Sa iubesti pina simti ca te doare

Oare stim cu adevarat ce est dragostea?Ce este fericirea?Ce este tristetea?Stim ce sint emotiile si sentimentele?Intelegem de ce iubim sau de ce urim pe cineva?Stim ce se afla in interiorul mintii noastre?In mintea noastra credem ca stim toate aceste lucruri,apoi,mai tirziu,
cu timpul,capatam noi cunostinte si ne dam seama ca de fapt nu stim nimic.
Crezi ca iubesti pe cineva si ca la rindul tau esti iubit.Apoi apar fel si fel de situatii si evenimente care te fac sa iti dai seama ca de fapt nu ai iubit sau nu mai iubesti ori ca nu ai primit sau nu mai primesti dragoste.Doi oamenipot trai impreuna 20,30 sau chiar 40 de ani fara ca totusi sa se cunoasca unul pe celalalt.Mai mult,nu te cunosti bine nici macar pe tine insuti,chiar daca traiesti cu tine o viata intreaga .Sintem invatati sa iubim asa cum o face toata lumea,
sintem conditionati la o iubire general valabila.Inca din copilarie ne sint stabilite anumite criterii care se erijeaza in instrumente prin care se masoara dragostea pe care o purtam parintilor ,rudelor,
prietenilor etc.Actiunile pe care le intreprinzi,comportamentul sau felul de a fi sint forme prin care se decide daca ii iubesti sau nu pe cei apropiati.Daca aceste forme-standard nu corespund cerintelor celor din jur sintem considerati egoisti,neloiali si o amenintare la bunul mers al lucrurilor.De asemenea,fiecare dintre noi,pentru ca asa a fost invatat,are anumite pretentii de la cei din jur,iar daca acestea nu sint satisfacute,de cele mai multe ori,consideram ca ei nu sint demni de iubirea noastra.Inlaturarea dorintelor si a asteptarilor pe care le ai de la cei pe care ii iubesti duce in final la aparitia certurilor,iar dragostea paleste in fata lor si isi plateste pretul pentru faptul ca a existat un timp.Iubirea are acum semne si forme distincte,iar viata devine din ce in ce mai urita.
De cele mai multe ori incercam sa ii dominam pe cei pe care ii iubim.
Dar oare de ce si cum dorim sa facem asta daca iubim.De asemenea,un alt paradox,atunci cind iubim mai mult apare si sentimentul de frica:
sint iubit, voi fi iubit in continuare sau dragostea va ajunge la un punct terminus,ceea ce fac este ceea ce trebuie?

camid5

mamica dulce spune:

camelia draga.....frumos ce ai spus si adevarat...ma gandeam si eu tot cam asa cand aveam cate o stare blegoasa
...dar s.,a intamplat ceva si eu nu stiu de te.a determinat sa ai ganduri din astea???ia baga un tel la mine cand ai vreme...
pupici multi

lilach spune:

Frumos ai grait.
Eu am invatat ceva de la soacra mea sa iubesti neconditionat, sa nu tina ura pe nimeni.
Sa stii ca este asa de placut. Viata incepe sa aiba alta culoare si altfel priveste totul, mai usor.
Fericire? Poti avea clipe de fericire dar nu pot fii continuue oricit am dori noi. Cred ca pentru toate aceste sentimente trebuie sa fii cu inima si sufletul larg deschis pentru a darui....si a primi.
Iubirea ne inconjoara, e peste tot si nicaieri, de multe ori pluteste in aer si treci pe linga ea fara sa-ti dai seama.
Frica!!! da eu cunosc extraordinar de bine sentimentul.Cind iubesti, esti fericit intr-un coltisor se ascunde frica ,teama de necunoscut, [la noi aici si de cunoscut].
Asta e viata... o traim clipa de clipa.
Niciodata nu sintem siguri ca ceea ce facem s-au ceea ce am facut e bine.
Un sfirsit e un inceput...


ella& laura,andrei,andra