Abuzul asupra copiilor - facem sau nu ceva?
Raspunsuri - Pagina 27
adasa spune:
vreau sa va spun ca vecinii mei au 3 copiii care nu au certificate de nastere si nici vaccinurile nu au facut.un medic nu le a vazut de la nastere.parca nu sant pe lumea asta.au intre 2 si 6 ani.nu stiu ce ar trebui sa fac,mi mila de ei,sa traiest fara acte pe ziua de azi.ce parere avet?adasa
Priscilla spune:
uau,mai exista asa parinti inconstienti???????????pai unde taica a nascut femeia aia acasa,asistata de barba-su?Doamne feri........
Sfatul meu este sa incerci sa vorbesti cu ei sa le explici ca pierd niste drepturi,mai ales copiii,si peste una- alta lipsa identitatii este egala cu viata in canale,mai devrme sau mai tarziu.Daca nu rezolvi nimic,fa o reclamatie la Protectia copilului.Vei fi blamata de unii,aplaudata de altii,dar macar nu ai pe constiinta mai tarziu faptul ca ai fi putut face ceva pentru copiii aia si ai preferat sa taci.
Succes.
mamica de strumfita mica
Sa ne rugam pentru insanatosirea lor
Diana;Stefanel;Mirela;Dan;Teo;
adasa spune:
a nascut la maternitate.a scos actele si la dus acasa.vaccinurile sant mai grave.fata cea mare implineste 7 ani,toata lumea o intreaba daca nu mere la gradinita,saraca ce sa zica.pe masa nu intreaba nimeni ca nu mere nicaieri. copiii cred ca nici in oras mai mult de 2 ori nu au fost.
emiliasilvia spune:
poate ca acea femeie are unele probleme psihice deoarece nu cred ca un om normal ar face asa ceva la un copil
marrillena spune:
Hai sa va povestesc si eu ceva. Din pacate, din proprie experienta. Sunt in concediu de crestere copil si doar eu si sotul meu ne ocupam de copil. S-a mai intamplat sa imi las copilul de 1 an cu soacra mea si uneori cu mama niciodata mai mult de 1 ora. Ultima data cand am facut acest lucru s-a soacra-mea mi-a smucit copilu si mi l-a tras de par pentru ca o trasese de un fir de par ca sa vada si el ce inseamna. Bineinteles ca puiu meu a inceput sa planga si cu greu s-a linistit. Norocu meu a fost ca a fost si maica-mea de fata si mi-a relatat totul la cateva zile de la incident. Poate nu imi spunea ce s-a intamplat dar i-am spus ca plange copilu cand o vede pe soacra-mea si plange in somn ceea ce nu prea se intamplase pana atunci. Bineinteles ca am facut mare scandal si am declarat-o UN PERICOL pentru copilul meu care trebuie indepartat. Avusese si alte antecedente: urla la el, l-a scapat cu capul de masuta, l-a ridicat brusc de maini, imi zicea ca bebele trebuie sa stie de frica si alte lucruri. ca urmare a acestor lucruri PERICOLUL NUMIT SOACRA-MEA NU MAI ARE CE CAUTA IN PREAJMA COPILULUI.
ICAI spune:
Procedezi f corect marrillena.Parerea mea nu are ce cauta in preajma copilului nici acum,nici mai tarziu cand se va mari copilasul.Daca nu te sustine acum cand copilul e mic mai tarziu = 0
KULTA spune:
daniela b, locuiesc in Finlanda de cam 5 ani si am nascut doi copii aici. Intr-adevar copiii sunt foarte respectati si grija pentru ei este enorma, incepind de la nastere, banii alocati parintilor pentru a sta si creste copiii acasa, servicii de sanatate gratuite, psihologi si lista poate continua.
Un exemplu il am chiar in familie. Fetita mea este mai energica, zapacita si am discutat asta cu educatoarea, educatoare care cu acordul nostru (mami si tati), a convocat un speciaist pentru o evaluare, in urma careia am ajuns la concluzia ca are mare nevoie de un adult in preajma ei asa ca mai angajeaza o persoana care sa ai ajute pe fetita mea si pe altii ca ea, care termina de facut "temele" inaintea celorlalti si se plictisesc dupa.
In plus, pina la liceu, inclusiv, copiii au prinzul gratuit la cantina scolii, mincare formata din supa, salata, fel principal, desert, lapte, paine, unt/margarina+mancare speciala pentru intolerantii la glucoza si lactoza.
Cit despre toleranta parintilor, este maaaaaaaaaaare. Mie copiii finlandezi mi se par ...copii. Adica pina si orele la scoala se desfasoara, in funs´ctie de virsta, intr-un fel copilaresc si totusi, invatamantul Finlandez ocupa primul loc in lume la eficienta. Stiu toate astea pentru ca eu am fost suplinitoare la o scoala la clasele 1-5, cam 9 luni.
Daca mai ai intrebari, iti raspund cu placere.
nelia spune:
Am reusit si eu sa citesc in sfirsit tot capitolul. In primul rind vreau sa spun ca si in Canada, educatia copiilor se face cam ca in Finlanda si ca subscriu in totalitate la mesajul Danielei si la multe dintre mesajele lui MissParker. Singurul lucru pe care vreau sa-l adaug si poate sa indrept discutia si pe acest fagas, este ca un copil are nevoie si de fixarea unor limite. Nu sa-i fringa aripile, nu sa-i afecteze dezvoltarea si personalitatea, ci limitele acelea care il face sa se simta in siguranta. Felul in care sint acestea fixate de parinti, asta este cheia unei educatii bune, care ajuta copilul in viata. Fixate cu blindete, cu calm, cu intelegere, cu fermitate si consecventa, dar aceste limite trebuie sa existe. Parerea mea este ca un copil nu are nevoie ca parintele sa-i fie prieten, si prieten da, dar nu numai. Are nevoie sa se identifice cu un parinte ferm, care stie ce vrea, care stie ce si cind sa-i ceara, care stie sa se poarte ca un parinte, nu ca un coleg de scoala.
Sa luam scena descrisa in restaurant, cu copiii care numai mesele grele nu le rasturnau... Cind copiii sint mici, parerea mea este ca nici nu ai ce cauta la restaurant cu ei, iar daca te duci, la prima crizuta, ii dai un avertisment, nu se potoleste... acasa. Dar fara sa-i transmiti mesajul ca el e vinovat ca ati plecat, sa-l faci sa se simta aiurea ca v-a stricat seara, ci cu mesajul ca acum esti prea mic, e clar ca trebuie sa mai cresti ca sa putem minca in oras. Daca are rabdare sa te asculte si pare ca intelege, poti sa-i spui si de ce nu e bine sa se comporte asa in public, daca nu renunti, fara sa fii suparata pe el, faceti altceva, mai potrivit virstei si gata... Acum, daca e un restaurant pentru copii, unde sint numai copii si parintii lor, nu poti sa-l lasi chiar sa arunce farfurii in capul celorlalti copii, dar bineinteles ca in atmosfera totala de exuberanta copilareasca, nu mai conteaza cum se comporta copilul tau, ca de asta l-ai scos ca sa se simta bine. Dar daca te duci cu copii de peste 6-8 ani la un restaurant obisnuit, eu nu cred ca as putea privi calma cum copilul meu strica seara celorlalti oameni din restaurant. Pentru ca e una sa fii liber, sa nu intervii brutal in dezvoltarea lui, si alta este sa-l lasi sa creada ca e normal sa deranjeze un restaurant intreg numai pentru ca el este copil si trebuie sa se dezvolte fara observatii. In societate, un individ este liber sa faca ce vrea atita timp cit nu ingradeste libertatea altui individ. Aceasta este definitia libertatii din punct de vedere social, ori copilul este un individ care trebuie sa invete corect definitiile, inca de mic, ca sa se integreze in societate. Ca unele societati nu sint asa cum ar trebui sa fie si definitiile care se dau in acele societati sint eronate si copiii trebuie sa se supuna unor erori care sigur le va stirbi personalitatea, asta este perfect adevarat si pe cit de adevarat, pe atit de trist. Dar eu vorbesc aici de societati in care definitiile date sint de bun-simt, cum ar fi societatea finlandeza, canadiana etc.
Bineinteles ca nu copilul e vinovat, copilul face ce este invatat sa faca, pentru ca el nu are de unde sa stie, invata in fiecare zi sa creasca si invata cu ajutorul adultilor. Problema mea pe care vreau sa o aduc in discutie este ce si cum trebuie sa faca parintele in asa fel incit sa reuseasca sa-si impuna (suna urit, dar nu gasesc alt cuvint acum) autoritatea parinteasca, sa traseze limitele in care piticul sa se dezvolte, fara sa-i altereze nimic din fiinta si personalitatea lui. Multi parinti, multi adulti, as putea spune ca prea multi, dau vina pe copii, ca ei nu l-au invatat asa ceva, acasa nu au vazut, probabil ca au vazut la scoala... Eu nu cred ca atunci cind parintele si-a facut cu adevarat si bine treaba in ceea ce priveste educatia copilului, pot aparea asemenea comportamente agresive, deviante... Daca apar, atunci sigur undeva exista o problema, si in nici intr-un caz la copil (cu exceptia unde sint probleme medicale, dar chiar si asa, daca nu s-a cerut ajutorul unui specialist si copilul nu poate sa o faca, tot parintele e de vina pina la coada!)
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
dalina2x2 spune:
marrillena, m-am socat la cele povestite de tine!... ce femeie, ce OM e soacra ta?? pai cu un copil de un anisor te porti asa?????
bine-ai facut c-ai scos-o din peisaj!!!
sotului tau i-ai povestit? el ce zice?
anca_a spune:
Foarte trist.
Traim intr-o tara in care vedem la televizor intr-o emisiune cretina Schimb de mame cum una declara nonsalant ca isi bate cei 2 copii regulat, ba mai mult se apara de acuzatia ca ar fi paritinitoare cu cel mic (mai rasfatat) spunand ca oricare din cei 2 ar fi de vina ea ii bate pe amandoi (si ca sa nu credeti ca ii o mama rea... ii bate numai cu motiv, “cand strica ceva” ).
Aceasi mama declara ca desi ii iubeste nu isi arata afectiunea fata de ei decat eventual cand dorm, ca sa nu se rasfete. 