozomi diploizi (īn perechi). Celulele se īnmultesc divizāndu-se īn doua, producānd deci doua noi celule ce contin fiecare cāte 23 de perechi de cromozomi. Acest proces se numeste mitoza. Spermatozoizii si ovulele contin 23 de cromozomi haploizi (simpli si capabili de a se uni). Aceasta se realizeaza printr-un fel de diviziune celulara numita meioza. Asadar, daca spermatozoidul fecundeaza ovulul, celula rezultata īn urma unirii lor va avea un numar de 23 de perechi de cromozomi: 23 de cromozomi simplii de origine masculina si 23 de cromozomi simplii de origine feminina.
Doi dintre acesti cromozomi determina sexul embrionului. Celula feminina are īn mod normal doi cromozomi sexuali identici XX. Celula masculina are doi cromozomi sexuali diferiti XY. Spermatozoizii sunt deci de doua feluri deoarece, īn timpul meiozei, este prezent un singur cromozom al perechii. Un ginosperm este purtator al cromozomului X iar un androsperm este purtator al cromozomului Y. Daca un ginosperm fertilizeaza ovulul, fetusul va fi deci feminin si daca un androsperm fertilizeaza ovulul, fetusul va fi masculin.
Androspermii, mai mici ca talie, au un flagel mai lung, se misca mai repede si sunt mai vulnerabili la schimbarile de pH vaginal decāt ginospermii. Se crede ca, pentru a concepe un fetus masculin, relatia sexuala trebuie sa aiba loc īn momentul ovulatiei sau foarte aproape de acesta. Androspermii ajung mai repede la ovul decāt ginospermii. Acestia din urma se misca mai greu si pot rezista īn fata aciditatii vaginale, asteptānd ca ovulul sa fie liber. De aceea, pentru a concepe un fetus feminin, relatia sexuala trebuie sa aiba loc cu cāteva zile īnainte de ovulatie.
Cea de-a doua functie a testiculelor este producerea de hormoni sexuali: testosteron estrogeni si androgeni. Testosteronul este responsabil de dezvoltarea organelor genitale si de aparitia caracterelor sexuale secundare masculine: timbrul vocii mai grav, musculatura mai importanta, barba, pilozitate pe linia mediana a abdomenului, pe pubis si pe piept. Estrogenii secretati īn acelasi timp si de glandele suprarenale au o functie de control a spermatogenezei.
Hipotalamusul controleaza secretia hormonilor masculini. Prin eliberarea unei substante neuro-secretoare (numita si factor relaxant), acesta stimuleaza adenohipofiza (pituitara) pentru a secreta hormonul foliculo-stimulator (F.S.H.) si hormonal luteinizant (L.H.). Hormonul luteinizant stimuleaza secretia de testosteron, iar hormonal foliculo-stimulant stimuleaza spermatogeneza. Acesti doi hormoni sunt secretati pe baza de retroactiune negativa.
Scrotul
Testiculele, situate la exteriorul cavitatii abdominale, sunt protejate de scrot, un fel de sac asezat īn spatele penisului si considerat a fi o continuare a cavitatii abdominale. Pielea este īncretita, de culoare bruna si lipsita de pilozitate. Sub aceasta piele se gaseste un strat de tesut muscular neted strabatut de fibre conjunctive denumite dartos, apoi un strat de tesut muscular striat strabatut de asemenea de fibre conjunctive, denumit cremaster. Muschii netezi se contracta involuntar, iar muschii striati se contracta voluntar si involuntar. Aceste trei straturi de tesuturi protejeaza deci testiculele. Testiculul stāng este de obicei suspendat mai jos decāt cel drept īn scrot.
Īn timpul primelor etape de dezvoltare a fetusului, testiculele sunt situate īn interiorul cavitatii abdominale. Īnainte de nastere, hormonii sexuali favorizeaza coborārea acestora īn scrot. Aceasta coborāre se face prin canalul inghinal si este realizata, cel mai des, īn functie de marime.
Absenta, la nastere, a unuia dintre cele doua testicule din scrot este numita criptorchidie. Coborārea se poate face īn mod spontan īn timpul primului an, īnsa la pubertate poate deveni necesar un tratament hormonal sau o interventie chirurgicala. Barbatii ale caror testicule nu au coborāt īn scrot au cantitati normale de hormoni secretati, īnsa sunt de obicei sterili deoarece temperatura corporala normala īmpiedica spermatogeneza. O temperatura mai scazuta este indispensabila formarii spermatozoizilor.
Pe lānga functia de protectie a testiculelor, scrotul mai are si functia de a le mentine la o temperatura mai scazuta decāt cea a corpului. Acest rol este asigurat īn felul urmator:
1. Un strat fin de tesut adipos sub piele asigura putina izolare
2. Abundenta capilarelor sangvine faciliteaza dispersia caldurii.
3. Abundenta glandelor sudoripare favorizeaza evaporarea prin transpiratie.
4. Prezenta termoreceptorilor īn fibrele musculare netede (dartos) asigura contractiile pentru a reīmpinge testiculele īn sus daca temperatura este prea scazuta.
Hainele prea strāmte ce comprima scrotul reprezinta de asemenea factori care pot influenta temperatura. Purtarea īndelungata si frecventa a unor astfel de haine poate reduce productia de spermatozoizi mentinānd temperatura corpului ridicata. Contractiile puternice ale cremaster-ului pot de asemenea sa creasca temperatura scrotala īn situatii de excitatie sexuala, de teama sau de anxietate prin stimularea reflexului cremasterian. Acest reflex este obtinut prin frecarea partilor interne ale coapselor, ce stimuleaza circulatia sangvina īn scrot, crescānd temperatura. Aceste contractii sunt īnsa de scurta durata.
Epididimul, canalul deferent si canalele ejaculatoare
Testiculele sunt alcatuite din mai multe tubulete seminifere rasucite īn jurul lor. Aceste tubulete se aduna pentru a forma, īn partea lor superioara, un singur tub rasucit numit epididim. Epididimul se continua cu canalul deferent, tub lung ce ajunge din scrot la canalele ejaculatoare, dupa ce īn prealabil se īnfasoara īn jurul vezicii. Cele doua canale ejaculatoare sunt scurte si se deschid īn uretra.
Migratia spermatozoizilor este un mecanism ce nu este complet cunoscut. Acest mecanism pare a fi asigurat īn parte de contractia muschilor netezi aflati īn capsula testiculelor sau de catre cele ale tuburilor seminifere. Epiteliul ciliat al tuburilor favorizeaza de asemenea miscarea catre epididim.
Epididimul are dubla functie: de a fi locul de maturizare a spermatozoizilor si locul unde spermatozoizii anormali sunt selectionati si eliminati de catre celulele fagocite ale organismului. Canalele deferente servesc ca rezervor de spermatozoizi de la o ejaculare la alta si, īmpreuna cu canalele ejaculatoare, asigura trecerea spermatozoizilor pentru a ajunge la uretra si apoi īn afara organelor genitale, īn timpul actului sexual.
Vezicule seminale, prostata, glandele lui Cowper
Aceste structuri accesorii secreta īmpreuna lichidul seminal, care furnizeaza energie spermatozoizilor si le stimuleaza progresia; el nu este totusi indispensabil pentru spermatozoizii maturi. Lichidul seminal si spermatozoizii formeaza sperma, care are urmatoarele caracteristici:
1. o textura mai mult sau mai putin gelatinoasa;
2. o culoare alb-galbuie sau spre gri;
3. un volum īntre 2 ml si 6 ml;
4. o cantitate de aproximativ 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru de sperma;
5. un pH usor alcalin (7,35 pāna la 7,50)
Componentele lichidului seminal sunt urmatoarele:
1. apa pentru a asigura īnaintarea spermatozoizilor;
2. mucus pentru lubrifierea canalelor;
3. fructoza pentru a furniza energie spermatozoizilor;
4. saruri minerale pentru a mentine echilibrul electrolitic;
5. substante tampon de baza pentru neutralizarea aciditatii din uretra si pe cea din vagin;
6. substante ce favorizeaza coagularea spermei īn vagin.
Spermatozoizii sunt concentrati īn prima treime din cantitatea de sperma ejaculata. Se gasesc īntr-o anumita cantitate si la nivelul uretrei, chiar īnainte de ejaculare Coitul īntrerupt nu este deci o metoda contraceptiva deoarece poate avea loc fecundare fara ejaculare prealabila.
Penisul
Penisul este format din doua parti: tesutul erectil (corp cavernos si spongios) si glandul (extremitatea conica). Glandul este acoperit de un pliu cutanat numit preput ce este eliminat prin circumcizie. O secretie a glandului, smegma se poate acumula sub preput si necesita igiena.
Forma si talia penisului variaza de la un individ la altul. Barbatii au adesea tendinta de a corela talia penisului cu performanta sexuala. Aceasta credinta este la fel de falsa precum si asocierea volumului sānilor cu capacitatea de a alapta. Temerile legate de volumul penisului sunt de asemenea inutile deoarece vaginul se adapteaza usor: orificiul vaginal se poate dilata cu usurinta sau se poate contracta voluntar.
Rolul penisului īn ceea ce priveste sexualitatea este de a purta sperma īn caile genitale feminine. Acest proces cuprinde erectia, ejacularea si detumescenta.
Fenomenul erectiei determina o crestere importanta a volumului penisului, facānd ca acest organ sa devina tare si tensionat. Stimularea glandului determina trimiterea unui influx de la gland catre partea sacrala a maduvei spinarii, si , daca subiectul īncearca, īn acelasi timp, o stimulare psihologica convenabila pentru īndeplinirea actului sexual, influxurile revin pe cale reflexa catre fibrele nervoase parasimpatice ce pleaca catre organele genitale. Acest influx dilata arterele, vascularizānd tesutul erectil al penisului si determinānd de asemenea probabil o vasoconstrictie venoasa. Rezultatul este patrunderea unei cantitati importante de sānge cu presiune ridicata īn tesutul erectil si umflarea acestui tesut. Erectii reflexogene pot surveni si fara stimulare sexuala. La adolescentii, al caror sistem nervos este imatur, acestea se pot produce īn timpul unui dus, dupa un exercitiu sportiv. Ablatiunea punctelor de sutura īn regiunea inghinala poate provoca acest tip de erectii reflexogene. Erectii se produc de asemenea la trezire la barbati si la baieti: ele sunt probabil cauzate de o vezica plina, de vise erotice sau de frecarea cearsafurilor.
Procesul ejacularii deplaseaza spermatozoizii din testicule catre meatul uretral. Daca gradul de stimulare sexuala atinge un nivel critic, centrul nervos situat la nivelul maduvei spinarii trimite influxuri catre organele genitale prin intermediul nervilor simpatici pāna cānd declanseaza un peristaltism ritmic la nivelul organelor genitale. Acest peristaltism apare mai intāi la nivelul testiculelor si se deplaseaza rapid urcānd din nou pe toata lungimea epididimului, a canalului deferent, a veziculelor seminale, a prostatei si penisului, producānd asadar aruncarea spermei īn afara cailor genitale masculine.
Dupa ejaculare,penisul revine īntr-o stare flasca numita detumescenta. Acest fenomen se produce chiar daca n-a avut loc ejacularea. Vasoconstrictia arterelor din tesutul erectil si vasodilatarea venoasa duc la o diminuare progresiva a umplerii cu sānge.

---

Initial create de andrruzza
Trimis la - 07/01/2003 : 12:59:45

Forme de sterilitate masculina

In timpul relatiilor sexuale barbatul elimina in caile genitale feminine o secretie a glandelor genitale care contine spermatozoizi. Fuziunea spermatozoidului cu ovulul, care se elimina de ovarele din organismul femeii, contribuie la fertilizare. Intr-adevar, uneori fertilizarea nu se efectueaza din cauza spermei masculului. Cauza acestui fapt poate fi volumul insuficient de sperma in ejaculat (oligospermia), mobilitatea insuficienta a spermei (astenospermia), prezenta formelor de spermatozoizi patologici sau cu dereglari in forma lor (teratospermia), imobilitatea completa a spermatozoizilor (necrospermia), absenta spermatozoizilor (azoospermia).
Ultima forma (azoospermia) poate fi adevarata atunci cand este vorba de dereglarile in organismul barbatului in procesul formarii spermatozoizilor, si poate fi falsa cand spermatozoizii se elaboreaza, dar caile prin care ei trebuie sa treaca prin uretra pentru a ajunge in vagin sunt afectate de un proces patologic, adica caile care aduc spermatozoizi sunt impermeabile.
Trebuie mentionat faptul ca calitatea spermei este determinata de un sir de alte indicii, ca de exemplu: nivelul de viscozitate, nivelul de aciditate, stabilitatea spermatozoizilor la schimbarile termice si la actiunile substantelor chimice, durata de mobilitate a spermatozoizilor, continutul de fructoza, al unor hormoni etc.
Deci, este vorba de o intreaga stiinta - spermologie, care s-a dezvoltat, in special, in ultimile decenii. Exista multe cauze ale infertilitatii spermei: bolile inflamatorii, in special, blenoragia, bolile infectioase, de exemplu, parotidita epidemica (oreion), intoxicatiile cronice (alcoolismul, unele conditii daunatoare de munca, inclusiv roentgeno- si radioiradiatia), traumele sistemului nervos central si ale organelor genitale, bolile organelor de secretie interna (ale glandei tiroide s.a.), ale centrelor sistemului nervos, care regleaza interconexiunea normala a organelor care fac parte din sistemul endocrin etc.
Toate aceste cauze pot fi depistate doar dupa examinarea medicala amanuntita si, desigur, daca barbatul intelege necesitatea acestei examinari. In dependenta de cauze exista si metode de tratament diferite.