cum v-ati cunoscut jumatatea?
Ma gandeam ca poate ar fi bine sa ne oprim pentru o clipa din mersul nostru grabit prin viata si sa ne amintim de inceputuri Cum a inceput povestea voastra de dragoste? Mai aveti timp sa fiti romantici?
Raspunsuri
Adria_ spune:
De ce ar fi bine sa ne oprim? La ce ne-ar ajuta?
Hai mai bine sa nu traim din amintiri ci ... clipa
iepumic spune:
Adria, de ce esti asa de dura? Trecutul face parte din noi, datorita experientelor din trecut suntem cine suntem si unde suntem....pt. ca ne-au modelat. Nu putem sa il ignoram sau sa il negam.
Raluk, imi place initiativa ta..eu ma gandesc de multe ori la inceputurile relatiei cu sotul meu si nu pt. ca traiesc in trecut ci pt. ca ma ajuta sa evaluez relatia noastra in ansamblu...sa vad de unde am plecat...nu sa vad doar ciorapii nespalati aruncati in "clipa de fata" prin casa..nu?
Ca sa iti raspund pe scurt: mi-am intalnit jumatatea intamplator, la o nunta, la care amandoi am mers fara nici o tragere de inima, la care amandoi am fi putut veni cu altcineva dar totusi am venit fiecare singur...a fost in aer acel "CEVA" si a fost suficient pt. un inceput....Desi nu sunt fatalista si nu prea cred asa mult in destin...totusi momentele respective mi-au schimbat perceptia asupra vietii....ca totusi "ce ti-e scris in frunte ti-e pus" pana la un punct...si mai departe e treaba ta sa gestionezi ce ti s-a dat.
O chestie pe care n-o sa o uit toata viata si pe care cred ca nimeni in afara de mine nu o sa o creada vreodata...dar eu o stiu si o cred: cand l-am zarit prima oara pe sotul meu pret de o fractiune de secunda cel mult am avut o strafulgerare :"cu baiatul asta o sa ma marit"...si chiar nu ma interesa maritisul de nici o culoare pe vremea aia!!!!
Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.
doradora spune:
ne-am cunoscut la admiterea in liceu, in 1994 si de atunci tot impreuna suntem.
chris + alexandra
varsta alexandra
poze bebe alexandra
bebeii nostri
flaviutza spune:
Iepu io te cred ca am patit exact acelasi lucru...parca am avut o certitudine ca nu mai scap de el tot restu vietii :)
Din contra, cred ca ceea ce propune Raluka ar trebui transformat intr-un exercitiu daca nu zilnic,macar saptamanal.
in goana nebuna intre serviciu ,casa,copil, sa ne amintim totusi de ce ne-am indragostit de ea/el si sa aducem acele sentimente in prezent. sa observam ca are(dau un exemplu) acelasi suras placut desi a kelit oleaca, sa o vedem pe donsoara de 18 ani in doamna de acum..
io l-am cunoscut mai putin demn de vreo destainuire romantika...mi l-a prezentat soacra-mea, chitita sa ne faca lipeala..si lipiti suntem si-acu..
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
pika-pika spune:
Hehehe...ce vremuri!!!
Eu l-am vazut pe strada,si le-am spus in gluma fetelor cu care eram:"Uite cu un baiat asa as vrea sa ma casatoresc si sa fac copii!"A fost doar o gluma,dar si el ma remarcase(asta am aflat-o de la un prieten ca el n-ar recunoaste nici in ruptul capului,pe atunci vroia sa cred ca el m-a vrajit pe mine)
Dupa care poveste lunga...dupa 2 ani de mare iubire ne-am casatorit si lucrurile s-au legat atat de frumos ca si eu am inceput sa cred in destin.Facem 4 ani de casatorie in august.
ali76 spune:
Da, e interesant sa te gandesti la cum a inceput totul! Lucrand in vama,venea aproape zilnic pt.declaratii vamale, si eram f buni prieteni, in sensul ca ne dadeam sfaturi in casnicie( amandoi eram implicati in 2 casnicii" trasnet" ), ne spuneam problemele. Si tot asa, pana cand a trebuit sa plece in concediu. Dupa plecarea lui, ii simteam lipsa, si ma gandeam ca am inebunit. Treceam printr-o perioada proasta, in sensul ca nu stiam ce sa fac: sa divortez sau nu.In fine, dupa ceva timp, am aflat ca si el imi simtea lipsa, ne indragostisem amandoi pana peste urechi. Am divortat , si eu, si el, am trecut prin multe, multe peripetii, datorita faptului ca el a divortat dupa mine, la ceva timp. A fost cumplit si in accelasi timp super. Suntem impreuna de 2 ani, si in august pe 26 facem nunta. Cam asa s-a intamplat la noi. De foarte multe ori ma gandesc la inceput.........
iepumic spune:
flaviutza . De acord cu tine: de multe ori uitam ce ne-a adus impreuna...e bine sa ne amintim cat mai des si chiar sa incercam sa avem un comportament cat mai cald...ca in primele zile...ca viata asta ne taraste mereu pe o panta rea, vrand-nevrand....rutina, munca, oboseala...e foarte usor sa te pierzi in toate astea.
Frumoasa povesti..mai vreau!
Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
Ajutati-l pe Alex!!!
All's Well That Ends Well.
szivarvany spune:
aici este subiectul deschis de mine cu muuult timp in urma
Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)