copii deranjanti...?

MariaG spune:

:)))
acuma pentru ca sunt la serviciu, unde e liniste de se aud mustele bazaind si nu e picior de copil pe aici care sa ma incurce din a depana ganduri, zambesc, aproape rad
sambata dimineata cand voi fi in cora cu un copil de 4 ani de mana incercand sa fac slalom printre alti cumparatori, unii mai rabdatori, altii mai nerabdatori, o sa incerc sa gandesc cu un pas inantea reactiilor copilului ca sa preintampin dezastrele. De cele mai multe ori esuez. Lamentabil. De cele mai multe ori episodul se sfarseste cu Alex plangand de mama focului. Tot de cele mai multe ori il inteleg: cata rabdare sa aiba un copil intr-un supermarket in care n-ai voie aia, nu poti sa alergi, n-ai voie sa tragi de biciclete, nu poti apasa pe butoanele de la aparatura electrocasnica si nu poti sa te dai cu caruciorul pentru ca n-ai unde de atatia oameni. a,plus ca sunt muuuult prea multi oameni pentru un copil.
Recunosc ca in ultima luna cumparaturile s-au incheiat repede si cu succes, spre lauda bunului meu copil (si a mea care am organizat foarte riguros traseul si obiectivele :)) ) Dar nu stii cand il loveste proasta dispozitie, foamea, setea sau toana. So, aveti intelegere.
De obicei privesc cu o nesfarsita intelegere parintii care se "lupta" cu "crizele" copiilor. Copiii au un simt deosebit: stiu perfect care e situatia in care tu esti cel mai stresat si ai potentialul de a zice "da" doar ca sa taca. Am lasat de cateva ori cosul in mijlocul magazinului (spre disperarea lucratoarelor) si am plecat afara din cauza circului pus in scena.
Despre familiile care se duc cu copiii la restaurant spun urmatoarele: sunt si ei oameni si au dreptul sa se poarte ca atare. O iesire la restaurant face mult pentru buna intelegere a unui cuplu care are copii. Ii scoate din "inchisoare". Le schimba aerul ii face sa nu acumuleze frustrari care s-ar sparge in capul cui nu trebuie. In plus, copilul trebuie sa invete si el sa se comporte in public si n-o sa invete asta stand inchis in casa sau frecventand doar McDonalds sau locuri cu zone special amenajate pentru copii.

Pe de alta parte n-am nici un pic de intelegere pentru parintii care isi lasa copiii sa-i terorizeze sau sa ii terorizeze pe altii. Existe niste limite. Unora le plac copii si mutrita smechera a unui prichindel care se uita luung in farfuria lor le aduce un zambet pe fata. Unora nu. Unora le plac doar copii cu care poti face conversatie cursiva. Altora nu le plac de loc si se tin departe de ei. E dreptul lor.
Mie imi plac toti. Chiar si cei ce se trantesc pe jos si dau din picioare. E un mod de comunicare si asta. De copil care nu se simte in siguranta si inteles. La ei ma supara parintii si mi-e mila de copil.



Maria

http://www.copaculdehartie.ro/

pisix spune:

MariaI - he-he, deci se pare ca pana la urma mamicile si non-mamicile au totusi limite comune: acelea ale bunului simt
In fond, nu cred ca e nimeni absurd sa se supere pe ceva ce nu poate fi schimbat, ce nu tine de vointa sau puterile noastre
Apropos de copii f mici care urla, am incercat mereu sa zambesc linistitor parintilor care privesc in jur stingheriti in astfel de situatii. Pana la urma, e clar ca nici ei nu vor sa se intample asta, nu ? ...
Oricum eu iti urez multa bafta la cumparaturi in we

Sunt pe vaaal ( Z 8 de stimulare cu Gonal, AMR 1 zi pana la ecografie)

PisiX,
Viitoare Mami (O data si-o data)

Sonia are nevoie de sufletul tau bun

livia spune:

vreau doar sa dau o solutie la intrebarea initiala...
si inteleg pe cei care nu au copii sa reactioneze asa fiindca nu au de unde sa inteleaga unele lucruri ,nefiind parinti...

In ziua de azi exista posibilitati de a nu interactiona cu familiile cu copii mici !Sunt restaurante unde copiii mici nu sunt admisi...se pot duce acolo linistiti si nu or sa mai aiba probleme sau atunci cand se duc in concediu pot alege,tot asa, hoteluri si plaje care nu sunt pt.familii cu copii ci doar pt.adulti.Iar cand vor avea copii vor trece singuri in randul "galagiosilor" ca nu au ce face!

imi amintesc de o intamplare cam rasu´-plansu´ apropo de copii ...m-am dus intr-o vara in tara si am stat la mama in apartament cateva zile si... am fost terorizata de o bormasina !!!Ma intrebam cine mama naibii face gauri din 3 in 3 ore zi si noaptea in continuu ... m-am dus sa vorbesc cu cei de sus(ca de acolo se auzea).Ce mi-au auzit urechile:dar ce vreti sa moara copilul de foame ca el asa mananca doar daca aude bormasina!Cand am auzit sa moooor!Nu mi-a venit sa cred!Mai ii dam si cate o gustare intre mese si trebuie sa pornim bormasina ca altfel...nu deschide gura si nu putem sa nu-i dam si un biscuite si merele rase atat de sanatoase...!Statea cand mama-sa cand tata-su cu bormasina pornita in mana si unul dintre ei hranea bebele de 7-8 luni... Ma gandesc ca ma trezea pe mine cu un apartament mai jos dar bebele saracu´cu bormasina la ureche...
Si vecinii saracii,va dati seama pana creste bebele ca sa ajunga sa manance singur cat au de indurat?Dar nu au ce face ca nimeni nu vrea ca bebele sa pateasca ceva din cauza lui!!!

Sa nu fiu suparata pe acea familie ???

Sau alta intamplare...doar vazuta.La un restaurant un copil de 2 ani se tot alerga cu altul pe sub mese printe si la un moment dat unul dintre ei se duce si baga mana in mancarea cu sos a unui nene si apoi vede ca s-a murdarit si incepe sa se scuture stopindu-l pe om peste tot si incepe apoi sa-si stearga mana de pantalonii lui deschisi la culoare ...saracu pana la urma...s-a cam enervat !!!Parintii au luat si ei foc ca de ce s-a ridicat brusc si a speriat copilul si ca a vazut ca sunt copii in restaurant ,trebuia sa se astepte la asta,e vina lui ca a comandat sos...ce nu existau si alte mancaruri care nu pateaza?sigur a facut intentionat!si s-a incins acolo o cearta...
Voi v-ati enerva daca ar veni acel copil cu mana plina de sos si sa se sterga pe fustita de voal alb cumparata special pt.la mare si pe care v-ati dorit-o mult+mustrarile acelor parintilor la adresa voastra???

Eu cred ca astfel de probleme se pot evita cu solutiile de mai sus!


numai bine!

betiana spune:

Doamne, cat de amuzante sunt aceste povestioare! Eu cred ca nu exista o familie cu copii care sa nu fi avut un mic esec social vis-a-vis de comportamentul copilului atunci cand acesta este introdus intr-un mediu strain si rigid.Bunica mea imi povestea ca pe la 2 ani mi-am sters mainile pline de grasime pe fusta cea noua a unei doamne care ne vizita.Ce vina aveam eu daca nu gasisem un servet la indemana ? Iertati micile escapade ale copiilor si invatati-i sa nu fie "deranjanti".

sorana spune:

Eu am una bucata copil de 5 ani super-cuminte pentru ca e super-educat de o super-mama

Eu o inteleg pe pisigri destul de bine, cu exceptia scrisului pe un site desprecopii.
Nici eu nu-mi imaginam ca voi face vreodata un copil, nu imi placeau prea tare copii, cu unii ma mai jucam, pe altii nu-i inghiteam. Mai aveam si o pisica si o catea pe care le iubeam. Ce-i drept ma deranjau mai rar copii altora, ca nici prin parcuri nu umblam - iar in cluburi nu veneau copii. Si nici nu scriam pe forumuri desprecopii ca nu ma interesa subiectul. Si, evident, imi imaginam ca nu se poate ca un copil sa urle, sa se tavaleasca, sa arunce cu nisip, sa iasa in strada, sa traga matza de coada (la propriu) etc, etc ca doar eu o sa am un copil cuminte si educat (logic, nu?)

Ei - si a venit Monica. Si s-au dus toate ideile. Si mi s-a rasturnat universul. Si o iubesc enorm. Si evident a facut de toate (tavalit, urlat, repezit la catei, etc, etc) si parca in ciuda mea - ca nu mai stiam ce si cum sa fac, ca nu era in nici un caz ce-mi imaginam.
Si in timp ne-am obisnuit una cu alta.

Din punctul meu de vedere actual rezultatele educatiei se vad in timp. S-a tavalit la 1 an jumate - dar i-a trecut, a tras matzele si cateii de coada la 2 ani - dar i-a trecut, etc. Acum am, zic eu, un copil rezonabil de intelegator si cuminte, ceea ce nu inseamna ca sta locului si nu face prostioare, ci ca a invatat sa vorbeasca si sa negocieze si sa ceara voie cand vrea sa faca ceva ce n-a mai facut


Si pentru pisigri : nu te enerva prea tare, incearca sa te detasezi, sa ignori copii deranjanti si cand vei avea copilul tau o-i vedea tu ce-oi face, singurul lucru absolut sigur este ca il vei iubi enorm - restul e neimportant

Sorana si Monica (5 ani)

Ingrid S spune:

Eu o inteleg bine pe Pisigri, gandeam la fel inainte de a avea copil. Interesant ca aveam niste prieteni care veneau cu copilul de 3 ani la noi, se tolaneau linistiti pe canapea (mai mult maica-sa) si il lasau sa-si faca de cap. Si fraza care m-a scos din minti cand copilul a luat telefonul (fix) si dadea cu el de pamant: lasa draga, ca si mie mi-a stricat telefonul acasa!! Ca sa nu mai zic de cheile de la masina aruncate in paharul de Cola si scrumiera plina aruncata pe covor...Si ce m-a suparat cel mai tare e ca tragea motanul de coada si mustati, pana m-am infipt eu si i-am facut observatia ca ar face bine sa nu se mai atinga de pisica....nu stiu ce scandal ar fi iesit. Astea toate pt ca ma-sa era calma si fuma pe canapea...
Acum, de cand am copil, am grija sa o pazesc daca merg in alta casa, sa nu strice sau sa sparga ceva, iar educatia este foarte stricta in privinta animalelor. Nu are voie sa le faca rau! Credeti ca e asa de greu sa inveti un copil sa se poarte cu blandete fata de micii nostri prieteni?
Sunt mai toleranta fata de copiii "isterici", pt ca stiu ca sunt manifestari conforme varstei...pana pe la 4 ani, dar de pe la 4 ani in sus e vorba si de educatie. Si da, sunt multi parinti care poseda un d-l Goe.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

Elise spune:

recunosc ca si pe mine m-au enervat de-a lungul timpului niste aspecte - dar niste aspecte din atitudinea PARINTILOR, nu din atitudinea copiilor...
De exemplu, ma calca pe nervi genul de mama (k, poate fi si tata) care, de dragul de a parea ca are un odor educat, tine saracu' kupil impaiat intr-un coltz!
Nici n-are voie sa miste, doar sa mai recite cite o formula de politete din cind in cind, si asta cind ridica maria sa mama-sa din sprincene.
Mi se pare extrem de trist!

Copilul e copil si are vitalitate. Daca-l transformi intr-o statuie dragutza nu merita sacrificiul nici pentru mama aplauzelor de la publicul spectator. Decit sa cresc un robotzel, mai bine accept sa mai traga cite o matza de coada...asa, cind nu ne vede nimeni.

Mai sint parinti care incep: spune aia, fa aia, arata-i lu' tanti (sau nenea, dupa caz...) ce bine stii tu sa numeri...samd. Da' parca ar fi la circ, daca mai primeste o bomboana dupa aia pt. ca a balbait ceva, timid, chiar nu mai e nici o diferentza fata de formula animalutz-dresor.


Lucrurile astea ma irita, sincer vorbind, muuult mai mult decit vreun copil care urla. Probabil pentru ca in general imi plac copiii. Si ma straduiesc sa-i inteleg. Si la citi adulti care urla am vazut, faptul ca urla un copil mi se pare justificabil: asta e modul specific de exprimare la virsta lui, spre deosebire de noi, astia mari, care vorbim articulat de foarte mult timp si cica avem pretentia ca ne controlam.


Elise & BBLisa

ruxij spune:

quote:

---

Originally posted by livia
am fost terorizata de o bormasina !!!Ma intrebam cine mama naibii face gauri din 3 in 3 ore zi si noaptea in continuu ... m-am dus sa vorbesc cu cei de sus(ca de acolo se auzea).Ce mi-au auzit urechile:dar ce vreti sa moara copilul de foame ca el asa mananca doar daca aude bormasina!

Sau alta intamplare...doar vazuta.La un restaurant un copil de 2 ani se tot alerga cu altul pe sub mese printe si la un moment dat unul dintre ei se duce si baga mana in mancarea cu sos a unui nene si apoi vede ca s-a murdarit si incepe sa se scuture stopindu-l pe om peste tot si incepe apoi sa-si stearga mana de pantalonii lui deschisi la culoare ...saracu pana la urma...s-a cam enervat !!!Parintii au luat si ei foc ca de ce s-a ridicat brusc si a speriat copilul si ca a vazut ca sunt copii in restaurant ,trebuia sa se astepte la asta,e vina lui ca a comandat sos...ce nu existau si alte mancaruri care nu pateaza?sigur a facut intentionat!si s-a incins acolo o cearta...
Voi v-ati enerva daca ar veni acel copil cu mana plina de sos si sa se sterga pe fustita de voal alb cumparata special pt.la mare si pe care v-ati dorit-o mult+mustrarile acelor parintilor la adresa voastra???

Eu cred ca astfel de probleme se pot evita cu solutiile de mai sus!


numai bine!

livia

---

Era sa mor de ras la faza cu bormasina. E tare de tot!
La a doua poveste eu nu le dau dreptate deloc parintilor ba mi se pare ca au fost de un tupeu incredibil. Ar fi trebuit sa isi ceara scuze.

Am si eu copil, dar nu l-am lasat niciodata sa alerge prin restaurant sau sa deranjeze oamenii. Pe sub masa se mai baga si de facut galagie mai face, dar exista o limita in toate. Intr-adevar, cea a bunul simt. Daca ai copil nu poti avea scuze la nesfarsit pt. propria nesimtire. Nu copilul e de vina, ca el de unde sa stie ce trebuie sa faca, daca nu i se spune niciodata?

pisix spune:

Ingrid S - m-a bufnit rasul cand am citit cate ai patimit; dar asta mi se pare exemplul perfect de ...parinti deranjanti.
Ca eu cred ca de fapt copii deranjanti nu exista.

Felicitari pt ca ai salvat pisica, si eu tot grija asta o am

Ingrid S spune:

Pisix, nu stiu ce-a reiesit din postarea mea, dar eu atitudinea parintilor vroiam sa o scot in evidenta, cum ai zis si tu. Ca nu procedez cum a spus Elise, s-o impaiez si s-o tin intr-un colt cand mergem in vizita, dar nici nu tolerez sa-i sparga ceva sau sa-i strice un obiect la gazda, pe principiul "e copil". Mie nu mi-a convenit, asa ca incerc sa actionez convorb proverbului: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Si chiar nu mi-a placut....la exemplul ce l-am dat.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo