Bunicii, o amenintare ?

valicalin spune:

eu zic ,ca bunicii nu sunt o amenintare .iti dai seama ca daca copilul tau sta atatea ore la bunici e normal sa faca mai mult ce zice bunica .acolo are mai multa libertate ,mai multa toleranta -zic eu!ideal ar fii sa putem sastam noi cu cpoiii tot timpul ,dar cum am mai spus ,ideal.

slippers76 spune:

Rose, nu cred ca bunicii sunt de vina. Sunt cu siguranta mai permisivi decat parintii, dar asa sunt bunicii de cand lumea. Cine sa-i rasfete daca nu ei? Si fetita ta e la varsta la care speculeaza toate slabiciunile, ezitarile si greselile adultilor. Eu tocmai m-am intors dupa o saptamana de concediu la parintii mei, si Miruna a inceput si ea sa dea semne de rasfat. Parerea mea e ca trebuie sa discutati cu bunicii, si in problemele esentiale pentru copil (masa, dormit, un anumit program) sa actionati la fel. De rest, micile rasfatzuri sunt sarea si piperul varstei lor. Si eu una nu le-as da pentru nimic in lume!

Ana 21+ si Mirunica (16.05.2003)
Burticu'
Miruna
BB din burtica

alias spune:

Da-mi voie sa cred ca bunicii sunt de vina.Dar e prea dur spus asa.

Bunicii le fac toate poftele nepotilor.Si cred ca 90% dintre copii o iau razna dupa ce isi petrec timpul cu bunicii.

Poti invinui cu adevarat pe cineva pentru asta? Eu nu cred.In cazul meu nu-i pot spune mamei mele sa nu-i mai acorde atata atentie copilului pentru ca il vede 15 zile pe an. Iar soacra-mii nu pot sa-i spun nimic , dar chiar nimic pentru ca e soacra-mea si pentru ca oricum degeaba-i spun.

Asa ca nu-mi ramane de facut decat sa incerc sa repar ce strica ele pentru ca sunt convinsa ca nu o fac cu rea vointa.


O primavara fumoasa tuturor!

Alias

b.nica spune:

quote:

---

Originally posted by filofteia

Si eu sunt de acord cu Fania...
In opinia mea pentru asta sunt bunicii sa-i rasfete pe nepoti. Se creaza astfel o relatie super intre ei. Daca voi aveti o atitudine corespunzatoare, "coarnele" vor iesi numai in prezenta bunicilor.
Cand Adi ne-a spus "Dar buni ma lasa" i-am raspuns ca poate ca-l lasa buni, dar noi nu suntem de acord si am incheiat discutia. Este aceeasi atitudine cu cea in fata argumentului " Dar cutare copil are voie, eu de ce nu am...".
In ce priveste dansul, pe care crezi ca-l face orice copil normal... Adi are 6 ani si 4 luni si i se pare greu la dans. Oricum am "sarit" majoritatea orelor de dans, iar la anul vom renunta, pentru ca nu-i place, dar cursul este platit si am spus sa nu pierdem chiar de tot banii, asta de comun acord cu copilul, pentru ca la varsta asta negociezi altfel.
Dar tot din exemplul propriu, vara trecuta (deci 5 ani jumatate) l-am dus la inot. Dupa a cincea sedinta nu a mai fost chip sa mearga. Nu am insistat si nici nu am dat vina pe nimeni... Acum cere iar sa mearga, dar vom vedea mai la vara.
Si toate astea in conditiile in care canto face de la 4 ani si n-am avut probleme.
Deci sunt acitivitati pe care copii nu le plac.
Oricum fetita ta este prea mica si nu este bine sa o fortezi si sa o santajezi sentimental (pentru ca asta ati facut spunand ca n-o mai vede asa des pe bunica), nu castgati nimic.

---

draga mea, scuza-ma ca intervin dar eu cred ca nu se pot compara cursul de inot cu lectiile de dans;dupa mine inotul trebuie sa fie invatat de toti copiii sanatosi,este o activitate obligatorie in pregatirea lui.

alia_ro spune:

eu consider ca bunicii pot fi o amenintare la sanatatea copilului meu pt ca:
scena 1: vine bunica in vizita, aduce mere/pere si il cheama pe Vladut: ia vino sa vezi ce a adus bunica si ii intinde un fruct...copilul se repede si vrea sa muste din mar. Eu ma reped sa il smulg din mana pt ca e nespalat si pe deasupra stropit cu toate nenorocirile...
scena 2: suntem la gratar. Copilul se indreapta spre gratar, bunica ii da sa bea apa, vine fumul chiar pe el, eu sunt cu cel mic in brate si nu ma pot ocupa, ea nu se sinchiseste. Ii strig sa nu-l mai tina in fum...se uita urat la mine
tot la gratar: bunica desface o cutie de bere, copilul e fascinat de spuma, atinge spuma cu degetul, iar ea ce credeti ca face? ii baga degetul in bere si apoi in gura. Nuuuuuuuuuu, am strigat eu... ea rade, eu efectiv ii strig ca are 1,5 ani si nu are voie alcool, ea zice, ei lasa sa guste si el, ca pofteste...no comment
aceeasi locatie: vine bunica cu rosiile, ceapa si castravetii pt salata, insa nespalate. Imi zice sa ii torn apa in punga, le balaceste de 2-3 ori si gata, sunt spalate. Eu ii spun ca vreau sa le spal pe rand, ea sa imi toarne apa, ca sunt stropite si poate mananca si cel mic, ea incepe sa ma certe ca nu avem apa (!!!)- in conditiile in care am adus 5 l de apa de acasa pt spalat pe maini - si ca n-au nimic... ce sa mai zici?
iar ca mod de adresare: 'fa mamaie', 'futu-ti mamaliga matii',' da-mi sa-ti mananc cucul'... sunt oripilata, i-am zis sa nu ii mai vorbeasca asa, ca cel mic inregistraza, si nu e frumos, la mine nu aude un limbaj vulgar, in schimb tatal injura, dar asta e alta discutie...
din pacate nu am cum sa o evit, pt ca vine mereu pe la noi sa il vada pe vlad, el se bucura cand o vede, in schimb eu de cate ori ma invita pe la ea, refuz sa merg din diferite motive.
si ma tot roaga sa ii dau copilul sa stea la ea la curte...pe mine ma apuca groaza, spuneti-mi, poate exagerez eu...

Alia, puiul Alexis si argintul-viu Vladut

alinaxeni spune:

Exista o singura solutie...gradinita full-time.
Copilul se obisnuieste cu un program riguros,invata ceva educativ,doarme la pranz,mananca regulat si mai cu pofta, fiind in colectivitate si invata ca in toate trebuie sa existe reguli.


-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

miau-miau spune:

quote:

---

'fa mamaie', 'futu-ti mamaliga matii',' da-mi sa-ti mananc cucul'...

---

nu inteleg, ai fata sau baiat

filofteia spune:

quote:

---

draga mea, scuza-ma ca intervin dar eu cred ca nu se pot compara cursul de inot cu lectiile de dans;dupa mine inotul trebuie sa fie invatat de toti copiii sanatosi,este o activitate obligatorie in pregatirea lui.

---

b.nica... si totusi nu poti forta un copil sa faca ce nu vrea. Al meu dupa a 5-a lectie de inot a iesit singur din bazin la jumatatea orei si bolborosit tot timpul ca el nu mai vrea la inot. Acasa am incercat sa-l convingem, incat pana la urma ne-a spus in sila ca daca vrem noi merge ce sa faca, asa ca am renuntat. Vom mai incerca si anul acesta si la anul...

Apoi si cursul de dans este foarte necesar, ii formeaza tinuta, ceea ce inotul nu o face, ca sa nu mai vorbesc de perioada de adolescenta cand sotul meu, afon de fel, a suferit ca nu stie sa danseze, asa ca a fost super de acord cu cursul de dans. Nici asta nu-l atrage foarte mult pentru ca este greu, dar nic nu-l refuza cum a fost cu inotul.

Scuze de off topic.

Alia_ro... la tine situatia pare alta. Dar din pacate nu mai putem educa bunicii.

ankalaura spune:

Eu pot sa iti spun din experienta mea.
Bunicii copilului meu sunt the best din lume :)
Ai mei parinti, oameni "de oras" si intelectuali, destul de tineri pentru niste bunici, o iubesc la nebunie si s-au implicat in educatia copilului enorm. Nu sunt aproape de noi, dar in vacante sau cand mai e putin bolnava fata, solutia sunt parintii mei. Fiind si profesori de meserie, iti dai seama ca nu am nici un dubiu ca nu i-ar intelege copilului comportamentul, necesitatile, etc
Parintii sotului, oameni "de la tara", modesti dar mai putin tineri, nu au avut ocazia sa petreaca atat de mult timp cu copila, fiind mai departe decat ai mei si foarte prinsi cu gospodaria. In plus, eu nu sunt prea fericita de conditiile "de la tara" pentru un copil mic, asa ca fata nu si-a petrecut nici una din vacante acolo singura, ci a mers doar cu noi
Toti o iubesc pe cea mica, DAR, niciunul dintre ei nu isi paote infrana dorinta de a face cat mai mult pe plac fetei, pe care nu o vad atat de des incat lucrurile si relatia lor sa intre intr-un fagas de normalitate "zilnica".
Asa ca, in ciuda tuturor aspectelor de mai sus, de cate ori venim acasa cu fata, de la bunici, incep mofturile. mentionez ca fata mea are tot vreo 3 ani si jumatate (putin peste).
Incep mini-conflicte cu noi - daca se supara pe noi, ne ameninta ca merge "la Ica" (maica-mea). La fel de bine, daca maica-mea ii interzice un lucru, ii zice "te spun lui mami". Copilul e copil, incearca limitele fiecaruia dintre noi, doar-doar va obtine ce doreste.
Lucrurile astea dureaza de mai multa vreme, si tocmai pentru ca le-am simtit apropiindu-se, am decis sa fim noi personajul principal in educatia ei. Inca de dinainte de nastere am hotarat ca fata nu va sta la bunici, desi atunci nu ne era clar daca vom apela la o bona sau la cresa.
Am inceput cu bona - am renuntat repede.
Asa ca am dus fata la cresa de la 1 an si 2 luni.
Acum este la gradinita, unde sta toata ziua. Se simte bine si invata lucruri frumoase. Mananca singura de vreo 2 ani, se imbraca si se dezbraca, se joaca frumos, doarme frumos la gradi. Adoarme SINGURA la gradi, desi acasa avem multe discutii pe tema asta.
Inca un exemplu. Desi cand acasa dormea singura la ea in camera, a fost la ai mei 2 saptamani (a avut varicela) si de cand am adus-o nu mai vrea decat cu noi in pat. Si exemplele ar putea continua.

Parerea mea e ca bunicii nu au o VINA, in sensul ca ii baga copilului in cap cine stie ce, ci pur si simplu nu se pot abtine. In plus, pun pariu ca sunt (oarecum) de moda veche - sa ma corectezi daca gresesc. Asa stiu ei ca se proceda pe vremea cand eram noi copii.
Dar, parerea mea e ca singura solutie ar fi sa implicati mai putin bunicii in cresterea copilului, chiar daca asta inseamna ca ei se vor simti frustrati - probabil se vor simti chiar BRUTAl eliminati din schema daca decideti sa lasati copilul la gradinita pana seara. Sunt convinsa cava fi mai rau daca alegeti o bona - va veni imediat replica - "Da' cum poate fi o straina mai buna decat noi!?!"
Daca reusiti sa fiti acasa la ora 6, e mai mult decat ok - majoritatea gradinitelor au program pana la 5 sau mai tarziu. Daca la gradinita ar avea si optionale (de exemplu dans) sunt convinsa ca fata ar participa mult mai bine la aceste activitati, fiind alaturi de copii pe care deja ii cunoaste si cu care a legat prieteni.
Desigur, nu va fi usor. Iar voi va trebui sa va inarmati cu multa rabdare si SA TRANSMITETI NUMAI MESAJE POZITIVE - in nici un caz de genul "te las sa dormi la gradi daca nu faci nu stiu ce".
Gradinita nu este o pedeapsa, ci un loc unde copilul trebuie sa se simta bine - si chiar se va simti bine daca mesajul este transmis corect.

Am vazut copii care au stat la gradinita putin, si mai mult cu bunicii, copii care in clasa I nu stiau sa se incalte, pentru ca mereu bunicii suplineau lucrul asta. Gradinita stimuleaza independenta copilului, iar asta este esential in dezvoltarea lui.
Nu numai bunicii, ci si noi parintii, din lipsa de timp sau rabdare, hranim copilul cu lingura pana tarziu - ca el mananca incet, ca oboseste, ca se plictiseste si mananca tot, samd....
Si de-aia vedem copii de scoala pe strada care nu isi cara singuri ghiozdanul.
Asta e parerea mea, desi probabil ca o sa imi iau niste rosii.
Concluzia e ca bunicii sunt buni de distractie, dar pentru educatia de acasa, 99% ar trebui sa revina parintilor.
Nu de alta, dar macar, daca vrei sa dai vina pe cineva, baremi sa n-ai pe cine, decat pe tine, ca parinte.